Stabilirea modalităţilor de rambursare a unei taxe considerate contrare dreptului comunitar, precum şi a dobânzilor aferente şi calificarea, în acest scop, a raporturilor juridice stabilite între administraţia fiscală şi cel care a plătit taxa necuvenită intră sub incidenţa dreptului naţional.
în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. (4) şi art. 124 C. proc. fisc., potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective şi a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Decizia nr. 58/C.A. din 9 februarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 864/C.A./03.10.2008, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice I., pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 3483,61 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare şi a contravalorii dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, de la data introducerii acţiunii, 29.05.2008, şi până Ia data restituirii sumei de 3483,61 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că autoturismul dobândit de reclamant la data de 05.05.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunităţii europene, astfel încât, raportat la prevederile art. 90 din Tratatul CE, la jurisprudenţa CJCE reliefată de hotărârile pronunţate împotriva Poloniei şi Ungariei (cauza C-313/05 şi cauzele C-333/05; C-290/05) şi la jurisprudenţa naţională, a constatat că prevederile art. 214-214’C. fisc. nu sunt compatibile cu normele comunitare prevăzute în art. 25, 28 şi 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import, de natură a restricţiona libera circulaţie a bunurilor în spaţiul comunitar.
întrucât tribunalul a constatat că taxa a fost percepută nelegal de către pârâtă, aceasta a fost obligată şi la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data restituirii taxei de primă înmatriculare.
împotriva sentinţei indicate mai sus a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului I., care a susţinut, printre altele, că în mod nelegal a fost obligată la plata dobânzii legale în baza prevederilor art. 3 din O.G. nr. 9/2000.
Instanţa de recurs a reţinut că, prin Hotărârea CJCE din 22.10.1998, pronunţată în cauzele conexate C-10/97-C-22/97, s-a stabilit că obligaţia pentru instanţa naţională de a elimina aplicarea unei norme din legislaţia naţională, prin care s-a constituit o impunere contrară dreptului comunitar, trebuie să conducă instanţa naţională la aprobarea cererilor de rambursare a acestei impuneri. Această restituire trebuie să fie asigurată în conformitate cu dispoziţiile dreptului său naţional, înţelegându-se că acestea nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât acelea care privesc acţiuni asemănătoare de natură internă şi nici să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. O eventuală recalificare a raporturilor juridice stabilite între administraţia fiscală a unui stat membm şi societăţile din acest stat membru când se percepe o impunere naţională recunoscută ulterior drept contrară dreptului comunitar, intră sub incidenţa dreptului naţional. în parag. 26 al acestei hotărâri s-a arătat că stabilirea modalităţilor de rambursare aplicabile şi calificarea, în acest scop, a raporturilor juridice stabilite între administraţia fiscală a unui stat membru şi societăţile din acest stat intră sub incidenţa dreptului naţional.
Aşa fiind, curtea a considerat că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit şi a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului naţional. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. (4) şi art. 124 C. proc. fisc., potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective şi a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Având în vedere că aceste norme naţionale care asigură restituirea sumelor încasate nelegal de către stat se aplică tuturor acţiunilor similare privind restituirea unor sume de bani plătite necuvenit cu titlu de taxe, impozite sau alte contribuţii, şi că nu fac imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară, instanţa de recurs a apreciat că în cauză nu există elemente care să justifice recalificarea raporturilor juridice stabilite între administraţia fiscală şi reclamant din raporturi de natură fiscală în raporturi de drept civil.
Aşa fiind, curtea a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a contravalorii dobânzii legale fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
