Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 959 din data de 04.12.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 362/119/2014
SECȚIA CIVILĂ
SENTINAȚA CIVILĂ NR. 959
Ședința publică din 4 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ………..
GREFIER: …………………
Pe rol se află, în pronunțare, acțiunea în administrativ, formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu
cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Covasna -Serviciul Arme, explozivi și substanțe periculoase, având ca obiect
constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr.
53.073/09.01.2015, emise de pârât, precum și revocarea dispoziției nr.53.073 din 9 ianuarie 2015.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică
din 20 noiembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi -parte integrantă din prezenta
sentință, pronunțarea fiind amânată la data de 27 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea formulată la data de 7 aprilie 2015, precizată și înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr.
362/119/2015, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna, solicitând
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției de anulare a dreptului de port și folosire a
armelor și munițiilor letale și de retragere a permisului de armă nr. 53.073 din 09.01.2015.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în fapt, la data de 15.01.2015, i-a fost comunicată dispoziția nr.
53073/09.01.2015 prin care s-a dispus anularea dreptului de port și folosire al armelor și munițiilor letale, precum și
retragerea permisului de armă deținut de către acesta, dispoziție pe care a înțeles să o conteste.
S-a arătat că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune,
a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) Cod procedură
civilă. Până la data formulării cererii de chemare în judecată, deși s-a deplasat la sediul pârâtului de nenumărate ori, nu i
s-a dat un răspuns, comunicându-i-se că nu au timp să-i dea răspuns, motiv pentru care a solicitat audiență la conducătorul
unității, însă fără niciun rezultat.
Pentru că au trecut mai bine de trei luni de la înregistrarea cererii sale, iar pârâtul refuză să îi dea răspuns, a
promovat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr.554/2004 coroborat
cu prevederile art. 2 lit. h) din același act normativ, a solicitat admiterea cererii sale ca fiind legală și temeinică.
Se arată că, în fapt, la data de 19.12.2014 a fost emisă autorizația de vânătoare colectivă, tip A, pentru numitul C.
D. și alte trei persoane, pentru perioada 19.12.2014-18.01.2015, pentru fondul de vânătoare nr. 6 – Belin – Regiunea Olt,
jud. Covasna.
Totodată în cuprinsul autorizației de vânătoare colectivă a fost cuprins și Procesul-verbal pentru instruire,
participare la vânătoare, recoltarea vânatului pentru data de 19.12.2014, pentru acesta și A. M.
La aceeași dată, adică în 19.12.2014, după ce s-a emis autorizația de vânătoare colectivă, la momentul la care a ajuns
acasă, după ce s-a despărțit de numitul A. M., soția acestuia i-a adus la cunoștință că la domiciliul lor, s-au prezentat doi
agenți de poliție de la Postul de Poliție din Belin, iar mai târziu au mers încă doi agenți de politie de la IPJ Covasna,
care au dorit să vadă rastelul de deținut de reclamant.
S-a arătat că agenții de poliție nu aveau un mandat pentru a verifica acest aspect, iar modalitatea în care s-au
adresat soției sale nu era corespunzătoare, fapt ce l-a determinat să formuleze o sesizare către organele abilitate.
Ulterior, în data de 22.12.2014, a fost citat pentru aceeași dată la Postul de Poliție din Belin, unde i s-a pus în
vedere să depună, la Serviciul A.E.S.P, autorizația de vânătoare tip A seria ACA 548148 eliberată la data de 19.12.2014,
ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal de primire a acesteia.
La data de 19.01.2015, a predat către unitatea Magazin AJVPS Covasna – Sf. Gheorghe arma de vânătoare și cartușele,
astfel cum rezultă din bonul de primire în consignație nr. 910/19.01/2015. După această dată nu i s-a mai comunicat nici un
act din partea instituției pârâte și nici nu i s-a adus la cunoștință care este motivul pentru care s-a luat o astfel de
măsură în ceea ce îl privește.
Prin dispoziția de anulare a dreptului de port și folosire a armelor și munițiilor letale, precum și retragerea
permisului de armă, care a fost emisă la data de 09.01.2015 și comunicată reclamantului la data de 15.01.2015, se menționează
că această măsura a fost luată în conformitate cu prevederile art. 45 alin 1 lit b, raportat la art. 14 alin. 1 lit. f) din
Legea 295/2004, republicată, cu motivarea că pe parcursul cercetărilor efectuate asupra sa, a manifestat un comportament
necorespunzător, din care rezultă că prezintă pericol pentru liniștea și ordinea publică în cazul în care ar purta și folosi
arme și muniții letale.
În cuprinsul dispoziției mai sus menționate, respectiv la momentul la care s-au efectuat cercetări, față de reclamant
nu s-a întreprins nicio cercetare, nu a fost contactat de către agenții de poliție în acest sens, doar i s-a adus la
cunoștință la data de 22.12.2014 că trebuie să predea autorizația de vânătoare, fără să dea vreo declarație în acest sens sau
să i se spună de ce anume trebuie să predea autorizația.
Se arată că este evident că față de el s-a luat o măsura abuzivă, fără ca aceasta să aibă la bază un temei legal sau o
justificare în fapt, reclamantul arătând că niciodată nu a fost efectuată față de el vreo cercetare, astfel cum se arată în
actul atacat.
Se mai arată că dispoziția atacată a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin 1 lit. b), raportat la
prevederile art. 14 alini lit. f) din Legea 294/2004 republicată, privind regimul armelor și al munițiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin 1 lit b) din Legea nr.294/2004, “Anularea dreptului de port și folosire a armelor
letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații:…. b) nu
mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f), iar art. 14 alin.(1) lit. f)
prevede că autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă
îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: “;f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și
integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente”.
Din cuprinsul dispoziției de anulare atacată nu rezultă indicii că s-a aflat într-una din situațiile prevăzute de
textele de lege menționate mai sus.
Altfel spus, nu există probe sau date din care să rezulte că el este o persoană periculoasă, nu a suferit nicio
condamnare și nici nu a fost formulată vreo plângere din care să rezulte că ar fi o persoană periculoasă.
Față de aceste aspecte, reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea la
cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr.554/2004
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori.
În apărare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Covasna a depus la dosar întâmpinare (fila 29) prin care a
solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâtul arată că, în fapt, la data de 19.12.2014, lucrătorii Serviciului Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase din
cadrul I.P.J. Covasna au procedat la exploatarea unor date și informații operative, ocazie cu care au stabilit că reclamantul
C. D. este membru vânător în cadrul A.J.V.P.S. Covasna și titular al permisului de armă tip B, în baza căruia deține o armă
de vânătoare cu alice, precum și muniția aferentă.
Cu ocazia verificărilor efectuate în teren, pârâtul a arătat că reclamantul a participat la o partidă de vânătoare
împreună cu numitul A. M., pe fondul de vânătoare Belin aparținând de A.J.V.P.S. Covasna. Cu ocazia cercetărilor efectuate
asupra legalității acestei partide de vânătoare au obținut date și informații din care a rezultat că aceștia au efectuat o
vânătoare într-o zonă în care nu se găsea vânatul pentru care erau autorizați să vâneze.
De asemenea, cu ocazia cercetărilor efectuate și a audierii reclamantului C. D. acesta a manifestat un dispreț total
pentru organele de poliție, a furnizat date și informații neadevărate, care să ducă în eroare organele de poliție și să
împiedice aflarea adevărului. A refuzat să răspundă la întrebări și în repetate rânduri s-a contrazis în declarații.
Totodată, a refuzat categoric să redacteze o declarație scrisă, cu sau fără apărător ales. Din declarațiile verbale făcute de
numitul C. D., s-a putut concluziona că acesta a făcut o înțelegere cu numitul A. M. cu privire la ce anume să declare,
privind cursul evenimentelor din seara zilei de 19.12.2014, cu scopul de a ascunde adevărata activitate de vânătoare pe care
au desfășurat-o. Cu ocazia cercetărilor și a verificărilor efectuate în seara zilei de 19.12.2014, la locuința reclamantului
C. D., acesta, indirect prin membri familiei, a refuzat accesul organelor de politie pentru controlul și verificarea
condițiilor de securitate ale armei și muniției de vânătoare obstrucționând astfel efectuarea cercetărilor și aflarea
adevărului, cu toate că au fost prezentate și aduse la cunoștință prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 295/2004
republicată și consecințele refuzului, așa cum sunt prezentate de prevederile art. 129 alin.(1) și art. 130 alin. (2) lit. b)
din același act normativ.
La data de 09.01.2015, a fost emisă cu numărul 53073, dispoziția de anulare a dreptului de port și folosire a armei și
muniției letale cu destinația vânătoare, reclamantului C. D., în conformitate cu prevederile art. 45 alin.1 lit. b), raportat
la prevederile art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 republicată.
Ca urmare a acestei dispoziții, la data de 19.01.2015, partea reclamantă a depus arma și muniția la un armurier
autorizat și a predat permisul de armă la I.P.J. Covasna, Serviciul Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase.
La data de 30.01.2015, reclamantul C. D. a formulat o contestație către I.P.J. Covasna, înregistrată sub nr. 8.521,
prin care a considerat ca abuzivă măsura luată și a solicitat restituirea dreptului de port și folosire a armei și muniției
de vânătoare și implicit restituirea permisului de armă.
Pârâtul, procedând la reverificarea condițiilor în care a fost dispusă măsura anulării, a stabilit că aceasta
întrunește prevederile art. 45 alin. 1 lit. b, raportat la prevederile art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295-2004
republicată. De asemenea, extinzând verificările la Poliția orașului Baraolt, a stabilit că la data de 10.02.2015,
reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri oficiale în
forma continuată, fiind cercetat în două dosare penale nr. 599/P/2014 și nr. 752/P/2014. Și în această situație, pe timpul
audierilor și a cercetărilor, reclamantul a refuzat orice colaborare cu organele judiciare refuzând să coopereze pentru justa
soluționare a cauzelor. Caracterizarea făcută de Primăria com. Belin arată că petentul nu corespunde profilului unui cetățean
model în societate. Răspunsul la petiția nr. 8.521 a reclamantului a fost înaintată către acesta prin poștă la data de
15.02.2015, așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării.
Astfel, pârâtul arată că prin comportamentul reclamantului C. D. și atitudinea exprimată față de organele statului de
drept, acesta prezintă pericol pentru ordinea și liniștea publică. Posesorul unei arme letale ar trebui să fie o persoană
care să evite implicarea sub orice formă în evenimente ce au ca obiect armele și munițiile letale, folosirea unui limbaj ori
comportament necivilizat care să denote un caracter instabil și pierderea autocontrolului. Pericolul constituie astfel o
trăsătură esențială și comună a tuturor faptelor unui titular de permis de armă prin care se încalcă ordinea de drept iar
conduita acestuia nu trebuie să aducă atingere valorilor sociale de un anumit interes pentru societate ori statul de drept.
Dreptul de a deține, purta și folosi o armă letală, nu este un drept absolut astfel că legiuitorul este pe deplin competent
să stabilească condițiile exercitării atributelor acestuia în așa fel încât să nu vină în conflict cu interesele generale sau
cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel niște limite rezonabile.
Pârâtul a invocat dispozițiile art. 14 alin.l lit.f din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor,
republicată, care stipulează condițiile de acordare a autorizației de procurare a armelor letale. Autorizația de procurare a
armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2) – (5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:
nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața si integritatea corporală a persoanelor, conform
datelor și informațiilor existente la organele competente.
Conform prevederilor art. 45 alin.l lit.b) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor republicată,
anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se
află în una dintre următoarele situații: (…) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit.
b), c), e).
Pârâtul arată că din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că dreptul de a deține arme nu este un drept
absolut, legiuitorul fiind pe deplin competent să reglementeze condițiile exercitării atributelor acestuia, în așa fel încât
să nu vină în conflict cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale unor subiecte de drept, instituind
astfel niște limitări rezonabile.
Sintagma “pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor” nu se
referă doar la pericolul social al unei fapte de natură penală, în sensul în care acesta este definit de Codul penal, ci în
sens mai larg, legiuitorul fiind îndreptățit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societății constând în
anularea dreptului de deținere a armei în orice situație în care organele în drept (I.P.J.Covasna) ar constata că există un
asemenea pericol.
În legislația internă și internațională, între noțiunile de democrație, drepturile omului, ordinea publică și statul de
drept, există un raport de interdependență în sensul că nu există democrație fără garantarea drepturilor omului, iar acestea
nu se pot realiza decât într-un cadru organizat, într-un climat sigur de ordine socială. Prin urmare, conceptul de ordine
publică și mai exact, menținerea ordinii publice, reprezintă ansamblul măsurilor, activităților și acțiunilor organizate și
desfășurate cotidian de către forțele de ordine publică. Scopul ordinii publice nu este asigurarea liniștii publice, ci a
condițiilor care să crească eficiența angajamentului public, responsabilitatea factorilor de decizie față de calitatea
condiției umane. Așadar, prin folosirea sintagmei “”pericol pentru ordinea publică” legiuitorul nu se referă exclusiv la
pericolul social al unei fapte de natură penală, în sensul definit de dispozițiile Codului penal, ci are în vedere un sens
mai larg al acestei noțiuni. Ordinea publică înseamnă între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un
ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii
cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Ca atare, dreptul de port armă și folosire a unei arme nu se poate acorda cu lejeritate, fiind necesar a se stabili
dacă doritorul sau posesorul armei prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar reprezenta reclamantul pentru ordinea publică, pentru siguranța națională, viața și
integritatea corporală a persoanelor nu trebuie să rezulte numai dintr-o hotărâre judecătorească, un proces-verbal de
contravenție ori un alt act cu putere sancționatoare, ci din orice date și informații aflate în evidența organelor
competente, abilitate de lege să dețină date cu privire la conduita unei persoane în societate și chiar în familie.
Prin prisma dispozițiilor legale invocate, precum și a dispozițiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene (2000/C364/01), adoptată la 7 decembrie 2000, coroborat cu dispozițiile Recomandării CM/Rec (2007) a
Consiliului Miniștrilor din statele membre din 20 iunie 2007, pârâtul apreciază că măsura dispusă prin dispoziția a cărei
anulare se solicită este justificată pe baza unor acte de cercetare ale autorităților competente, care relevă comportamentul
necorespunzător al reclamantului, respectiv faptul că prezintă pericol pentru liniștea și ordinea publică, astfel că în lipsă
de dovezi contrarii, nu se justifică anularea dispoziției contestate pentru argumentele invocate de titularul permisului de
armă.
Se mai arată că nu sunt de dorit situațiile în care posesorul unei arme letale își poate pierde controlul și sunt
cazuri când comportamentul persoanelor în societate a determinat refuzul autorizării sau retragerea acesteia. Un comportament
violent, agresiv, constatat ca urmare a unor investigații, indiferent dacă sunt de natură penală, contravențională sau
civilă, conduce în mod firesc la anularea autorizării.
În ceea ce privește petitul privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtului I.P.J. Covasna de a soluționa
contestația reclamantului împotriva dispoziției nr. 53.073/09.01.2015, pârâtul solicită respingerea acesteia, datorită
faptului că petiția reclamantului C. D. a fost înregistrată la Inspectoratul de Poliție Județean Covasna cu nr.
8.521/30.01.2015, iar la data de 15.02.2015 acestuia i s-a răspuns prin adresa cu același număr, care a fost expediată – în
baza condicii predare-primire corespondență ordinară nr. 37/05.01.2015 și în baza borderoului pentru trimiterea de
corespondență cu serviciul suplimentar recomandat nr. 201, la data de 18.02.2015.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu audierea martorului B. D.
În drept, s-au invocat prevederile art. 14 alin. (1) lit. f), art.45 alin.(l) lit.b) din Legea nr. 295/2004 privind
regimul armelor și munițiilor, republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din probele administrate în cauză, se reține că reclamantul C. D. este membru vânător în cadrul A.J.V.P.S. Covasna și
titular al permisului de armă tip B, în baza căruia deține o armă de vânătoare cu alice, precum și muniția aferentă acesteia.
Prin autorizația de vânătoare colectivă tip A seria ACA nr. 548148 din 19 decembrie 2014, emisă de AJVPS Covasna,
reclamantul a fost autorizat pentru recoltarea de exemplare de vânat din specia rață mare -5 specii, vulpe -1 exemplar,
cioară -3 exemplare, gâscă -2 exemplare și câini sălbatici. Prin această autorizație au fost desemnați să poată participa la
efectuarea activității de vânătoare, următoarele persoane: C. D., A. M., P. D. și K. Ș. jr.
Vânătoarea a fost autorizată a se efectua în zona fondului de vânătoare 6 “Belin”;, respectiv zona râului Olt din
județul Covasna ( f. 143).
Astfel, din probele administrate în cauză se reține că în data de 19 decembrie 2014, în jurul ori 16:00, reclamantul
și martorul A. M. s-au deplasat în zona Apața, pe fondul de vânătoare 6, așa cum rezultă din declarația acestui martor.
Cu acea ocazie, reclamantul a avut în posesia sa o armă de vânătoare cu calibru de 30,06, iar martorul a avut asupra
sa o carabină de 12 pe 12. Martorul a declarat că arma sa a fost pentru vulpi și câini sălbatici, iar a reclamantului
pentru rațe.
Martorul a declarat că a stat cu reclamantul la vânătoare până în jurul orei 20:00 și că în jurul orei 21 s-au întors
la locuința lui C. D. pentru ca acesta să-și schimbe încălțămintea, întrucât un bocanc s-a deteriorat. În jurul orei 20:30,
martorul a fost sunat de agentul de poliție S. V. care l-a întrebat în ce zonă se găsesc, pe unde se vor întoarce și să
indice locul unde pot să se întâlnească. Martorul a declarat că în jurul orei 21:30 l-a sunat înapoi pe agentul de poliție
S. V. căruia i-a adus la cunoștință că se pot întâlni, însă acesta i-ar fi răspuns că se află pe drumul spre mun. Sfântu
Gheorghe și că nu se va mai întoarce ( f.118).
Însă, tribunalul în urma lecturării și a declarației date de martorul B. D., constată că există aspecte îndoielnice
cu privire la activitatea desfășurată de partea reclamantă și martorul A. M. în seara zilei de 19 decembrie 2014 și zona în
care aceștia și-au desfășurat pânda pentru activitatea de vânătoare autorizată, întrucât în jurul orei 17.00, B. D. însoțit
de agentul de poliție S. V. s-au deplasat din mun. Sfântu Gheorghe spre domiciliul martorului A. M. din comuna Hăghig, sat
… pentru a efectua un control la rastelul acestuia ca urmare a faptului că se aflau într-un control ce a avut ca tematică
depistarea braconajului și au avut indicii că acesta a plecat la vânătoare cu o armă neadecvată pentru vânat mic, ca cel
pentru care erau autorizați, respectiv plecând la vânătoare cu o carabină necesară pentru a prinde vânat mare. Martorul știa
că A. M. era posesorul unei carabine cu calibru 30,06 și cu care nu este indicat să vâneze mici ca vulpea, rața etc.
pentru că le-ar distruge și nu s-ar putea folosi nimic din acestea.
Martorul B. D. însoțit de colegul său au ajuns la locuința martorului A. M. unde au fost întâmpinați de soția
acestuia care le-a permis să verifice rastelul. Cu acea ocazie au constatat că ușa acestuia era întredeschisă și că în rastel
se afla o armă cu alice asigurată. Cu acea ocazie au ridicat arma și alicele și au întocmit procesul-verbal în acest sens,
ce a fost semnat de ei și soția martorului A. M. În acel moment, martorul l-a sunat pe A. M. pe telefon, însă acesta nu i-a
răspuns, după care soția acestuia a sunat-o pe mama sa știind că acesta se află la locuința acesteia, însă acolo nu era și
nici nu fuseseră.
Apoi, martorul a sunat agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție Belin, rugându-i să se deplaseze la
locuința reclamantului pentru a verifica rastelul acestuia. Acești agenți de poliție s-au deplasat la locuința părții
reclamante unde au fost întâmpinați de d-na C. care nu le-a permis să efectueze un control la rastelul soțului său. Aceste
aspecte s-au întâmplat în jurul orei 19:30.
S. V. l-a sunat pe A. M. în jurul orei 20:30 și l-a întrebat unde se găsesc, după care și-au dat întâlnire pe drumul
județean Belin – Hăghig, dar nestabilind ora. Agenții de poliție i-au așteptat pe cei doi până în jurul orei 22, după care au
plecat spre mun. Sf. Gheorghe. În jurul orei 22:30, S. V. a fost sunat de A. M. și i-a spus că se pot întâlni. Cu acea
ocazie, A. M. i-a spus agentului de poliție că a durat așa mult pentru că reclamantul și-a rupt bocancul.
Or, tribunalul din probele administrate în cauză constată că partea reclamantă nu a colaborat cu organele de poliție
pentru a stabili împrejurările în care acesta împreună cu martorul A. M. și-au desfășurat activitatea de pândă pentru
efectuarea operațiunii de vânătoare, în ce zonă au fost și să dovedească împrejurările pentru care nu s-au întâlnit cu
agenții de poliție în acea seară pe drumul județean Belin-Hăghig. Ba mai mult, se reține că acesta nu a dovedit susținerea
privind deteriorarea încălțămintei și că s-au deplasat la locuința sa pentru a-și schimba bocancii. Nu au dovedit că mașina
martorului A. M. a fost defectă. Din contră, din înscrisurile aflate la dosar reiese că reclamantul a refuzat să dea
declarații agenților de poliție și că a manifestat un dispreț total față de organele statului pentru aflarea adevărului. Or,
dacă acesta era convins că a respectat în totalitate dispozițiile autorizației de vânătoare și că a fost la vânat doar pe
fondul de vânătoare nr. 6 în zona râului Olt-Belin nu avea de ce să nu dea explicații și declarații cu privire la
activitatea sa. Se reține că a refuzat să răspundă la întrebări și în repetate rânduri s-a contrazis în declarațiile orale.
Totodată, a refuzat categoric să redacteze o declarație scrisă, cu sau fără apărător ales. Pârâtul învederează că din
declarațiile verbale făcute de reclamantul C. D., s-a putut concluziona că acesta a făcut o înțelegere cu numitul A. M. cu
privire la ce anume să declare privind cursul evenimentelor din seara zilei de 19 decembrie 2014, cu scopul de a ascunde
adevărata activitate de vânătoare pe care au desfășurat-o. S-a mai arătat că în urma cercetărilor și a verificărilor
efectuate în seara zilei de 19.12.2014 la locuința reclamantului C. D., acesta, indirect prin membrii familiei, a refuzat
accesul organelor de poliție, pentru controlul și verificarea condițiilor de securitate ale armei și muniției de vânătoare
obstrucționând astfel efectuarea cercetărilor și aflarea adevărului.
Ba mai mult, din procesul-verbal din 19 decembrie 2014 întocmit de organele de poliție din cadrul IPJ Covasna, reiese
că în zona fondului de vânătoare de pe raza localităților Belin, Belin Vale, Arini, toată zona râului Olt și a câmpului
dintre râul Olt și DJ 103E are acoperire cu semnal de telefonie mobilă. Zone în care semnalul lipsește sau este diminuat se
află doar înspre pădurea din partea de est a localităților Aita Mare-Belin-Belin Vale-Arini. S-a mai arătat că toate aceste
indicii, cât și faptul că martorul Aitean Maria a avut asupra sa o armă de vânătoare cu glonț și lunetă de calibru 30-06
(7,62 mm), armă destinată pentru vânat mare și nu armă cu alice destinată pentru animale mici sau păsări, au dus la
concluzia agenților de poliție că reclamantul și colegul său s-au deplasat la vânătoare de animale mari, în pădure unde
sunt multe zone fără acoperire cu semnal telefonic.
De asemenea, tribunalul reține din probele administrate că metoda de vânătoare cunoscută și practicată pentru speciile
de vânat mic ca cel pentru care reclamantul a fost autorizat se desfășoară în perioada de amurg, cel târziu până la orele
17:00-17:30 în perioada iernii, pentru că nu mai este vizibilitate și lipsa zăpezii, ca în cazul de față, diminuează mult
identificarea vânatului mic și executarea unui foc de armă precis. Vânătoarea de vulpi, rațe etc. se termină la scurt timp
după ce s-a întunecat. Or, se știe că în luna decembrie, ziua este scurtă având doar 10 ore și că se înserează în jurul
orelor 17:30 și în niciun caz în jurul orelor 19-21, când reclamantul era încă la vânătoare (f. 54, 55).
În drept, tribunalul reține că art. 14 din Legea nr. 295/2004 prevede condițiile în care poate fi acordată o
autorizație de procurare a armelor letale fiind necesară întrunirea mai multor cerințe printre care, conform lit. f) a alin.
1, persoana respectivă nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a
persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
Potrivit art. 28 si 45 din aceeași lege, dreptul de deținere, de port și folosire a armelor letale se anulează de către
organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile
prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) și f); în concluzie, există date și informații la organul de poliție competent că
persoana respectivă prezintă pericol pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a persoanelor.
Din interpretarea dispozițiilor art. 14 reiese că pentru a dobândi calitatea de titular al unui drept de port armă,
trebuie îndeplinite cumulativ toate condițiile stipulate de legiuitor, însă reclamantul în speța de față nu a făcut dovada
îndeplinirii tuturor condițiilor mai sus enumerate, respectiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța
națională, viața și integritatea corporală.
Or, se reține că dreptul de a deține arme nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul este pe deplin competent să
stabilească acele condiții ale exercitării atributelor acestuia, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele
generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile.
Pericolul pentru ordinea publică și pentru siguranța membrilor societății a îndreptățit legiuitorul să instituie
măsuri de ocrotire a interesului general al societății, constând în anularea dreptului de deținere a armei. De altfel, așa
cum s-a arătat, una dintre condițiile necesare pentru acordarea autorizației de deținere a armei este, potrivit art. 14 alin.
(1) lit. f) din Legea nr. 295/2004, tocmai lipsa pericolului pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și
integritatea corporală a persoanelor.
Din examinarea înscrisurilor depuse în probațiune de către părți, prin prisma dispozițiilor legale mai sus invocate,
precum și a dispozițiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01) adoptată la 07.12.2000,
coroborat cu dispozițiile Recomandării CM/Rec (2007)7 a Consiliului Miniștrilor din statele membre a Consiliului Europei din
20 iunie 2007, tribunalul constată că măsura dispusă prin dispoziția a cărei anulare se solicită este justificată pe baza
înscrisurilor administrate în cauză și întocmite cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de poliție din cadrul IPJ
Covasna, care relevă că partea reclamantă nu a dat declarații cu privire la modul cum a desfășurat activitatea de vânătoare
și care să reflecte adevărul ce putea fi ușor de aflat prin transparența declarațiilor ce le-ar fi putut da, ca o persoană
de bună credință și fără să ascundă activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de vânător, astfel că în lipsă de dovezi
contrarii, nu se justifică anularea dispoziției contestate pentru argumentele invocate de titularul permisului de port armă.
Aplicarea acestor prevederi legale nu este condiționată de o hotărâre judecătorească de condamnare prin care să se
rețină că partea reclamantă prezintă pericol social ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni; este cunoscut faptul că și în
cazul săvârșirii unei contravenții există pericol social, or, în cazul de față, chiar dacă reclamantul nu a fost sancționat
contravențional sau penal pentru fapte ce prezintă pericol social ridicat, totuși refuzul său de a colabora cu organele de
poliție pentru a se afla împrejurările în care și-a desfășurat activitatea de vânătoare din seara zilei de 19 decembrie
2014, coroborat cu caracterizările martorilor din cauză, că fiind bănuit că a plecat la vânat de animale mari ca urmare a
faptului că a avut asupra sa o armă cu calibru mare cu care nu putea vâna animale sau păsări din categoria celor pentru care
a fost autorizat să desfășoare activitate de vânătoare în zona râului Olt, pe fondul de vânătoare nr. 6 și a adus la
cunoștința organelor de poliție că îi va da în judecată, așa cum a și făcut, deși putea să colaboreze și să atace actele
acestora în judecată, lucru pe care nu l-a făcut, este de natură a forma convingerea instanței că această persoană prezintă
pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, iar această concluzie
rezultă chiar din datele și informațiile existente la organele competente, așa cum dispun prevederile legale menționate
anterior, nefiind impusă deci cerința ca aceste informații să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească, un proces-verbal de
contravenție ori un alt act cu putere sancționatoare.
Este evident că lăsarea armamentului letal în posesia unei persoane care nu dorește să se afle adevărul prin darea de
declarații scrise care să ducă la aflarea împrejurărilor în care și-a desfășurat activitatea și să elimine orice bănuială că
s-a deplasat la vânătoare de animale mari ca urmare a faptului că a fost în posesia unei arme de calibru mare ce se
folosește numai pentru vânat din această categorie, intervalul orar în care a efectuat această activitate de vânătoare,
precum și faptul că nu a dorit să se întâlnească cu organele de poliție în seara zilei de 19.12.2014, reprezintă argumente
temeinice pentru a se dispune respingerea acțiunii, măsura luată de partea pârâtă fiind temeinică și legală.
Concluzionând sub aspectul stării de fapt și a dispozițiilor legale incidente, instanța apreciază că dispoziția atacată
este legală și temeinică și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru admiterea
acțiunii, sens în care prezenta acțiune va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată și modificată de reclamantul C. D. , cu domiciliul în com. Belin………, în
contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului Covasna, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Korosi Csoma
Sandor, nr.16, jud. Covasna, având ca obiect anularea dispoziției de anulare a dreptului de port și folosire a armelor și
munițiilor letale, precum și retragerea permisului de armă nr. 53.073 din 09.01.2015.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
