C. proc. fisc., art. 220 alin. (1) lit. c), art. 221 alin. (2)
Dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal.
I.C.C.J., S.U., dec. nr. LXI (61) din 24 septembrie 2007,
în M. Of. nr. 274 din 7 aprilie 2008
In aplicarea dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, instanţele de judecată s-au pronunţat în mod diferit cu privire la calitatea de subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, a persoanei fizice care nu este comerciant potrivit titlului VII din Codul fiscal.
Astfel, unele instanţe au considerat că, în raport cu dispoziţiile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] C. proc. fisc., pot fi subiecte active ale contravenţiei prevăzute la art. 190 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod toate persoanele fizice (necomercianţi sau comercianţi plătitori de accize), întrucât, prin săvârşirea faptei ilicite de a deţine în afara antrepozitului fiscal sau de a comercializa produse accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII din Codul fiscal, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, dobândesc calitatea
de subiect activ al raportului juridic fiscal. In argumentarea acestui punct de vedere, s-a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) C. proc. fisc., subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice entitate fară personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
Alte instanţe s-au pronunţat în sensul că persoana fizică necomerciant nu poate fi al contravenţiei prevăzute la art. 190 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., deoarece nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic fiscal, conform prevederilor art. 191 alin. (2) din acelaşi cod. S-a învederat că subiecte ale contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, pot fi numai persoanele fizice sau juridice care au calitatea de antrepozitari, persoanele carc nu sunt comercianţi putând fi sancţionate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii. Potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., republicat, „Constituie contravenţie deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII din Codul fiscal, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false”, iar în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (2) din acelaşi cod, „Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219 şi art. 220 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal’’.
Prevederile art. 163 lit. c) C. fisc. definesc antrepozitul ca fiind locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de Titlul VII şi de norme. Tot astfel, antrepozitarul autorizat este definit în art. 163 lit. e) din acelaşi cod ca fiind „persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal”.
Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultă deci că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie numai dacă este săvârşită de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altă persoană. într-adevăr, din moment ce contravenţia prevăzută la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc. se referă la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ al acestei contravenţii nu o poate avea decât persoana fizică îndeplinind condiţia de contribuabil cu obligaţie de plată a accizelor. Or, o atare obligaţie nu poate reveni decât persoanelor juridice, asociaţiilor familiale şi persoanelor fizice autorizate conform art. 209 C. fisc., responsabilitatea marcării produselor accizabile având-o antrepozitarii autorizaţi, aşa cum se precizează în art. 203 din acelaşi cod. Ca urmare, atât timp cât nu se află într-un raport juridic fiscal implicând obligaţia de plată a accizelor, pentru că nu este nici antrepozitar şi nici comerciant, persoana fizică nu poate deveni subiect activ special al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.
De altfel, din felul cum sunt reglementate, prin art. 190 alin. (1) [devenit art. 220 alin. (1)] C. proc. fisc., celelalte fapte contravenţionale de această natură, cum sunt „neanunţarea autorităţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei” [lit. b)], „ncrespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate” [lit. d)], „neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de Titlul VII din Codul fiscal” [lit. g)], se referă în exclusivitate la antrepozitarul autorizat, şi nu la orice alt contribuabil. Mai mult, însuşi modul în care sunt formulate, în actualul art. 220 alin. (2) C. proc. fisc., dispoziţiile referitoare la sancţionarea contravenţiilor reglementate în alineatul precedent, la măsurile ce se pot lua şi la modul de aplicare a acestora impune să se considere că fapta contravenţională prevăzută la art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc. nu poate fi comisă decât de un subiect calificat, respectiv de o persoană având calitatea de antrepozitar autorizat, care dispune de fondurile necesare deschiderii unui antrepozit fiscal.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 329 C. proc. civ., s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit
că dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)], raportat la art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] C. proc. fisc., se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu poate fi subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal.
