– Legea nr. 554/ 2004: art. 1 alin. (1)
– Legea nr. 10/2001: art. 24 (26)
– Legea nr. 247/2005: art. 16 alin. (7)
– înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007
In măsura în care reclamantul beneficiază de o despăgubire stabilită irevocabil prin hotărâre judecătorească, conform Legii nr. 10/2001, nu mai poate solicita reevaluarea acesteia conform Legii nr. 247/2005.
(Sentinţa civilă nr. 405 din 28 septembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 595/59/2010 la data de 26 mai 2010, reclamantele N.B. şi N.J.W. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 7189 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă privind acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, decizie ce i-a fost comunicată reclamantei N.J.W. la data 30 aprilie 2010 şi nu a fost comunicată reclamantei N.B., emiterea titlului de despăgubire pentru suma reprezentând valoarea reală a imobilului preluat de Statul Român stabilită prin expertiză în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 405 din 28 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 595/59/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată acţiunea, consi-derându-se că, prin decizia nr. 7189 din 19 noiembrie 2009, s-a decis emiterea titlului de despăgubiri în favoarea reclamantelor, în cuantum de 860.350,27 lei.
La calculul despăgubirilor, Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a avut în vedere tocmai titlul executoriu în baza căruia urma a fi emis titlul de despăgubiri, respectiv sentinţa civilă nr. 658 din 12 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, definitivă prin decizia civilă nr. 32 din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1443 din 15 februarie 2007, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin hotărârile judecătoreşti menţionate s-a dispus anularea Dispoziţiei Primarului mun. Timişoara nr. 562 din 8 martie 2004 şi obligarea autorităţilor pârâte la plata despăgubirilor de 62,28 euro/mp pentru cota nerestituită în natură de 4/6 din 4.827 mp.
Pârâta a aplicat astfel decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 dată în urma pronunţării în cadrul recursului în interesul legii de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. LII (52) din 4 iunie 2007, prin care înalta Curte a interpretat dispoziţiile art. 16 şi urm. din Titlul VII, Cap. 5 din Legea nr. 247/2005 în sensul că procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/ dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
în considerentele Deciziei nr. LII (52) din 4 iunie 2007, înalta Curte a arătat că „deciziile sau dispoziţiile care se aflau pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestaţie, ca şi cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege (…)” rămân supuse controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Implicaţiile acestei decizii în interesul legii constau în faptul că evaluările în situaţia deciziilor contestate în baza Legii nr. 10/2001 s-au realizat în continuare prin administrarea probelor în faţa instanţelor de judecată, iar nu prin procedurile administrative instituite de dispoziţiile din Titlul VII, Cap. 5 din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale rămânându-i doar sarcina de a emite titlurile de despăgubiri fără posibilitatea unei noi proceduri de evaluare.
în speţă se observă că litigiul soluţionat irevocabil a vizat o dispoziţie emisă anterior Legii nr. 247/2005, respectiv Dispoziţia Primarului mun. Timişoara nr. 562 din 8 martie 2004, atacată în instanţă la data de 14 aprilie 2004, anterior apariţiei legii menţionate. Prin urmare, devine incidenţă interpretarea dată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007, în sensul inaplicabilităţii procedurii de evaluare administrativă prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Or, existând o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor tocmai în urma administrării probei cu expertiza contabilă, pârâta nu mai avea posibilitatea folosirii altor criterii de cuantificare a despăgubirilor întrucât ar fi adus atingere autorităţii lucrului judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească menţionată.
Pe cale de consecinţă, Curtea nu a reţinut susţinerea reclamantelor potrivit cărora pârâta ar fi avut obligaţia trimiterii dosarului la un evaluator potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (5)-(7) din Legea nr. 247/2005.
