Tribunalul Covasna a admis acţiunea în administrativ formulată de reclamantul Prefectul judeţului Covasna. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei C. şi a dispus anularea art. 1 şi 2 din dispoziţia nr. 7/2006. emisă de pârât.
Prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 7 din 27 ianuarie 2006. la art. I s-a dispus ca începând cu data de 22 ianuarie 2006 funcţia publică de secretar să fie executată de M.P., referent în cadrul aparatului propriu al primăriei, până la ocuparea postului prin concurs, dar nu mai mult de 6 luni de la data promovării.
Autoritatea emitentă a avut în vedere ordinul Prefectului nr. 360 din 22 decembrie 2005, privind eliberarea din funcţie a fostului secretar datorită pensionării, precum şi reglementările art. 80 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. art. 68 alin. (2) şi art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Dispoziţia nr. 7/2006 s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, astfel:
Potrivit art. 116 din Legea nr. 215/2001, fiecare unitate administraţiv-teritorială şi subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative.
în mod excepţional. în funcţia de sccrctar poate fi numită o persoană cu alte studii superioare sau liceale.
Funcţia de sccrctar sc ocupă prin concurs sau examen, iar numirea se facc de prefect. Concursul sau examenul se organizează, după caz de primar, în termen de 30 de zile de la data la care postul a devenit vacant. Ordinul de numire se emite de prefect, după primirea rezultatului concursului sau examenului comunicate de primar. Aşadar. în privinţa numirii secretarului de comună sau oraş. prcfcctul este ccl care dispune prin ordin.
Recursul dcclarat de primarul pârât este nefondat.
Susţinerile recurentului referitoare la abrogarea dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 340/2004, coroborate cu prevederile art. I pct. 26 din O.U.G. nr. 179/2005, sunt nefondate, deoarece art. 44 din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, nu a fost abrogat. Prin O.U.G. nr. 179/2005. art. I pct. 26. au fost abrogate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 340/2004, prin care prcfcctul numea prin ordin secretarul unităţilor administrativ teritoriale şi al subdiviziunilor municipiilor, în urma promovării concursului organizat în condiţiile legii. Abrogarea acestor dispoziţii legale nu dă dreptul primarului, aşa cum greşit susţine recurentul, să numească o persoană în funcţia de secretar, deoarece în accst sens sunt aplicabile dispoziţiile art. 116 din Legea nr. 215/2001. care prevăd că funcţia de sccrctar sc ocupă pe bază de concurs sau examen, după caz. iar numirea sc face de către prefect.
Indiferent de perioada de timp pentru care se facc numirea pe funcţia de sccrctar. atribuţia de numire aparţine numai prefectului, legea nepermiţând în acest caz nicio excepţie.
Se constată ca nefondate susţinerile recurentului referitoare la îndeplinirea condiţiilor de organizare a concursului, întrucât avizul nr. 7615/CL a fost emis de către Agenţia Naţională a la data de 23 martie 2006, ulterior numirii secretarului prin dispoziţia nr. 7 din 27 ianuarie 2006.
Referitor la dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2003 sc constată că acestca nu sunt aplicabile în cauză, deoarece această ordonanţă de urgenţă se referă la respectarea termenelor pentru emiterea autorizaţiilor ca acte administrative, iar nu a avizelor permiselor, aprobărilor prealabile ori anterioare autorizării. în speţă, avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu poate fi asimilat unei autorizaţii administrative sau unui act prealabil sau ulterior autorizării.
Recurentul nu poate invoca dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2003, deoarece pentru a se putea prevala de aceste dispoziţii, ar fi trebuit respectată procedura prevăzută de art. 7 din această ordonanţă.
C.A. Braşov, decizia nr. 172/R din 27 iunie 2006, in C.P.f. 2006, p. 302
Notă: Speţa ilustrează, printre altele, o aplicaţie a principiului paralelismului de competenţă: dacă emiterea unui act definitiv de numire în funcţie este de competenţa prefectului, tot astfel trebuie să fie şi unul temporar (numirea unei persoane „cu delegaţie”, până la organizarea concursului). Numai în ipoteza în care, prin absurd, prefectul ar refuza să îşi îndeplinească atribuţia, am putea accepta că, întemeiat pe considerente de urgenţă şi de interes public, primarul să numească el, temporar, o persoană corespunzătoare care să exercite atribuţiile secretarului unităţii administrativ-teritoriale.
