Nu se datorează dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere aferente impozitului pe teren de către proprietarii contribuabili care nu au fost înştiinţaţi printr-o decizie de impunere sau un titlu de creanţă despre schimbarea situaţiei juridice a imobilului, care a fost trecut din raza teritorială a unei localităţi în alta, unde impozitul pe teren este mai mare.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 48 din 17 ianuarie 2007
Prin sentința nr. 313 din 23 octombrie 2006 Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea de contencios fiscal, formulată de reclamantul S.G. împotriva pârâtei Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești și a anulat în parte nota de plată emisă de pârâtă la data de 18 iulie 2005, numai în privința dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere stabilite pentru sumele datorate cu titlu de impozit, exonerând reclamantul de plata accesoriilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin nota de plată din 18 iulie 2005, pârâtul a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti impozit pe teren, dobânzi, penalități și majorări de întârziere aferente, pentru perioada 2000-2006, neemițând niciun titlu de creanță, deși potrivit art. 84 din O.G. nr. 92/2003 pârâtul trebuia să emită o decizie de impunere, deoarece prin H.C.L. Ploiești nr. 209/1999, terenul proprietatea reclamantului a fost trecut din intravilanul comunei Blejoi în cel al municipiului Ploiești, fără ca petiționarul să fi fost încunoștiințat despre această situație.
A mai constatat instanța de fond că prin adresa nr. 3629 din 18 aprilie 2005,a fost înștiințat reclamantul de către Primăria Blejoi că terenurile sale au trecut în raza administrativă a municipiului Ploiești și că are obligația de a declara și înregistra aceste terenuri în evidentele agricole și fiscale, în termen de 30 de zile de la primirea adresei, termen pe care acesta l-a respectat, astfel încât Tribunalul Prahova a stabilit că reclamantul datorează impozit pe teren pe perioada 2000-2005, însă nu datorează dobânzi, majorări și penalități, nefiind în culpă, deoarece nu i s-a comunicat obligația de a plăti impozitul datorat ca urmare a schimbării situației juridice a terenului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu avea competența să înștiinteze locuitorii comunei Blejoi despre transferul anumitor terenuri din raza teritorială a acesteia în cea a municipiului Ploiești, această competență aparținând celor două primării, iar pe de altă parte s-a arătat că H.C.L. nr. 209/1999 prin care s-a luat această măsură, a fost publicată într-un ziar editat de Primăria Ploiești, precum și pe site-ul primăriei, iar contribuabilii aveau obligația de a se informa.
Prin decizia nr. 48 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul pârâtei, considerând că în mod corect a stabilit prima instanță că intimatul – reclamant nu datorează decât impozit pe teren, nu și dobânzi, penalități și majorări de întârziere, în condițiile în care acestuia nu i s-a comunicat o decizie de impunere conform art. 84 din O.G. nr. 92/2003, sau un titlu de creanță, conform art. 83 alin. (1) din același act normativ, intimatul neavând nici o culpă în legătură cu situația creată ca urmare a trecerii terenului său în intravilanul altei localități, la care impozitul pe teren este mai mare.
S-a apreciat ca lipsită de relevanță susținerea recurentei ce viza neexistența unor obligații, în competențele sale de a încunoștiința proprietarii terenurilor trecute în intravilanul municipiului Ploiești, deoarece disfuncționalitățile de informare și comunicare ale autorităților nu justifică aplicarea dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere și nu pot conduce la prejudicierea petiționarului, care nu are nicio vină pentru această situație și a dovedit bună credință, depunând declarație de impunere în momentul în care a fost înștiințat despre trecerea terenului în raza municipiului Ploiești.
Instanța de control judiciar a apreciat că afișarea sau publicarea H.C.L. nr. 209/1999 într-un ziar local, nu scutea instituțiile administrative de obligația de a informa proprietarii terenurilor despre schimbarea situației juridice a acestora, motiv pentru care recursul formulat de organul fiscal s-a respins ca nefondat.
Aceeași soluție s-a pronunțat și prin deciziile nr. 4 din 9 ianuarie 2007 și nr. 20 din 11 ianuarie 2007.
