H.G. nr. 1210/2003, art. 35 lit. a), c) Legea nr. 188/1999, art. 65
Legea nr. 188/1999 nu reglementează forma şi conţinutul dispoziţiei de sancţionare disciplinară, însă în această materie reglementări specifice funcţiei publice sunt prevederile H.G. nr. 1210/2003, şi nu legislaţia muncii, înlăturată prin dispoziţiile art 93 Legea nr. 199/1999.
în speţă, dispoziţia de sancţionare era lovită de nulitatea prevăzută de art. 35 lit. a) şi c) H.G. nr. 1210/2003, pentru că în conţinutul său nu era indicată abaterea disciplinară săvârşită şi nici motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de în timpul cercetării prealabile.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 563 din 13 februarie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 374/CA din 28 mai 2005, pronunţată de Trib. Alba în dosar nr. 4766/2005, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul J.E. împotriva pârâtei D.S.V. şi pentru S.A. Alba, constatându-se nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 120/2005, emisă de pârâtă la 28 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în ce priveşte conţinutul deciziei/dispoziţiei de sancţionare Legea nr. 188/1999 se completează cu dispoziţiile Codului muncii şi analizând dispoziţia atacată prin prisma prevederilor art. 268 alin. (2) C. muncii, aceasta este nulă absolut, întrucât nu indică abaterea disciplinară săvârşită, temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancţiunea, care prevederi din contractul încheiat între agentul economic şi Direcţia Sanitar-veterinară sau care atribuţii enumerate în fişa postului nu au fost respectate de petent şi nici motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă cu privire la deficienţele constatate în activitatea petentului.
împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba, solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantului susţinând în esenţă că faptele pentru care a fost sancţionat reclamantul au fost consemnate în raportul Comisiei de verificare a supravegherii sanitare veterinare raport care face parte din dispoziţia atacată şi în care sunt consemnate în detaliu faptele constatate, în dispoziţia atacată este indicat temeiul de drept respectiv O.G. nr. 42/2004, iar în ce priveşte cercetarea disciplinară prealabilă, aceasta s-a efectuat aspect dovedit cu Nota informativă înregistrată la 24 iunie 2005 la pârâtă, în care intimatul răspunde în scris la întrebările care i-au fost puse. Pârâta susţine că instanţa a reţinut greşit că Legea nr. 188/1999 se completează cu Codului muncii în ce priveşte aspectele de formă ale dispoziţiei de sancţionare, iar Legea nr. 188/1999 nu impune condiţii speciale, astfel că nu sunt incidente motivele de nulitate reţinute de instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
Reclamantul este funcţionar public în cadrul D.S.V. şi pentru S.A. Alba.
în ce priveşte abaterile disciplinare şi sancţiunile disciplinare acestuia i se aplică prevederile art. 65 Legea nr. 188/1999. Cu privire la forma deciziei/dispoziţiei de sancţionare pentru săvârşirea unei abateri disciplinare Legea nr. 188/1999 nu cuprinde prevederi speciale, însă potrivit art. 93 din aceeaşi lege, dispoziţiile legii se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, doar în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
în materia legislaţiei privind funcţia publică se înscrie şi H.G. nr. 1210 din 14 octombrie 2003, care la art. 35 conţine practic aceleaşi temeiuri de nulitate ale actului administrativ de sancţionare a funcţionarului public ca şi cele prevăzute de art. 268 C. muncii.
Prin urmare, chiar dacă instanţa de fond a aplicat prevederile art. 268 Legea nr. 53/2003, a analizat valabilitatea dispoziţiei de sancţionare prin prisma menţiunilor obligatorii pe care trebuie să le conţină, dispoziţii care sunt cuprinse şi în H.G. nr. 1210/2003, art. 35 alin. (2), respectiv „Actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public trebuie să cuprindă în mod obligatoriu sub sancţiunea nulităţii absolute:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară poate fi contestat”.
Astfel, instanţa a reţinut că nici în raportul comisiei şi nici în dispoziţia de sancţionare nu a fost menţionată abaterea disciplinară săvârşită de reclamant pentru a i se aplica sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. a) Legea nr. 188/1999. în raportul Comisiei de verificare sunt reţinute o serie de fapte, însă fără a se arăta în ce măsură acestea întrunesc elementele vreuneia din abaterile disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. a)-k) Legea nr. 188/1999, iar trimiterea generică la O.G. nr. 42/2004, H.G. nr. 308/2004 din cuprinsul dispoziţiei de sancţionare nu este de natură a suplini neindicarea abaterii disciplinare.
De asemenea, corect a reţinut instanţa de fond că dispoziţia atacată este nulă, întrucât cercetarea disciplinară în cazul fiind obligatorie potrivit art. 66 alin. (4) Legea nr. 188/1999, în speţă aceasta nu s-a desfăşurat potrivit prescripţiilor legale. Chiar dacă s-ar considera că Nota informativă din 23 iunie 2005 ar constitui dovada îndeplinirii cercetării disciplinare, dispoziţia atacată rămâne nulă pentru nerespectarea atât a prevederilor art. 35 alin. (2) lit. a), cât şi a prevederilor de la lit. c) H.G. nr. 1210/2003, întrucât în dispoziţia de sancţionare nu au fost indicate nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul cercetării prealabile.
Cum motivele de recurs invocate de pârâtă nu sunt incidente în cauză s-a respins recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi s-a păstrat hotărârea atacată ca legală şi temeinică, substituindu-se motivarea conform celor de mai sus.
