Disponibilizare colectivă. Contract colectiv de muncă aplicabil. -Art. 58, 65 – 68 din Codul muncii Contracte de muncă


DREPTUL MUNCII.

Disponibilizare colectivă. Contract colectiv de muncă aplicabil.

Contractul colectiv de muncă la nivel ADS încheiat pe anii 2008 – 2010 nu mai era producător de efecte juridice la data la care a fost emisă decizia de concediere, sens în care trebuie a se face trimitere la sentinţa civilă nr. 3131 din 30 martie a Tribunalului Bucureşti prin care s-a constatat încetarea valabilităţii CCM încheiat la nivelul Agenţiilor Domeniilor Statului pentru anii 2008 – 2010 şi înregistrat la DMPD Bucureşti sub nr. 56480 din 3 octombrie 2008.

Pe cale de consecinţă, acesteia îi sunt aplicabile prevederile CCM pe anii 2010 – 2011, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu numărul 120/2 din 31 martie 2010, inclusiv sub aspectul beneficiului prevăzut în cadrul art. 77.

Art. 58, 65 – 68 din Codul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR.3384/2012-R

din 13 septembrie 2012 (dosar nr. 3711/83/2011)

Prin Sentinţa civilă nr. 1113/LMA din 17 noiembrie 2011 Tribunalul S M a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta M A ŞI D R.

A fost respinsă cererea reclamantului B C R, dom. în S M, str. C, nr.9/4, judeţul S M, împotriva pârâtei M.A.D.R ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca nefondată cererea reclamantului împotriva pârâtei A D S cu sediul în B, str. Ş V, nr.43, sect.1.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a constat următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, reclamantul B C R, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADS – A D S B şi M A ŞI D R (MADR) B, ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la acordarea a 24 de salarii medii nete la nivelul ADS conform actului adiţional nr.5/04.12.2009 la contractul individual de muncă nr.666/01.08.2007 raportat la disp.art.66 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS, înregistrat la DMPS B sub nr.5648/03.10.2008 (contract valabil conform art.3 din acesta).

În motivare arată că prin Decizia nr.12 din 26.01.2011, ADS – A D S B a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art.58, 65-68 Codul Muncii – concediere colectivă.

Menţionează reclamantul faptul că a lucrat în această instituţie de la data de 01.08.2007, conform contractului nr.666 iar în ultimul act adiţional care i-a fost comunicat (nr.5 din 04.12.2009) se stipulează următoarele: la disponibilizare fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare va primi 24 salarii medii nete la nivelul ADS, cu condiţia ca acesta să aibă o vechime de cel puţin 12 luni în cadrul ADS. După cum rezultă şi din documentele anexate acţiunii, a lucrat mai mult de 12 luni în cadrul acestei instituţii iar până la această dată ADS nu şi-a îndeplinit faţă de acesta obligaţiile contractuale, adică plata a 24 de salarii medii nete.

Legislaţia muncii, respectiv Legea nr. 53/2003 cu modificările si completările ulterioare reglementează obligaţia angajatorului de a respecta drepturile câştigate de către salariaţi prin negocierea si încheierea contractelor de muncă si anume art.40 alin.2 lit.c din actul normativ anterior menţionat si care prevede: să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de aplicabil si din contractile individuale de muncă.

Referitor la contractual colectiv de muncă, la nivelul ADS – Agenţiei Domeniilor Statului, arată reclamantul, există încheiat un astfel de contract, înregistrat la DMPS Bucureşti sub nr.5648/03.10.2008 (contract valabil conform art.3) si care la art.66 prevede aceleaşi obligaţii precum cele prevăzute în actul adiţional nr.5/2009, respectiv faptul că: la disponibilizare fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare va primi 24 salarii medii nete la nivelul ADS, cu condiţia ca acesta să aibă o vechime de cel puţin 12 luni în cadrul ADS.

Precizează că potrivit art.41 alin.5 din României: Dreptul la negocieri colective în materie de muncă si caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate iar potrivit art.969 Cod Civil: Convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante.., si ele trebuie executate cu bună credinţă, ceea ce nu s-a realizat nerespectându-se de către ADS atât a prevederilor din actul adiţional la contractual individual de muncă nr.666/2007, cât si a art.66 din contractual colectiv încheiat la nivelul ADS – A D S B.

În drept, invocă Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinare (filele 46-50) pârâta A D S a solicitat instanţei respingerea cererii reclamantului ca fiind netemeinică.

În motivare arată că emiterea deciziilor contestate de concediere este consecinţa reorganizării instituţiei, reorganizare care este reală şi definitivă.

Precizează că potrivit art. 4 (1) din Legea nr. 268/2001, se înfiinţează A D S, instituţie de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar si comercial, finanţată din surse extrabugetare, în subordinea M A, A si P iar conform Legii nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă, publicată în Monitorul Oficial Partea 1 nr.1299 din 07.06.2001, se înfiinţează A D S.

De asemenea, potrivit art.11 şi art.12 din Hotărârea Guvernului nr.626/2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.268/2001, ADS, înfiinţată în baza art.4 din lege, preia prin protocol activul şi pasivul instituţiei înfiinţate în baza OUG nr.198/1999, atribuţiile şi structura organizatorică fiind aprobate prin Ordin al M A A şi P, iar angajarea personalului necesar în vederea desfăşurării activităţii urma a se face prin concurs, după aprobarea structurii organizatorice.

Prin Legea 247/2005 în cadrul A.D.S. se înfiinţează O N de R V A având în structura teritorială, B J de R V A. Salariaţii ADS sunt încadraţi pe bază de contract individual de muncă, modalitate de încadrare realizată încă de la înfiinţarea ADS din anul 2001.

Învederează că în data de 03.10.2008 s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Agenţiei Domeniilor Statului pentru anii 2008-2010 înregistrat la DMPS Bucureşti sub nr.5648, între A D S în calitate de angajator şi Salariaţii ADS reprezentaţi legal prin Sindicatul Salariaţilor din ADS. Acest contract colectiv de muncă a fost modificat prin actul adiţional nr.1/26.11.2009 înregistrat la DMPS B sub nr.5130/28.11.2009.

Cele două tipuri de contracte au reglementate drepturi şi obligaţii, atât în sarcina angajatorului, cât şi în sarcina angajaţilor.

Prin OUG nr.1/2010 acestor contracte colective de muncă li s-a recunoscut valabilitatea de către Guvern, iar potrivit Legii nr.329/2009 şi a H.G. nr.1503/2009, A.D.S. se reorganizează şi devine instituţie finanţată integral de la bugetul de stat.

Potrivit prevederilor – Ordonanţei de urgenţă nr.70/2010 – privind unele măsuri pentru reorganizarea M A şi D R, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia potrivit căreia. O N de R V A din cadrul A D S se desfiinţează, activitatea desfăşurată de această direcţie este preluată de A de P şi I în A iar Birourile judeţene ale O N de R V A se organizează la nivel de compartiment sub denumirea de R a A D S, structură fără personalitate juridică.

Conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 752/2010 – privind măsurile de reorganizare a A de P şi I în A şi a A D S, precum şi stabilirea numărului de posturi pentru aceasta, prin care începând cu data de 1 ianuarie 2011, numărul maxim de posturi prevăzut pentru Agenţia Domeniilor Statului este de 246 posturi începând cu data de 01.01.2011.

În temeiul acestor acte normative a fost emis Ordinul ministrului agriculturii nr.2306/2010 pentru aprobarea structurii organizatorice a A.D.S., cu încadrare în numărul de posturi prevăzut în H.G. nr. 752/2010, respectiv 246 posturi. Prin acest Ordin al ministrului s-a procedat la reorganizarea instituţiei prin desfiinţarea unor direcţii/servicii/birouri, precum şi comasarea şi reunirea unor direcţii/servicii/birouri în vederea încadrării în numărul de posturi de 246 faţă de 326 de posturi.

Arată că prin Hotărârile nr.18/17.11.2010 şi nr.19/30.11.2010, C de A al A D S aprobă Proiectul Organigramei şi al Regulamentului de organizare şi funcţionare ale A D S, în care sunt prevăzute două etape, astfel:

1. Etapa de reorganizare ce constă în modificările organigramei A.D.S., redistribuirea numărului total de posturi care se va realiza în baza ordinului M.A.D.R. de aprobare a Organigramei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare.

2. Etapa de restructurare ce are loc după realizarea etapei de reorganizare şi constă în eliminarea a 80 de posturi, în condiţiile în care, parte din aceste posturi sunt vacante, iar pentru cele ocupate, angajatorul trebuie să procedeze la disponibilizarea personalului.

Precizează că potrivit prevederilor art. 65 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul A.D.S, disponibilizarea personalului se va realiza prin concediere colectivă.

Proiectul de restructurare şi reorganizare a A D S a fost convenit cu sindicatul salariaţilor din A.D.S., aprobat prin Hotărârea nr.19/30.11.2010 a Consiliului de Administraţie al A D S. Proiectul de restructurare şi reorganizare a A D S prevede măsuri pentru atenuarea consecinţelor concedierilor. Astfel, având în vedere faptul că la momentul elaborării şi aprobării Proiectului de restructurare; contractul colectiv de muncă al A.D.S. a fost denunţat de angajator, fiind aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivel superior – art. 247 Codul Muncii, respectiv Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agricultură, piscicultura şi pescuit pe anii 2010-2011, înregistrat la M M, F şi P S cu nr. 120/02/31.03.2010 nr. 120/2010, A.D.S. regăsindu-se la poziţia 362. Drept urmare, conform art. 77, alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agricultură, piscicultura şi pescuit pe anii 2010-2011, la disponibilizarea colectivă, fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare, va primi cel puţin 6 salarii minime brute pe unitate, salariul minim brut pe instituţie fiind calculate la încadrarea lunii decembrie 2010.

Deciziile de concediere se emit astfel încât să fie respectat termenul de 15 zile lucrătoare de preaviz conform Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agricultură, piscicultura şi pescuit pe anii 2010-2011.

De asemenea, arată că prin Decizia preşedintelui A.D.S. nr.240/22.11.2010 se stabileşte numărul total de posturi pe direcţii/servicii/birouri/compartimente/ reprezentanţe, care va fi stabilit începând cu data de 01.01.2011 potrivit noii Organigrame aprobate prin Ordinul M.A.D.R. nr. 2.306/19.11.2010.

Termenul prevăzut la art.2 alin.1 şi art.3 din H.G. nr.752/2010 privind măsurile de reorganizare a A.P.I.A. şi a A.D.S., precum şi stabilirea numărului de posturi pentru acestea, a suportat modificări prin H.G. nr. 1387/2010, fiind astfel prorogat termenul de la 01.01.2011 la 01.02.2011.

Arată că în data de 04.01.2011 au avut Ioc consultări între angajator şi sindicatul constituit la nivelul A.D.S.

Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr.2306/2010 pentru aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al A.D.S. a fost modificat prin Ordinul nr. 3/04.01.2011.

Prin Decizia nr. 03/07.01.2011 a Preşedintelui A.D.S, se revocă deciziile nr.240/22.11.2010 şi nr.190/03.12.2010, iar prin Decizia nr.07/10.01.2011 se stabilesc funcţiile pe direcţii/servicii/birouri/compartimente/reprezentanţe teritoriale valabile de la 01.02.2011. Potrivit acestei ultime decizii a Preşedintelui A.D.S., la nivelul reprezentanţei Satu Mare s-au desfiinţat două posturi de expert, printre care si postul ocupat de reclamant.

Pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute în etapa a II-a a Proiectului de reorganizare şi restructurare a A.D.S., s-a constituit o comisie numită prin Decizia nr.1/04.01.2011 a Preşedintelui A.D.S.

Conform Notei încheiate în datare 10.01.2011, Comisia a procedat la analizarea fiecărui post în vederea întocmirii listei nominale structurată pe categorii de posturi ce vor fi desfiinţate şi nominalizarea salariaţilor ce vor fi disponibilizaţi. În urma consultărilor Comisiei cu reprezentanţii sindicatului salariaţilor, s-a întocmit lista posturilor desfiinţate şi lista nominală a salariaţilor disponibilizaţi, cele două liste fiind înaintate preşedintelui A.D.S. care le aprobă şi dispune punerea în aplicare a acestora de către Serviciul Resurse Umane.

În baza actelor normative, a ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, a deciziilor preşedintelui A.D.S., precum şi a celorlalte acte de care s-a făcut vorbire mai sus, au fost emise preavizele şi deciziile de concediere.

Printre salariaţii cărora li s-au desfiinţat posturile s-a numărat şi reclamantul B C R, pentru care s-a emis preavizul cu nr. 105107/10.01.2011 care prevede 15 zile lucrătoare începând cu data de 11.01.2001, conform art. 73 din Codul Muncii şi art. 19, alin 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agricultură pe anii 2010-2011. Ca şi criteriu de stabilire a ordinii de prioritate la concediere s-a reţinut vechimea pe post în ADS.

Aşa cum se poate observa, potrivit Organigramei stabilite de către M A şi D R, pin reorganizarea Reprezentanţelor Teritoriale ADS, în judeţul S M s-au redus 2 posturi, prin reducere 1 post vacant şi desfiinţare 1 post de expert.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile Codului Muncii, A.D.S. a notificat prin adresa nr.181.440/18.11.2010 Sindicatul Salariaţilor din cadrul A.D.S., I T M B şi A M de O a F de M Bcu privire la intenţia A.D.S. de a efectua concedieri colective ca urmare a diminuării numărului de posturi potrivit organigramei aprobată de Consiliul de Administraţie; A.D.S. a înştiinţat prin adresa 105.045/06.01.2011 I T de M B, A M de O a F de M B şi M A şi D R cu privire la încetarea suspendării privind punerea în aplicare a Proiectului de Restructurare şi Reorganizare al A.D.S.; A.D.S. prin adresa nr.105.120/12.01.2011, a comunicat A M de O a F de M B, lista salariaţilor disponibilizaţi.

În drept, invocă dispoziţiile Legii nr.268/2001, H.G. nr.626/2001, Legea nr.53/2003 Codul Muncii, HG nr.1503/2009, OU.G. nr.70/2010, H.G nr.752/2010, Ordinul nr.2291/28.10.2010, Ordinul M.A.D.R. nr.2306/19.11.2010, Ordinul M.A.D.R. nr.3/04.01.2011, Hot. CA. al A.D.S. nr.18/17.11.2010, Decizia nr.3/07.01.2011, Decizia 7/10.01.2011, Proiectul de restructurare şi reorganizare a A.D.S., Anexa la Nota de informare şi decizie privind aprobarea Proiectului de restructurare şi reorganizare a A.D.S., Nota de informare şi decizie nr.89/10.01.2011 şi pe prevederile art. 115 si urm., 242 alin 2 Cod de procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare (filele 86 – 88) reclamantul arată că cele descrise şi susţinute în întâmpinare nu corespund adevărului.

Precizează faptul că la dosarul cauzei prin însăşi întâmpinarea depusă de către ADS se recunoaşte starea de fapt si anume faptul că numitul B C R a fost salariat al respectivei instituţii, fiind încadrat pe perioada nedeterminată în funcţia de expert si având în momentul aşa-zisei restructurări vechime mai mare de 1 an pe post. Trebuie precizat faptul că nu a contestat nicio clipă faptul că instituţia se află într-un oarecare proces justificat sau nu de reorganizare ci modul abuziv în care s-a realizat această aşa-zisă reorganizare cel puţin în cazul de faţă. Modul abuziv rezultă din maniera în care s-a realizat încetarea contractului individual de muncă şi din nerespectarea de către ADS a prevederilor în domeniu, a contractului colectiv si a celui individual. Ţine să precizeze încă o dată faptul că prin ultimul act adiţional comunicat de către instituţie (cu nr.5 din 04.12.2009) se stipulează clar faptul că la disponibilizare fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare va primi 24 salarii medii nete la nivelul ADS, cu condiţia ca acesta să aibă o vechime de cel puţin 12 luni în cadrul ADS. Condiţii pe care B C R le îndeplineşte conform actelor depuse si în acest dosar, ADS-ul fiind cel care nu si-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neplătind cele 24 de salarii medii nete.

Just este reiterat si de către pârâtă faptul că salariaţii ADS sunt încadraţi pe baza de contract individual de muncă, modalitate de încadrare realizată încă de la înfiinţarea ADS din anul 2001. Conform aceleiaşi întâmpinări se afirmă că în data de 03.10.2008 s-a încheiat Contractul Colectiv de Munca la nivelul A D S pentru anii 2008-2010 înregistrat la DMPS B sub nr.5648 între ADS în calitate de angajator si salariaţii ADS reprezentaţi legal prin Sindicatul Salariaţilor din ADS. Tocmai la acest contract colectiv de muncă face si ea referire chiar în cererea de chemare în judecată si subliniază conţinutul articolului 66 care prevede aceleaşi obligaţii precum cele prevăzute în actul adiţional 5/2009 respectiv legate de acordarea celor 24 de salarii compensatorii cu respectarea condiţiei vechimii de peste un an.

Clauza aceasta stipulată în contractul individual este în concordanţă cu contractul colectiv de muncă perfectat la nivel de unitate înregistrat la D de M si P S a municipiului B sub nr.5648/2008 cu modificările si completările ulterioare. Potrivit dispoziţiilor art.37 din Codul Muncii, drepturile si obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă sau a contractelor individuale de muncă, contracte care constituie legea părţilor. Salariaţii, în raport de prevederile art.38 din acelaşi act normativ nu pot renunţa la drepturile ce le sunt conferite iar orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute si stabilite în favoarea salariaţilor sau limitarea acestora este lovită de nulitate. Mai mult, arată că la încetarea raporturilor de munca angajatorul are datoria de a plăti salariaţilor toate drepturile care decurg din lege, contractul colectiv de muncă si contractul individual de muncă, inclusiv plăţile compensatorii ca măsura de protecţie socială a acestora. Ca atare, angajatorul, instituţia trebuia să aplice întocmai clauza din contractul individual de muncă privind acordarea plăţilor compensatorii care exprimă voinţa angajatorului si a salariatului, respectiv să achite aşa cum s-a stipulat 24 salarii medii nete la nivelul ADS, ceea ce nu s-a realizat. Limitarea plăţii la 6 salarii compensatorii reprezintă o nerespectare a contractului individual de muncă semnat între cele două părţi. Apărarea formulată prin întâmpinarea depusă de către ADS cum că ulterior prin programul de restructurare colectiva s-a hotărât acordarea a numai 6 salarii compensatorii la nivel minim brut pe instituţie în acord cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramura agricultură, piscicultură si pescuit pe anii 2010-2011, arată reclamantul, nu poate sta în picioare, acest demers constituie în primul rând o modificare unilaterală a clauzelor contractului individual de muncă încheiat între părţi contrară prevederilor art.16(1) din Codul Muncii.

În drept, invocă art.16(1), art.37, art.38 Codul muncii, Legea nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta M A ŞI D R prin întâmpinarea depusă (filele 95-96) a solicitat admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive a MADR şi în consecinţă scoaterea din cauză a ministerului.

În motivare arată că, calitatea de parte într-un proces civil trebuie să corespundă calităţii de titular al unui drept respectiv al unei obligaţii ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii. Mai precis, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte într-un proces. Din această cauză, se impune, pentru a putea fi exercitată acţiunea, să coincidă calitatea procesuală activă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecăţii şi nu în ultimul rând calitatea procesuală pasivă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului. Pentru a fi „parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiţii: calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi existenţa unui drept, lipsa uneia dintre acestea atrăgând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Calitatea procesuală pasivă implică existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

MADR nu are şi nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamatul nu a avut raporturi de muncă cu MADR.

Un alt argument îl constituie faptul că MADR nu a negociat si nu este semnatar al Contractului Colectiv de muncă negociat la nivel de ADS şi nici a celor individuale, cum nici nu s-a subrogat în vreun drept sau obligaţie a părţilor semnatare. Drept urmare, potrivit principiului relativităţii efectelor contractelor. MADR nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este semnatarul contractului colectiv de muncă, în care erau prevăzute drepturile salariale solicitate de reclamantă. Dovada calităţii incumbă reclamantului prin indicarea obiectului cererii şi motivelor de drept şi de fapt pe care-şi întemeiază acţiunea.

Or, dovada acestei calităţi nu este făcută în cauză atât timp cât reclamantul este salariat al ADS, salariată care se află în raporturi cu acesta şi nu cu MADR.

Mai mult, învederează că reclamantul nu solicită anularea unui act emis de MADR, motiv pentru care nu se justifică atragerea în litigiu a acestuia, calitatea procesuală pasivă fiind deţinută exclusiv de către instituţia cu care aceasta avea stabilit raportul de serviciu, în speţă fiind vorba de ADS. Subliniază şi faptul că reclamantul însuşi, prin cererea de chemare în Judecată, solicită: obligarea pârâtei la acordarea a 24 de salarii…..”, deci, obligarea ADS al cărui angajat a fost. Faptul că, ADS este organizată şi funcţionează în subordinea ministerului în calitate acestuia de ordonator principal de credite care repartizează instituţiilor subordonate credite bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu.

În susţinere, invocă şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care reţine: “În litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariată, calitatea procesuală pasivă este deţinută exclusiv de către instituţia cu care are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituţia publică este organizată şi funcţionează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivaţia invocată de reclamant privind garanţia că obligaţia bănească a instituţiei publice va fi astfel executată, neavând suport în dispoziţiile procedurale privitoare la condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civilei”. (Decizia nr. 3522/16.10.2008).

Or, reclamantul nu a fost niciodată angajat a M.A.D.R., ci al A D S. Ca atare, cât timp calitatea procesuală pasivă nu poate fi atrasă ca efect al subordonării instituţiilor, respectiv a calităţii de ordonator principal de credite, consideră că în cauză, calitatea procesuală pasivă este deţinută exclusiv de instituţia cu care aceasta are stabilit raportul de muncă.

Întrucât excepţiile invocate primează, conform dispoziţiilor art.137 alin.1 raportat la art.109 afin.2 din Codul de procedură civilă, urmează ca instanţa să se pronunţe cu întâietate asupra acesteia, stabilind cadrul procesual.

Faţă de cele ce preced solicită în principal admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, cu consecinţa scoaterii din cauză a ministerului.

Pe fond, arată că reclamantul solicită instanţei în principal – plata a 24 salarii nete la nivelul A.D.S., conform cu Contractul individual de muncă nr. 666/01.08.2007.

M A si D R nu este parte în contractul de muncă, încheiat de reclamantă cu A.D.S., şi nici în contractul colectiv de muncă încheiat de A D S, neoperând vreo subrogaţie legală sau convenţională, aşa încât nu pot fi opuse, iar pe de alta parte, chiar şi în extremis, apreciind eronat că acestea ar fi fost datorate în vreun temei de minister, începând cu data de 29.10.2009 „Personalul instituţiilor ale căror structuri sau activităţi sunt preluate, respectiv al instituţiilor care se reorganizează, se comasează ori îşi încetează activitatea, va fi încadrat în cadrul instituţiilor care preiau activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile defuncţii din cadrul autorităţii sau instituţiei publice” (art.12 din O.U.G. nr.115/2009 privind măsuri de reorganizarea administraţiei publice centrale).

Precizează că prin Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi si instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordului – cadru cu C E şi F M I, A.D.S a fost supusă reorganizării, devenind instituţie “finanţată integral de la bugetul de stat prin bugetul M.A.D.R.”, cu obligativitatea reducerii de posturi si schimbare finanţare”.

Învederează pârâta faptul că, prin adoptarea Legii – Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost stabilite drepturile salariale ale salariaţilor din sectorul bugetar.

În conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare din instituţii integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

Potrivit art.1 alin.3 din O.U.G. nr.1/2010 care prevede că, după împlinirea termenului pentru care au fost încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat, mai sus va fi reîncadrat pe noile funcţii stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care preia în finanţare.

Or, cum termenul pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de A.D.S. s-a împlinit la data de 03.10.2010, conform art.3 din Contract colectiv de muncă şi potrivit denunţării acestui contract de către acesta instituţie, au fost luate măsurile legale în aplicarea actelor normative de mai sus respectiv prin stabilirea funcţiilor cu care s~a făcut asimilarea funcţiilor din cadrul A.D.S. în conformitate cu art.1 alin.3 din O.U.G. nr. 1/2010, cu reîncadrarea personalului pe noile funcţii în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte susţinerea că drepturile salariale reprezentând salarii compensatorii ar trebui plătite conform contractului colectiv de muncă al ADS, este inadmisibilă, având în vedere că acesta a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani, începând cu 03.10.2008 si expirând Ia 03.10.2010.

În acest sens, s-a pronunţat şi T B în dosarul cu nr.59740/3/2010, prin care s-a constatat încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ADS pentru anii 2008-2010 şi înregistrat la DMPS sub nr.5648/03.10.2008. începând cu 03.10.2010, astfel, există puterea lucrului judecat în ceea ce priveşte data încetării contractului colectiv de muncă.

Pentru aceste motive, solicită instanţei să constate inadmisibilitatea cererii de solicitare a unor drepturi care izvorăsc dintr-un act care şi-a încetat valabilitatea, începând cu 03.10.2010.

Totodată, învederează şi faptul că reclamantul beneficiază de 6 salarii minime brute Ia nivel de instituţie. În acest sens, singura instituţie care poate confirmă dacă s-au plătit salariile conf.art.50 din CCM este ADS, cea care deţine statele de plată ale angajaţilor. MADR în calitate de putere executivă, precum şi toate instituţiile din subordinea acestuia, nu fac decât să pună în aplicare prevederile legale în vigoare, astfel, că nu poate fi responsabilizat pentru acte emise de alte autorităţi ale statului.

Mai învederează faptul că alte instanţe în speţe similare au argumentat că: ,,este real că prevederea referitoare la acordarea a 24 de salarii medii nete la nivel de ADS, a fost inserată şi în actul adiţional nr. 7 din 02.12.2009 la CIM, însă prin încetarea efectelor contractului CCM.., la 3.10.2010 se aplică integral dispoziţiile HG nr.1503/2009, ale Legii nr.329/2009, Legii nr.330/2009 şi ale OUG nr.1/2010 nemaiexistând posibilitatea negocierii salariilor şi a altor drepturi accesorii raporturilor de muncă, deoarece finanţarea ADS se realizează integral de la bugetul de stat prin MADR…. în consecinţă, în temeiul art.77 alin.1 din CCM la nivelul …..ADS… în mod corect reclamantei i-au fost acordate 6 salarii minime brute pe instituţie.”

Faţă de cele menţionate M.A.D.R. nu poate efectua plata drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă respectiv contractele individuale de muncă, astfel, acesta ca instituţie centrală este obligată să respecte prevederile art. 1 din Legea nr.285/2010 – privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice – “începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010,…”

Precizează că trebuie reţinut faptul că legiuitorul a inclus şi A.D.S. în cadrul instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare din instituţii integral din venituri proprii în instituţii finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat. Astfel încât, începând cu data de 29.10.2009 potrivit art. 12 din O.U.G. 115/2009 privind măsuri de reorganizarea administraţiei publice centrale personalul instituţiilor ale căror structuri sau activităţi sunt preluate, respectiv al instituţiilor care se reorganizează, se comasează ori îşi încetează activitatea, astfel acesta va fi încadrat în cadrul instituţiilor care preiau activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcţii din cadrul autorităţii sau instituţiei publice.

Faţă de cele ce preced solicită, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MADR, cu consecinţa scoaterii din cauză a ministerului, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, invocă art.146 Cod de procedură civilă, OUG nr.1/2010, Legea nr.330/2009, Legea nr.118/2010, Codul muncii.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În contractul individual de muncă nr.666/01.08.2007, calitatea de angajat revine reclamantului, respectiv, cea de angajator, revine pârâtei A D S.

Prin urmare, pârâta M A şi D R nu este subiect al raportului juridic de dreptul muncii şi, drept consecinţă, nu are calitate procesuală pasivă în cauza prezentă, motiv pentru care, excepţia invocată urmează să fie admisă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine, că, clauza din actul adiţional nr.5 la contractul individual de muncă încheiat între reclamant şi pârâta A D S, prin care s-a stipulat dreptul reclamantului, ca la disponibilizare să beneficieze de 24 salarii medii nete la nivelul A.D.S., este înserată ca urmare a stipulării acestui drept în art.66 din Contractul colectiv de muncă la nivelul A.D.S. pe anii 2008-2010, în considerarea acestei prevederi din contractul colectiv de muncă, stipulaţia din contractul individual de muncă, potrivit voinţei reale ale părţilor, producând efect numai cu condiţia ca aceeaşi stipulaţie să existe şi la nivelul contractului colectiv de muncă.

Această concluzie se desprinde din conţinutul actului adiţional, care face trimitere expresă la contractul colectiv de muncă la nivel de A.D.S. pe anii 2008-2010,

Astfel fiind, odată cu încetarea contractului colectiv de muncă la nivel de A.D.S. pe anii 2008-2010 – începând cu 03.10.2010, aşadar înainte de disponibilizarea reclamantului – a încetat să producă efecte şi clauza din contractul individual de muncă, care stipula dreptul reclamantului la cele 24 salarii.

Prin urmare, la data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, nici contractul individual de muncă, nici contractul colectiv de muncă la nivel de A.D.S., nu a mai prevăzut dreptul reclamantului la cele 24 salarii, astfel încât, cererea formulată este nefondată.

În cauză, a constituit o faptă necontestată de părţi, plata către reclamant a 6 salarii, în temeiul art.77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agricultură, piscicultură şi pescuit pe anii 2010-2011.

Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condiţiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeaşi opinie asupra acţiunii promovată de către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B C R, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi modificarea ei în sensul admiterii cererii şi obligarea pârâtei la plata a 24 salarii compensatorii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamantul arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că contractul colectiv de muncă la nivel de ADS pe anii 2008-2010 ar fi încetat la data de 3.10.2010 întrucât acesta nu a fost denunţat de părţile semnatare în termen legal. Notificarea de denunţare a contractului colectiv de muncă, emisă de către ADS a fost adusă la cunoştinţa Sindicatului salariaţilor ADS la data de 14.09.2010 deci peste termenul prevăzut expres în contract adică după data de 03.09.2010, fapt pentru care ADS este decăzută din dreptul de a cere denunţarea contractului.

Potrivit art. 66 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ADS la disponibilizare fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare, va primi 24 salarii nete la nivel de ADS, cu condiţia ca salariatul să aibă o vechime de cel puţin 12 luni în cadrul ADS. P

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că pretenţiile lui se întemeiază pe art. 5 din Contractul colectiv de muncă, câtă vreme el a solicitat pretenţiile în baza Contractului individual de muncă nr. 666 din 1 august 2007 şi actul adiţional nr. 5 şi art. 66 din Contractul colectiv de muncă.

Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a MADR, consideră că această instituţie are calitate procesuală fiind ordonatorul principal de credite.

Prin întâmpinarea depusă la dosar M A şi D R a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu motivarea că T B, prin sentinţa civilă pronunţată la 30 martie 2011 în dosarul nr. 59740/3/2010, a constatat încetarea valabilităţii Contractului colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2010 începând cu data de 3 octombrie 2010.

Examinând sentinţa recurată, prim prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs constată următoarele:

Criticile aduse hotărârii atacate nu pot fi primite, relevanţă prezentând în rezolvarea speţei data încetării contractului colectiv de muncă la nivel ADS pe anii 2008-2010, astfel, contrar susţinerilor recurentului, contractul aflat în discuţie şi-a încetat efectele la data de 3 octombrie 2010, iar în acest sens trebuie a se face trimitere la sentinţa civilă nr. 3131 din 30 martie 2011 pronunţată de Tribunalul B în dosarul nr. 59740/3/2010, prin care s-a constatat încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul A D S pentru anii 2008-2010 şi înregistrat la DMPD-B sub nr. 56480 din 3 octombrie 2008, începând cu data de 3 octombrie 2010.

Or, contractul individual de muncă al recurentului contestator a încetat anterior datei mai sus menţionate, respectiv prin decizia nr. 12 din 26 ianuarie 2011, emisă în baza art. 58, 65-68 din Codul muncii, în speţă găsindu-şi incidenţa prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 120/2 din 31 martie 2010, pe anii 2010-2011, care stipula beneficiul acordării pentru fiecare salariat, în caz de disponibilizare colectivă, a cel puţin 6 salarii minime brute pe unitate, în funcţie de vechimea în unitate, beneficiu prevăzut în cadrul art. 77.

Este adevărat că potrivit clauzelor Contractului Colectiv de muncă înregistrat sub nr.5648 din 3 octombrie 2008 la D de M şi P S a M B, la disponibilizare fiecare salariat, odată cu decizia de disponibilizare, va primi 24 salarii medii nete la nivelul ADS cu condiţia ca acesta să aibă o vechime de cel puţin 12 luni în cadrul ADS, clauză care a fost preluată ulterior în cuprinsul Actului adiţional nr. 5 la contractul individual de muncă nr. 666 din 1 august 2007, al recurentului contestator.

Însă, astfel cum s-a mai relevat într-unul din alineatele de mai sus, Contractul Colectiv de muncă încheiat pe anii 2008-2010 nu mai era producător de efecte juridice la data la care a fost emisă Decizia de concediere nr. 12 din 20 ianuarie 2011, acestuia fiindu-i aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivelul ramurii agricultură, piscicultură şi pescuit pe anii 2010-2011, înregistrat la M M, F şi P S cu numărul 120/2 din 31 martie 2010.

Date fiind argumentele expuse, concluzia ce se desprinde este aceea că soluţia de respingere ca nefondată a cererii reclamantului formulată împotriva pârâtei ADS este justă fiind în concordanţă cu dispoziţiile legale enunţate, rezolvare legală fiind dată şi excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a M A şi D R, excepţie reiterată în actuala fază procesuală, în condiţiile în care raportul juridic de dreptul muncii a fiinţat între recurent şi ADS.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentinţa recurată urmând a fi păstrată în totul.