C. proc. civ., art. 322 pct. 5
Simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepţia cazului când se face dovada imposibilităţii de prezentare a acestora în condiţiile arătate la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Or, nu poate fi reţinută imposibilitatea de prezentare a înscrisurilor, atâta timp cât acestea au fost emise de o direcţie din cadrul Primăriei şi puteau fi obţinute de revizuent pe baza unor minime diligenţe, anterior pronunţării instanţei de recurs.
C.A. Bucureşti, s. a Vlll-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1985 din 27 septembrie 2010, nepublicată
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a administrativ şi fiscal, revizuentul Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii D.M.D., Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, schimbarea în tot a deciziei civile nr. 441/2010, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
In motivarea cercrii de revizuire, s-a arătat că, prin cererca de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, intimata D.M.D. a solicitat instanţei „să oblige pârâţii la emiterea deciziei de aprobare a Planului Urbanistic Zonal, ca urmare a soluţionării cererii înregistrate la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 725245 din 14 aprilie 2008,
iar instanţa de recurs a decis: „Admite recursul. Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea astfel cum a fost precizată. Obligă pârâţii-intimaţi să soluţioneze cererea din data de 14 aprilie 2008, având ca obiect aprobare PUZ, privind imobilele proprietatea reclamantei, situate în Bucureşti, str. B Sector 1 şi str. S, în termen de 60 de zile de la data prezentei hotărârii. Obligă intimaţii-pârâţi la plata unor daune cominatorii de 30 lei/zi întârziere până la executarea prezentei hotărârii. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Obligă pârâţii la plata sumei de 6,5 lei cheltuieli de judecată”.
Primul motiv de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 322 pct. 2 teza I C. proc. civ., respectiv „atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut”. Astfel, revizuentul a susţinut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, nu s-a cerut „obligarea pârâţilor la soluţionarea cererii din data de 14 aprilie 2008, având ca obiect aprobare PUZ, privind imobilele proprietatea reclamantei, situate în Bucureşti, str. B. nr. 57-59, Sector 1 şi str. Dr. S. nr. 4-18”, ci s-a cerut „obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de aprobare a PUZ, ca urmare a soluţionării cererii înregistrate la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 725245 din 14 aprilie 2008, deci adoptarea unei hotărâri prin care să fie soluţionată favorabil
cererea sa din data de 14 aprilie 2008”. In aceste condiţii, revizuentul a apreciat că instanţa de recurs trebuia să analizeze legalitatea sentinţei civile nr. 1192 din 24 martie 2009, prin prisma motivelor de recurs şi prin raportare la cererea de chemare în judecată, respectiv să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal, privind imobilele proprietatea reclamantului, situate în Bucureşti, str. B şi str. S.
Al doilea motiv de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., respectiv „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor”. Referitor la acest motiv, revizuentul a arătat că, prin adresa nr. 1303 din 4 martie 2010 a Direcţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti i-a fost transmisă o copie a adreselor nr. 842690/842693 din 3 august 2009 şi nr. 866620/4984 din 6 noiembrie 2009, emise de Direcţia de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, prin care s-a răspuns cererii intimatei D.M.D, referitoare la aprobarea PUZ str. B – str.
S. In opinia revizuentului, adresele nr. 842690/842693 din 3 august 2009 şi nr. 866620/4984 din 6 noiembrie 2009 reprezintă înscrisuri noi, care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării recursului, ar fi putut conduce la o altă soluţie decât cea adoptată prin decizia nr. 441/2010. De asemenea, s-a arătat că aceste înscrisuri au fost transmise intimatei D.M.D. şi Casei de avocatură (…), de către Primăria Municipiului Bucureşti, fiind reţinute de intimată prin ncde-punerea acestora la dosarul cauzei, C.G.M.B. neputând să le depună la instanţă, întrucât nu a avut cunoştinţă de emiterea acestora.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 mai 2010, intimata
D.M.D a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei civile nr. 441/2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, susţinând, în esenţă, următoarele:
I. Instanţa a soluţionat cererea în conformitate cu limitele învestirii sale şi cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. Raportat la probatoriul administrat şi argumentele invocate în cererea de recurs, instanţa de recurs a reţinut în mod corect că adresele de răspuns ale pârâţilor au fost emise cu exces de putere, deoarece fară motive serioase s-a refuzat şi s-a tergiversat soluţionarea cererii reclamantei de aprobare PUZ Fiind învestită cu soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanţa de recurs a cenzurat hotărârea primei instanţe şi, implicit, conduita autorităţilor publice competente, dispunând obligarea acestora la soluţionarea cererii de aprobare PUZ formulată de către reclamantă. Hotărârea pronunţată se circumscrie evident sferei de competenţă specială atribuită instanţei de judecată prin dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd în mod expres că: „Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să (…) oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”. Prin urmare, motivul de revizuire invocat de către C.G.M.B. nu poate subzista.
II. înscrisurile invocate nu sunt „noi” şi nu pot conduce la desfiinţarea hotărârii de recurs. Condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege nu sunt îndeplinite de către înscrisurile prezentate de către revi-zuent, întrucât: a) înscrisurile nu au forţă probantă prin ele însele, ci trebuie interpretate corelat cu alte înscrisuri care nu se regăsesc la dosarul cauzei; b) înscrisurile nu sunt noi, ele existau şi puteau fi depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, fiind emise de direcţii din
structura Primăriei Municipiului Bucureşti; c) înscrisurile invocate nu sunt determinante, respectiv nu sunt apte să fi condus la o altă modalitate de soluţionare a cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Sccţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 43215/3/2008, astfel cum a fost modificată, reclamanta D.M.D. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, la emiterea deciziei de aprobare a Planului Urbanistic Zonal (PUZ), ca urmare a soluţionării cererii înregistrate la Primăria Municipiului Bucureşti cu nr. 725245 din 14 aprilie 2008, sub sancţiunea plăţii de penalităţi în cuantum de 1.000 RON pe zi întârziere.
Prin decizia civilă nr. 441 din 15 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus: admiterea recursului formulat de reclamanta D.M.D împotriva sentinţei civile nr. 1192 din 24 martie 2009, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul că instanţa a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, i-a obligat pe pârâţii-intimaţi să soluţioneze cererea din data de 14 aprilie 2008, având ca obiect aprobare PUZ, privind imobilele proprietatea reclamantei, situate în Bucureşti, str. B. nr. 57-59, Sector 1 şi str. Dr. S. nr. 4-18 în termen de 60 de zile de la data prezentei hotărârii, i-a obligat pe intimaţii-pârâţi la plata unor daune cominatorii de 30 lei/zi întârziere până la executarea prezentei hotărârii, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 6,5 lei cheltuieli de judecată.”
Cererea de revizuire promovată de revizuentul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva acestei decizii este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 teza I şi art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. Dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. au următorul conţinut: „(2) dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Acest motiv de revizuire constituie o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, principiu în conformitate cu care instanţa este ţinută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată. Prima ipoteză invocată de revizuent vizează situaţia în care instanţa s-a pronunţat extra petit a, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Analizând pretenţiile formulate de reclamanta D.M.D prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, precum şi
dispozitivul deciziei instanţei de recurs, Curtea reţine că instanţa nu a dispus extra petita.
Astfel, litigiul dedus judecăţii vizează refuzul de soluţionare a cererii de aprobare a PUZ, înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti sub nr. 725245 din 14 aprilie 2008, iar soluţia instanţei de recurs se circumscrie limitelor în care a fost învestită, precum şi dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, care prevăd expres că „Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., analiza admisibilităţii cererii se impune a fi realizată prin raportare la conţinutul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: „(5) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Legea are în vedere, în acest caz, două ipoteze distincte, prima dintre acestea, invocată de revizuentul C.G.M.B., referindu-se la descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii. Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiţii cumulative şi care rezultă cu claritate din redactarea textului anterior menţionat.
In primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. Această condiţie este îndeplinită în cauză, întrucât înscrisurile invocate de revizuent, respectiv adresele nr. 842690/842693 din 3 august 2009 şi nr. 866620/4984 din 6 noiembrie 2009 emise de Direcţia de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti existau la data pronunţării deciziei instanţei de recurs.
A doua condiţie a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost reţinut de partea potrivnică, fie datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Drept urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepţia cazului când se face dovada imposibilităţii de prezentare a acestora în condiţiile arătate la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Or, în cauza dedusă
judecăţii, nu poate fi reţinută imposibilitatea de prezentare a înscrisurilor, atât timp cât acestea au fost emise de o direcţie din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti şi puteau fi obţinute de revizuent pe baza unor minime diligenţe, anterior pronunţării instanţei de recurs. în plus, nu s-a făcut dovada deţinerii acestor înscrisuri de către reclamantă şi a refuzului acesteia de a le prezenta în instanţă.
In concluzie, pentru considerentele evidenţiate, Curtea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 teza I şi art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. şi a dispus respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
