Neîndeplinirea cerinţei de studii împiedică dobândirea valabilă a calităţii de detectiv particular, constituindu-se într-o cauză de nulitate a atestatului profesional, chiar dacă legea nu prevede această nulitate în mod expres. O interpretare contrară în sensul că singura cauză de nulitate a atestatului de detectiv particular ar fi cea prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 329/2003 ar goli de conţinut prevederile art. 5 din Legea nr. 329/2003 şi ar permite unor persoane fără o pregătire profesională adecvată să acceadă la ocupaţia de detectiv particular.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4139 din 28 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 6100 din 2.12.2010 a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul P.D.I., privind anularea atestatului seria SJ 01307/24.06.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâtul deține un certificat de absolvire seria E, nr. 0102346 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, pentru specializarea „detectiv particular”.
Pe baza acestuia, Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a emis atestatul de detectiv particular care face obiectul prezentului litigiu.
Se arată faptul că această unitate de învățământ nu este autorizată sau acreditată și că pârâtul nu se află în niciuna din condițiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 329/2003.
Conform acestui articol, poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplinește următoarele condiții: este cetățean român, are studii de detectiv sau este absolvent al unei scoli postliceale de detectivi, sau a îndeplinit funcția de polițist ori lucrător în cadrul unor instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale ori este absolvent al unei instituții de învățământ superior etc.
Instanța de fond a făcut demersuri pentru a clarifica situația juridică a instituției care a emis certificatul de absolvire a pârâtului.
Potrivit adresei nr. 49/03.11.2010 emisă de Direcția Generală Management Resurse Umane și Rețea Școlară, faptul că pe antetul certificatului de absolvire sunt trecute cele două ministere confirmă faptul că „SC C.” este autorizată. De asemenea, instituția este înscrisă în Registrul național al furnizorilor de formare profesională a adulților.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că niciuna dintre susținerile reclamantului nu se confirmă.
în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 8 din aceeași lege care reglementează condițiile în care această calitate încetează.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul P.D.I., privind anularea atestatului seria SJ 01307/24.06.2009.
împotriva acestei sentințe, Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul anulării atestatului de detectiv particular, seria SJ 01307/24.06.2009, eliberat numitului P.D.I.
în motivarea recursului, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat nefondată cererea sa, astfel că soluția pronunțată este neconformă cu legea, deoarece ulterior emiterii autorizației, a constatat că nu au fost respectate prevederile art. 5 lit. b) din Legea nr. 329/2003, și anume că școala de detectiv particular absolvită de pârâtul P.D.I. nu este acreditată de Ministerul Educației. Astfel, în urma verificărilor efectuate de către Serviciul de Investigații Criminale Sălaj s-a constatat că documentul intitulat „certificat de absolvire” eliberat numitului P.D.I. de către SC S.D.D.P. „C.” București a fost completat eronat în ceea ce privește informațiile referitoare la tipul programului de formare absolvit, indicându-se „program de specializare”, în loc de „program de perfecționare” (adresa nr. 24114/29.01.2010). Acest document a stat la baza eliberării atestatului de detectiv particular, deși SC C. SRL este autorizată să desfășoare numai studii de perfecționare, fapt dovedit și de adresa nr. 49/03/11.2010 emisă de Direcția Generală de management Resurse Umane. De asemenea, din adresa nr. 24114/29.01.2010 a M.E.C.T.S. rezultă și faptul că SC C. SRL nu este autorizată sau acreditată ca unitate de învățământ postliceal. Mai mult, numitul P.D.I. nu a îndeplinit funcția de polițist sau lucrător în cadrul unei instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale și nici nu este absolvent al unei instituții de învățământ superior.
Drept urmare, pârâtul apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în cea ce privește dobândirea calității de detectiv particular de către numitul P.D.I.
Pârâtul P.D.I. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în principal, iar în subsidiar ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în argumentarea poziției sale, pârâtul a susținut că din suplimentul descriptiv al certificatului de absolvire, rezultă că autoritățile naționale responsabile de calitatea pregătirii sunt M.E.C.T., M.M.F.E.S. și Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților, iar nivelul studiilor pentru accesul la acest program de formare profesională este minim studii medii, astfel că nu există temei juridic pentru încetarea calității de detectiv particular.
De asemenea, în apărare se invocă și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 8 al Legii nr. 329/2003 care reglementează cazurile de încetare a calității de detectiv particular și nici cele prevăzute de art. 23 de anulare a atestatului de detectiv particular în acord cu care acesta se anulează într-un interval de un an de la data la care a expirat termenul de suspendare a atestatului sau a licenței dacă este săvârșită din nou una dintre faptele care atrag măsura suspendării.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Chestiunea de fapt asupra căreia părțile au exprimat puncte de vedere divergente vizează nivelul de studii al pârâtului P.D.I. și consecințele acestui fapt asupra valabilității atestatului de detectiv particular de care beneficiază pârâtul.
în concret, Curtea trebuie să stabilească dacă se poate considera că certificatul de absolvire nr. 45 din 5.05.2009 eliberat pe numele pârâtului atestă absolvirea unei școli postliceale de detectivi care să-i fi permis accesul la dobândirea calității de detectiv particular.
Contrar celor susținute de intimat, nivelul studiilor reprezintă una dintre principalele condiții de dobândire a calității de detectiv particular, împrejurare ce rezultă cu prisosință din prevederile art. 5 din Legea nr. 329/2003 și prin urmare se impune a fi verificată cu rigurozitate.
Acest text de lege stipulează că: „Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplinește următoarele condiții: a) are cetățenia română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European; b) posedă cel puțin studii medii și este absolventă a unei școli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcția de polițist ori lucrător în cadrul unor instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale ori este absolventă a unei instituții de învățământ superior; c) este aptă din punct de vedere medical; d) să nu fi fost condamnată pentru infracțiuni săvârșite cu intenție; e) nu desfășoară o activitate care implică exercițiul autorității publice; f) a obținut avizul inspectoratului de poliție județean sau al Direcției generale de poliție a municipiului București, după caz; g) a promovat examenul de atestare a calității de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori deține un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European.
Neîndeplinirea cerinței de studii împiedică dobândirea valabilă a calității de detectiv particular, constituindu-se într-o cauză de nulitate a atestatului profesional chiar dacă legea nu prevede această nulitate în mod expres. O interpretare contrară în sensul că singura cauză de nulitate a atestatului de detectiv particular ar fi cea prevăzută de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, așa cum se susține în întâmpinare, ar goli de conținut prevederile art. 5 din Legea nr. 329/2003 și ar permite unor persoane fără o pregătire profesională adecvată să acceadă la ocupația de detectiv particular.
Din economia întregului act normativ rezultă că s-a dorit un control mai strict din partea statului prin intermediul Inspectoratului General al Poliției Române și al organelor din subordinea acestuia asupra modului de admitere în această profesie, dat fiind că activitatea detectivilor particulari poate interfera cu activitatea unor autorități de stat ce acționează în domeniul siguranței naționale și al ordinii publice și cu viața privată și de familie a cetățenilor, astfel că impunerea unor cerințe de studii este pe deplin justificată, iar verificarea acestei condiții trebuie să se realizeze cu rigurozitate.
Pe de altă parte, nulitățile virtuale sunt recunoscute și în dreptul administrativ, astfel că revine magistratului să identifice normele a căror încălcare atrage nulitatea actului administrativ emis cu nesocotirea lor.
Pentru a face dovada îndeplinirii cerinței de a fi absolvit o școală postliceală de detectivi, pârâtul P.D.I. se prevalează de certificatul de absolvire nr. 45 din 5.05.2009. Acest act de studii atestă faptul că pârâtul a participat în perioada 02.02 – 24.04.2009 la un program de specializare cu o durată de 325 ore pentru ocupația de detectiv particular organizat de SDDP C. și a promovat examenul de absolvire în 24.04.2009 cu nota 9,50.
Potrivit adresei nr. 24144 din 29.01.2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, SDDP C. este înregistrată în Registrul Național al Furnizorilor de Formare Profesională ca furnizor de formare profesională a adulților pentru organizarea programului de perfecționare pentru ocupația de „detectiv particular”, însă nu este autorizată sau acreditată ca unitate de învățământ postliceal în condițiile Legii nr. 84/1995.
Prima instanță, interpretând în mod greșit certificatul de absolvire nr. 45 din 5.05.2009, a concluzionat că simpla menționare a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a Ministerului Educației Cercetării și Tineretului în antetul certificatului de absolvire emis pe numele pârâtului este suficientă pentru a proba nivelul de studii cerut prin art. 5 din Legea nr. 329/2003. Această concluzie este total eronată întrucât menționarea celor două instituții ale statului într-un act de studii conferă acestuia doar garanții de autenticitate și nu face în niciun caz dovada autorizării sau acreditării SDDP C. ca instituție de învățământ, această împrejurare rezultând dintr-un act distinct obținut în condițiile legii.
Pe de altă parte, nu neagă nimeni că SDDP C. a fost autorizată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului să emită acte de studii, însă ca furnizor de formare profesională pentru adulți, iar nu ca unitate de învățământ postliceală. Această distincție este foarte importantă deoarece certificatele emise de această unitate pot proba doar perfecționarea într-o anumită ocupație, iar nu absolvirea unei școli postliceale.
Prin urmare, Curtea nu poate să concluzioneze decât faptul că pârâtul P.D.I. nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței de studii minime impuse de art. 5 din Legea nr. 329/2003, nefiind absolvent al unei școli postliceale de detectivi.
Pentru aceste considerente, Curtea admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj împotriva sentinței civile nr. 6100 din 2.12.2010 a Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință, va anula atestatul de detectiv particular seria SJ nr. 01307 emis la 24.06.2009 de I.P.J. Sălaj.
(Judecător Monica Ileana Iuga)
