Sancţiuni întemeiate pe asemănări nerelevante între societatea contravenientă şi o SSIF. Nelegalitate
Legea nr. 297/2004, art. 272 lit. b)
Persoana vizată pentru aplicarea unei sancţiuni trebuie să se bucure de prezumţia de nevinovăţie. Autorităţile statului nu pot ajunge la concluzia că persoana verificată este vinovată pe baza unor simple indicii indirecte ci pe baza unor probe convingătoare care să înlăture posibilitatea dubiului.
Este greşita concluzia CNVM că o societate comercială desfăşoară activităţi de investiţii financiare specifice pieţei de capital doar pe baza faptului că are acelaşi sediu cu o societate autorizată să desfăşoare astfel de servicii, societate care poartă un nume asemănător şi care emite acte „aproape identice”. Aceste similitudini nu sunt suficiente pentru angajarea răspunderii unei persoane.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 1627 din 6 aprilie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 august 2009, reclamanţii SC CGCE SRL, MK, BP au solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM anularea deciziei nr. 1245 din 12 august 2009 şi a ordonanţei nr. 285 din 19 mai 2009.
In motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin ordonanţa nr. 285 din 19 mai 2009 s-a dispus sancţionarea societăţii cu o amendă în valoare de 4.765 Ron şi interzicerea ca reclamanţii persoane fizice să desfăşoare timp de 5 ani activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004.
Măsura a fost luată în mod nejustificat, fără să existe o motivare convingătoare, pornindu-se de la unele asemănări între societatea reclamantă şi societatea CP A.S.
împotriva ordonanţei s-a formulat contestaţie respinsă prin decizia nr. 1245 din 12 august 2009.
Intimata a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte persoanele fizice, excepţie pe care instanţa a admis-o având în vedere că persoanele fizice nu au formulat plângere prealabilă. Faptul că societatea a formulat plângere şi în numele persoanelor fizice nu justifică pasivitatea celor doi reclamanţi persoane fizice, aceştia având obligaţia de a urma procedura impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în mod personal. Astfel, în lipsa plângerii prealabile, acţiunea acestora a fost respinsă ca inadmisibilă.
în ceea ce priveşte acţiunea SC CGCE SRL, aceasta este întemeiată. Sancţiunile aplicate prin ordonanţa nr. 285 din 19 mai 2009 s-au întemeiat pe unele asemănări nerelevante între societatea reclamantă şi o persoană juridică străină, respectiv CP A.S. In motivarea ordonanţei se afirmă că reclamanta ar fi desfăşurat activitate de investiţii financiare specifice pieţei de capital fără a deţine autorizaţie din partea CNVM. Nu se arată însă în ce ar consta această activitate şi nici nu s-au depus acte care să emane de la această societate. In schimb, prin decizia de respingere a contestaţiei se afirmă că documentele eliberate de SC CGCE SRL sunt aproape identice cu cele ale CP A.S. iar reprezentantul CP A.S. a susţinut că încheierea contractelor se face prin poştă în timp ce petentul M.M. afirmă că semnarea contractelor se face la sediul CP A.S. care coincide cu sediul reclamantei.
In consecinţă, autoritatea publică pârâtă a ajuns la concluzia că reclamanta desfăşoară activităţi de investiţii financiare specifice pieţei de capital pornind de la faptul că are acelaşi sediu cu o societate autorizată să desfăşoare astfel de servicii, societate care poartă un nume asemănător şi care emite acte „aproape identice”. Aceste similitudini nu sunt suficiente pentru angajarea răspunderii unei persoane.
Fiind vorba de aplicarea unei sancţiuni, persoana vizată trebuie să se bucure de prezumţia de nevinovăţie şi autorităţile statului nu pot ajunge la concluzia că persoana verificată este vinovată pe baza unor simple indicii indirecte ci pentru stabilirea vinovăţiei se impune identificarea unor probe convingătoare care să înlăture posibilitatea dubiului.
In speţă, asemănările care există între cele două societăţi pot da naştere unei bănuieli cu privire la legăturile care există între ele, însă nu pot conduce la certitudini cu privire la activitatea desfăşurată de societatea reclamantă.
Intimata nu a identificat niciun act care să emane de la societatea reclamantă, invitarea unei persoane M.M. s-a făcut la un sediu care aparţine nu doar societăţii reclamante ci şi societăţii străine şi nu s-a probat faptul că întocmirea actelor şi semnarea contractului s-ar fi făcut de către persoane ce aparţin societăţii reclamante. De asemenea, faptul că reprezentantul societăţii străine ar fi susţinut că semnarea se face prin poştă iar din declaraţia unei persoane rezultă că acea persoană a fost invitată pentru semnarea actelor la un sediu din România nu este în măsură să dovedească nimic concret cu privire la activitatea societăţii române.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că ordonanţa nr. 285 din 19 mai 2009 a fost întocmită cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie întemeindu-se pe simple indicii şi bănuieli fără a exista probe concrete privind vinovăţia persoanelor sancţionate. Cu privire la această ordonanţă mai trebuie observat că ambele sancţiuni aplicate, respectiv amendă şi interdicţia pentru cei doi asociaţi ai societăţii de a desfăşură timp de 5 ani activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004 sunt măsuri de natură să vatăme drepturile şi interesele legitime ale reclamantei persoană juridică. Aşadar, se impune anularea nu doar a amenzii ci şi a interdicţiei dispuse prin art. 2 din ordonanţă întrucât această interdicţie care îi vizează pe asociaţii societăţii este de natură să influenţeze în mod negativ însăşi activitatea societăţii reclamante, în sensul că nu doar asociaţii vor fi în imposibilitate de a desfăşura activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004 ci însăşi societatea se va afla în următorii 5 ani în situaţia de a nu putea desfăşura, prin asociaţii săi, astfel de activităţi.
Este nerelevant faptul că art. 2 din ordonanţă se adresează altor persoane decât SC CGCE SRL, întrucât art. 1 din Legea nr. 554/2004 permite formularea unei acţiuni împotriva unui act adresat unor terţe persoane în măsura în care actul respectiv este vătămător pentru reclamantă.
în consecinţă, instanţa a anulat decizia de respingere a contestaţiei şi ordonanţa nr. 285 din 19 mai 2009.
