Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Prin sentinţa nr.1693 din 09 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 9888/63/2008 Tribunalul Dolj a admis acţiunea formulată de reclamantul V. D. M. şi a obligat pârâta A.F.P. Craiova să restituie acestuia suma de 4094,66 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data plăţii până la data plăţii efective.
A obligat pârâta AFP Craiova să plătească reclamantului suma de 43 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei Tribunalului Dolj s-a declarat recurs de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Craiova, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanţa de fond a dat o soluţie greşită, invocându-se inadmisibilitatea acţiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal şi, în consecinţă toate drepturile şi obligaţiile părţilor referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speţă este vorba de Codul de procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese şi imperative în această materie, norme eludate de către instanţa de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din acelaşi cod.
S-a arătat că instanţa de fond nu a precizat în ce anume constă dobânda legală respectiv nu s-a precizat actul normativ în baza căruia va fi calculat efectiv cuantumul actualizărilor şi perioada pentru care se vor calcula.
Examinând motivele de recurs, precum şi legislaţia aplicabilă în speţă şi situaţia de fapt dovedită cu probele administrate la instanţa de fond, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în ţară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 4094,66 lei lei, aşa cum rezultă din chitanţa seria TS3A nr.3702570 din 31.01.2008.
Reclamantul s-a adresat Administraţiei Finanţelor Publice Craiova, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Cu adresa nr. 25666 din data de 27.02.2008 Administraţia Finanţelor Publice Craiova a răspuns reclamantului, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de situaţia de fapt expusă, rezultă că prima instanţă a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 şi 205 din Codul de procedură fiscală, dar şi ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menţionat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecinţă, cererea debitorului este cea care declanşează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunţe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speţă, organul fiscal s-a pronunţat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speţa de faţă nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanţă sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Aşa cum s-a arătat în literatura şi practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale şi refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluţiona cererea, se circumscrie sferei controlului instanţei de administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiţie ce ar putea fi îngradit nejustificat prin impunerea unei proceduri prealabile împovaratoare .
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului graţios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situaţia vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanţă a apreciat că acţiunea este admisibilă.
Este întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că instanţa de fond nu a precizat temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscală datorează dobânda legală şi de asemenea nu s-a precizat data de la care începe să curgă dobânda legală.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, aşa cum s-a precizat şi mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedură fiscală, precum şi de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunţat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menţionat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Aşadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 şi art. 70 din codul fiscal, Curtea reţine că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluţioneze contestaţia.
Acelaşi termen de 45 de zile este reglementat şi în capitolul I, puct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 şi anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţe de administrare a creanţei bugetare.
În ceea ce priveşte nivelul dobânzii, Curtea constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menţionat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operaţiunii de compensare sau de restituire, prin înmulţirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Întrucât prima instanţă nu a indicat în hotărâre data de la care încep să curgă dobânzile ( majorările) şi nici temeiul de drept, Curtea reţine că acest motiv de recurs este fondat.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 304 Cod pr.civilă, recursul a fost admis, s-a modificat sentinţa în parte în sensul că dobânda legală se acordă începând cu 13 aprilie 2008, la nivelul prevăzut de art. 124 alin.2 cod procedură fiscală.
