Potrivit prevederilor art. 36 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari.
Anterior, sub imperiul Legii nr. 92/1992. Consiliul Superior al Magistraturii avea. de asemenea, atribuţia de a dispune, la propunerea ministrului justiţiei, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcţie a judecătorilor, precum şi la încetarea funcţiei acestora (art. 88 alin. (1) lit. d), fiind stabilită obligaţia în sarcina acestui organ al puterii judiciare de a comunica. în toate cazurile în care încetează calitatea de magistrat, cu excepţia stagiarilor, hotărârea sau actul care determina încetarea acestei calităţi Preşedintelui României. în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie.
Numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor de către Preşedintele României sc face, aşadar, prin decret, care se bucură de deplină legalitate atâta timp cât nu cxccdc limitelor propunerii înaintate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
în cauză, emiterea decretului prezidenţial nr. 604/2002. prin care. printre altele, s-a dispus potrivit anexei nr. I punctul A, eliberarea din funcţia de judecător Ia Tribunalul Cluj începând cu data de 1 mai 2002 a intimatei V.N., s-a făcut în condiţii legale, în temeiul Hotărârii nr. 219 din 19 iunie 2002 a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus încctarea funcţiei magistratului în cauză, începând cu data menţionată mai sus. ca urmare a demisiei conform prevederilor art. 92 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 92/1992.
Decretul prezidenţial prin care intimata a fost eliberată din funcţia de magistrat urmare a demisiei este însă revocabil, dacă propunerea Consiliului Superior al Magistraturii care a stat la baza acestuia este reformulată. în sensul schimbării temeiului juridic al
încetării funcţiei de magistrat din demisie în neîndcplinirea condiţiei prevăzute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992 (inaptitudine, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei), într-o asemenea situaţie Preşedintele României, luând act de noua propunere şi de motivaţia sa. fiind în drept să emită un nou decret.
Aşa fiind, cum în mod greşit s-a constatat de cătrc instanţa de fond nelcgalitatea parţială a Decretului nr. 604/2002, cât priveşte eliberarea din funcţie prin demisie a reclamantei V.N., urmează a se admite recursul declarat de Administraţia Prezidenţială şi a se dispune modificarea în parte a sentinţei civile nr. 33 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj. Secţia comercială, de contcncios administrativ şi fiscal. în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate parţială a decretului prezidenţial atacat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1079 din 29 martie 2006,
în Jurisprudenta s. cont. adm. şi fisc. 2006, sem. I, p. 88
Notă: Soluţia înaltei Curţi este corectă în principiu, însă comportă nuanţări, astfel:
a) raportat strict la propunerea CSM (căreia trebuie să i se conformeze, căci este o propunere conformă), decretul prezidenţial este legal. însă situaţia trebuie privită şi altfel: ţinând cont că propunerea împreună cu decretul formează un act complex, excepţia de nelegalitate ar fi trebuit ridicată faţă de acest tot unitar, care trebuia raportat la lege şi la situaţia concretă. Iii această ipoteză, excepţia trebuia probabil admisă. De altfel, CSM, dându-şi seama că există o problemă de legalitate, în ce îl priveşte a revocat prima propunere, înlocuind-o cu o alta;
b) este adevărat că, dată fiind noua situaţie. Preşedintele, deţinătorul unei competenţe legate, ar fi trelxiit să revoce vechiul decret şi să emită un altul, însă şi CSM ar fi trebuit să procedeze la fel în materie de propunere (să propună mai întâi revocarea primului decret, apoi emiterea celui de-al doilea).
