Act de control al Curţii de Conturi necontestat de instituţia controlată. Respingerea acţiunii
Curtea de apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 2713 din 20 iunie 2011
Prin sentinţa civilă nr.390/CA din 26 noiembrie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ intentată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL COMUNEI BRANIŞTEA, COMUNA BRANIŞTEA PRIN PRIMAR.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr.272 din 11.12.2009 emisă de Primarul comunei Braniştea, Jud.Bistriţa-Năsăud, s-a stabilit la art.1 că „ se impută sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008, şi personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Braniştea, care au fost constatate de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Jud.Bistriţa-Năsăud, prin decizia nr.22/2009, conform Anexei la prezenta, anexă care face parte integrantă din prezenta dispoziţiei.
In anexa la această dispoziţie este menţionat la poz.4 reclamantul S.D. căruia i se impută o sumă totală de 5.683 lei, cu menţionarea sumelor din fiecare lună a anului 2008, pe care trebuie să le restituie conform dispoziţiei de imputare, fiind acordate necuvenit în cursul anului 2008.
In preambulul dispoziţiei de imputare au fost invocate actele de control, respectiv procesul verbal al Curţii de Conturi – Camera de Conturi a jud.Bistriţa-Năsăud înregistrat sub nr. 3293/25.09.2009, decizia nr.22 din 06.10.2009 a Directorului Camerei de Conturi a Jud.Bistriţa-Năsăud şi referatul întocmit de inspectorul în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Braniştea înregistrat sub nr. 4l05/11.12.2009, iar în drept s-au invocat disp.art.84 lit.b şi art.85 alin.l din L.l88/l999 privind statutul funcţionarilor publici, rep., cu modificările şi completările ulterioare şi art. 272 alin.l , 274 şi 275 din L.53/2003, Codul muncii, precum şi art.68 alin.l şi art.115 alin.l din L.215/2001 privind administraţia publică locală, rep.
Sub aspect formal, tribunalul a constatat că decizia de imputare atacată a fost emisă în condiţiile legii, şi se apreciază că nu subzistă motivele de nulitate invocate, chiar dacă tabelul anexă la dispoziţia de imputare, nu este semnat de emitent, întrucât în dispoziţia de imputare, care este semnată şi parafată legal, se face menţiunea că această anexă face parte integrantă din dispoziţie iar, pe de altă parte, sumele ce i-au fost imputate reclamantei sunt defalcate pe fiecare lună din anul 2008, cu menţionarea şi a sumei totale imputate pe tot anul.
Coroborând acest tabel cu procesul verbal de control întocmit de Camera de conturi a jud.Bistriţa-Năsăud, s-a concluzionat că suma imputată reprezintă sporuri la salariile de bază şi
indemnizaţii, acordate fără bază legală pentru anul 2008, respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de l0 % , spor de l0 % pentru relaţii cu publicul, prima de Paşte, suma pentru ţinută şi prima de vacanţă, aşa cum s-a constatat la Capitolul B din procesul verbal de constatare, iar prin decizia nr.22/6.l0.2009 la pct.3 s-a dispus recalcularea pentru exerciţiul financiar al anului 2008 a drepturilor salariale acordate tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Primăriei Braniştea şi Şcolii generale (reclamantul fiind funcţionar public), prin eliminarea sporurilor şi sumelor menţionate.
S-a mai reţinut că actele de control nu au fost contestate de către instituţia controlată, în condiţiile art.86 lit.b/l , teza ultimă şi pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot.nr. 1/2009 a Plenului Curţii de Conturi a României, astfel că primarul avea obligaţia să se conformeze dispoziţiilor organului de control, ceea ce a şi făcut prin prisma pct.3 din decizia nr.22/2009.
Deşi examinarea temeiniciei şi legalităţii actelor de control nu face obiectul prezentului litigiu, tribunalul reţine că sporurile şi drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea disp.art.12 alin.l din Legea nr. 30/l996 privind contractul colectiv de muncă, în care se precizează că prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legal iar, pe de altă parte, hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu (Hot.nr.3/3l.0l.2007), nu are suport legal în ce priveşte acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuţiile conferite de L.nr.2l5/200l a administraţiei publice locale nu are competenţa de a hotărî drepturi salariale pentru personalul din administraţia publică locală.
Pentru aceste considerente, văzând şi disp.art. 85 alin.2 din L.l88/l999 rep., rap.la art.l alin.l, art.l0 alin.l şi art.l8 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ înregistrată în prezentul dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.D. solicitând admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost formulată, anulând Dispoziţia de imputare nr.272/11.12.2009 emisă de Primarul comunei Braniştea, ca nelegală şi netemeinică, sau, constatarea nulităţii absolute a acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs învederează faptul că soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât instanţa s-a limitat să concluzioneze doar “sub aspect formal” că dispoziţia de imputare atacată a fost emisă în condiţiile legii şi să aprecieze că nu ar exista motivele de nulitate invocate “chiar dacă tabelul anexă la dispoziţia de imputare nu este semnat de emitent”, fără însă să analizeze actul atacat şi respectiv pretinsa anexă “pe fond”.
A invocat prin cerere că tabelul tehnoredactat ce s-a comunicat cuprinzând diferite sume defalcate pe luni, chiar dacă conţine menţiunea scrisă de mână ,,Anexă la Dispoziţia nr. 272/11.12.2009″ şi include şi numele recurentului, în lipsa semnăturii şi parafei emitentului dispoziţiei şi a specificaţiei asupra naturii cifrelor menţionate şi respectiv ce reprezintă ele, nu este nicidecum de natură să se subscrie exigenţelor legale ale unei dispoziţii de imputare.
Arată că în cuprinsul cererii a afirmat şi pârâta nu a contestat aceasta, că actele care stau la baza emiterii Dispoziţiei atacate, acte emise de Curtea de Conturi, nu-i sunt opozabile, atâta vreme cât nu iau fost comunicate şi nu a avut posibilitatea legală a atacării lor.
Oricum, aceste acte nu sunt de natură să se substituie condiţiilor de fond şi formă pe care trebuie să le conţină dispoziţia de imputare, respectiv un titlu executoriu.
Pe de altă parte, instanţa de judecată în loc să se pronunţe asupra apărărilor de fond referitor la temeinicia încasării tuturor drepturilor salariale, ori de altă natură asimilate acestora, prin prisma acordării acestora legal, în baza „Acordului colectiv privind Raporturile de serviciu”, aprobat prin HCL al comunei Braniştea nr. 3/31.301.2007, precum şi de includerea sumelor acordate în bugetul de
venituri şi cheltuieli al comunei, acte care nu au fost revocate, denunţate de părţile semnatare contractuale şi nici de către vreo hotărâre care să fie opozabilă părţilor contractante, a analizat, totuşi, şi concluzionat în sensul nelegalităţii acordului colectiv şi a hotărârii de consiliu local de aprobare a lui, astfel că “a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut” motivarea instanţei cuprinzând totodată “motive străine de natura pricinii”.
Astfel, Curtea de Conturi nu are dreptul de a declara în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de terţe persoane. Nici Curtea de Conturi şi nici emitentul Dispoziţiei de imputare contestate nu au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 24 alin 2 din Legea 130/1996 şi să solicite în instanţă, în contradictoriu cu părţile semnatare nulitatea unor atare clauze din Acordul colectiv, fie pe cale directă, fie prin invocarea excepţiei de nelegalitate, în condiţiile art.4 din Legea 554/2004.
Ori în această situaţie, instanţa de judecată în mod nelegal a concluzionat că sporurile şi drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul Colectiv de muncă cu încălcarea art. 12 din Legea nr.130/1996, iar hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul nu are un suport legal în ceea ce priveşte acordarea unor sporuri suplimentare.
Aşadar, consideră că instanţa trebuia să soluţioneze litigiul doar prin prisma a ceea ce a fost învestită, în raport de prevederile art. 24 din Lege 130/1996 şi astfel să reţină ca valabile şi necontestate legal actele juridice invocate în susţinerea temeiniciei drepturilor de natură salarială ori asimilate acestora, pe care le-a încasat în cursul anului 2008.
Totodată, apreciază că se impunea ca instanţa, chiar dacă ar fi trecut peste motivele de nulitate sau nelegalitate invocate , era datoare să analizeze asupra motivele de temeinicie/netemeinicie invocate în raport de caracterul legal al convenţiei concretizate prin ,,Acordul colectiv privind raporturile de serviciu” în raport de dispoziţie art. 969, art. 970 Cod civil, art. 100 al (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, text din urmă în acord şi cu prevederile constituţionale evidenţiate în conţinutul art. 41 din României (“… caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate “”). Ori a aprecia, în acest context, asupra legalităţii şi temeiniciei dispoziţiei atacate, consideră că, implicit, s-ar afecta însăşi dreptul de proprietate asupra unor/unei sume de bani încasate legitim, drept de proprietate protejat prin conţinutul art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând recursul declarat de către reclamantul S.D. prin prisma motivelor de recurs şi a
dispoziţiilorart.304şi304IC.pr.civ, Curteareţine următoarele:
Prin dispoziţia nr.272 din data de 11.12.2009 emisă de pârâtul Primarul comunei Braniştea s-a stabilit că sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008 se impută funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Braniştea, sume care au fost constatate de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Jud.Bistriţa-Năsăud, prin decizia nr.22/2009, sumele fiind cuprinse în anexe-parte integrantă din decizie. In anexa la această dispoziţie este menţionat la poz.4 reclamantul căruia i se impută o sumă totală de 5.683 lei; sumele sunt menţionate distinct pe fiecare lună a anului 2008 şi s-a stabilit că sunt acordate necuvenit în cursul anului 2008.
Analizând conţinutul deciziei contestate, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale întrucât emană şi este semnată de către pârâtul Primarul comunei Branistea, este motivată în fapt şi în drept, cuprinde termenul în care poate fi contestată şi face posibilă identificarea sumelor datorate de către angajaţi, creanţele acestora fiind certe, lichide şi exigibile, susţinerile contrare fiind nefondate.
Curtea constată analizând probele existente la dosar respectiv actul de control întocmit de Camera de conturi a jud.Bistriţa-Năsăud că suma imputată reclamantului reprezintă sporuri la salariile de bază şi indemnizaţii acordate pentru anul 2008, respectiv spor de fidelitate, spor de mobilitate de
l0% , spor de l0% pentru relaţii cu publicul, prima de Paşte, suma pentru ţinută şi prima de vacanţă, aşa cum s-a constatat la Capitolul B din procesul verbal de constatare.
Actele de control întocmite sunt definitive întrucât nu au fost contestate de către pârât astfel că s-a dispus recalcularea pentru exerciţiul financiar al anului 2008 a drepturilor salariale acordate tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul Primăriei Braniştea şi Şcolii generale prin eliminarea sporurilor şi sumelor menţionate (pct.3, decizia nr.22/6.10.2009) cu consecinţa recuperării sumelor nelegal acordate.
Susţinerile reclamantului potrivit cărora actele întocmite de către organele abilitate ale Curţii de Conturi nu îi sunt opozabile şi, prin urmare, sumele acordate nu pot fi returnate nu au fost reţinute de către instanţă la soluţionarea cauzei întrucât pârâtul are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor actului de control şi, prin urmare, de a înlătura deficienţele constatate inclusiv prin recuperarea sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariale.
Curtea constată că în mod legal instanţa de fond a procedat la analizarea pe cale incidentală a legalităţii Acordului colectiv privind raportul de serviciu aprobat prin HCL nr.3/2007 fără ca astfel să se poată susţine cu temei că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut întrucât reclamantul a susţinut drept temei legal al acordării drepturilor sale salariale acest înscris iar instanţa a analizat apărările formulate şi le-a înlăturat motivat.
Curtea va achiesa statuărilor instanţei de fond conform cărora sporurile şi drepturile salariale suplimentare au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea disp.art.l2 alin.l din L.130/l996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale iar hotărârea consiliului local prin care a fost aprobat Acordul colectiv privind raporturile de serviciu nu are suport legal în ce priveşte acordarea unor sporuri suplimentare întrucât consiliul local, prin atribuţiile conferite de Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale nu are competenţa de a hotărî asupra drepturilor salariale pentru personalul din administraţia publică locală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamant ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
