în mod corect instanţa de fond a reţinut că, chiar dacă reprezentantul reclamantei a confirmat ca i-au fost înmânate deciziilc AFPG, menţionând sub semnătură şi aplicând ştampila reclamantei pe decizia nr. 52/30/1/2003/660088, că a primit deciziile de la nr. 892-945, această împrejurare nu dovedeşte că data la care s-a procedat la comunicarea deciziilor este 30 iunie 2005, respectiv, data emiterii actului administrativ-fiscal, fiind necesar ca la momentul predării documentelor să se indice o dată care să se refere strict la acest aspect, chiar şi în ipoteza în care datele ar fi coincis.
Procedând la analiza deciziei nr. 52/30/1/2003/660088 se poate constata cu uşurinţă că reprezentantul reclamantei a tăcut menţiunea olografă „am primit de la nr. 892-945” aplicând ştampila societăţii şi semnând, fără a menţiona şi data la care a primit aceste decizii. Or. nu se poate susţine că data la care a primit deciziile este chiar data emiterii acestora, respectiv 30 iunie 2005. fără o dovadă în acest sens, neputându-se prezuma acest lucru, lipsind tocmai data ridicării sub semnătură a actului aşa cum se menţionează în art. 43 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
in contextul în care reclamanta contestă faptul că data comunicării este aceeaşi cu data emiterii actului administrativ-fiscal, că în cuprinsul deciziei contestate perioada de sfârşit a debitelor reţinute este chiar 30 iunie 2005. care au fost calculate în baza unui Raport de inspecţie fiscală încheiat ulterior emiterii decizici, 5 iulie 2005. creează un dubiu atât în ccea ce priveşte data emiterii deciziei cât şi referitor la data comunicării deciziei.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. sarcina de a se asigura că există o dovadă de comunicare, cu dată certa, revine emitentului actului, nu destinatarului, iar acesta nu a făcut această dovadă, dubiul astfel existent profită debitorului-contestator. in dubio pro reo. astfel încât în mod corcct instanţa de fond a procedat la anularea deciziei DGAMC nr. 326 din 22 noiembrie 2005 prin care a respins ca tardiv formulată contestaţia administrativă formulată de reclamantă.
Susţinerea recurentei potrivit cărcia dubiul cu privire la data emiterii deciziei contcstatc sau actului administrativ contcstat faţă de împrejurarea că prin decizia nr. 52/30/1/2003/660088 se face referire la un aviz de urmărire din data de 14 iulie 2005 nu poate constitui nu argument favorabil, nu poate fi reţinută întrucât în speţă se pune problema stabilirii cu certitudine a datei comunicării actului administrativ-fiscal contcstat, în condiţiile în care în cadrul procedurii administrative contestaţia a fost respinsă ca tardiv formulată, nefiind vorba de o analiză pe fond a deciziei emisă de AFP Giurgiu şi deci de o analiză a instanţei a legalităţii acestui act administrativ-fiscal, iar ncmcnţionarca datei de primire a actului de către reprezentantul reclamantei nu poate fi considerat o eroare materială.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a, cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1456 din 23 noiembrie 2006,
în C.P.J. cont. adm. şi fisc. 2006, p. 429
