Imposibilitatea instanţei de administrativ de a-l cenzura
Reclamantul E.B. deţine funcţia de inspcctor în cadrul pârâtei Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, iar pentru activitatea desfăşurată în cursul anului 2004 s-a întocmit un raport de evaluare prin care a primit calificativul „E.”.
Aşa cum cere art. 4 alin. (1) din Anexa 3 din H.G. 1209/2003 raportul de evaluare pentru perioada I decembrie 2003 – 30 noiembrie 2004 a fost întocmit de către funcţionarul ierarhic superior reclamantului, respectiv de pârâta J.N., director al instituţiei copârâtc.
Procedura de evaluare a şi etapele pe care trebuie să le parcurgă această evaluare sunt cuprinse în H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi funcţionarea carierei funcţionarilor publici. Prima instanţă a procedat, prin urmare, în mod corect la analiza îndeplinirii de către cel care a procedat la evaluarea recurentului-reclamant a procedurii cuprinse în actul normativ menţionat, deci a respectării de către evaluator a dispoziţiilor legale aplicabile.
Concluzia primei instanţe, respectiv aceea că funcţionarul ierarhic superior a respectat procedura şi etapele evaluării, sunt susţinute de probele administrate în cauză. De altfel, recurcntul-reclamant. deşi invocă în permanenţă nercspectarca procedurii de evaluare, nu indică în concret decât nerespectarea a 2 dispoziţii din H.G. nr. 1209/2003, celelalte critici formulate vizând de fapt o apreciere greşită de către evaluator a performanţelor sale profesionale.
Privind din perspectiva respectării dispoziţiilor legale, raportul de evaluare a fost întocmit de către ierarhic superior reclamantului, pârâta J.N., iar completarea raportului a avut în vedere criteriile individualizate expres de legiuitor, pe baza analizei performanţelor profesionale şi în raport de obiectivele stabilite pentru perioada evaluării şi atribuţiile recurentului-reclamant. De asemenea raportul de evaluare a fost contrasemnat de recurentul-reclamant care a şi formulat contestaţie împotriva acestuia, contestaţie respinsă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Arhivelor Naţionale.
în ceea ce priveşte aprecierea de către evaluator a măsurii în care performanţele sale profesionale corespund criteriilor stabilite de legiuitor prima instanţă a concluzionat în mod corect că nu se poate substitui evaluatorului. Chiar dacă legea nu o spune, prevăzând doar posibilitatea contestării în instanţă a evaluării, instanţa nu este chemată să procedeze la o nouă analiză a activităţii cclui evaluat ci doar să verifice în ce măsură procedura instituită de legiuitor, tocmai ca o garanţie pentru eventualele abuzuri ale funcţionarului
ierarhie superior, a fost respectată. Aprecierea propriu-zisă a performanţei angajatului este şi trebuie să rămână atributul exclusiv al administraţiei. Orice evaluare, dincolo de procedura prevăzută de lege. presupune şi o componentă subiectivă şi nu există niciun motiv pentru a înlocui evaluarea autorului raportului, în situaţia dată superiorul celui evaluat, deci implicat direct în activitatea acestuia şi cu o cunoaştere aprofundată a domeniului de activitate, cu evaluarea instanţei. Reluând, aceasta este chemată doar să analizeze respectarea garanţiilor oferite de lege pentru o evaluare corectă, astfel că în mod legal prima instanţă a refuzat să se substituie funcţionarului ierarhic superior.
Odată stabilit acest aspect, susţinerile primei instanţe referitoare la respectarea procedurii de evaluare sunt sprijinite de actele şi lucrările dosarului.
Acestea au fost analizate minuţios de instanţa de fond. astfel că nu vor mai fl reluate aici şi confirmă că evaluarea a avut la bază analiza activităţii desfăşurată de reclamantul-recurent de-a lungul întregii perioade supuse evaluării şi nu a fost subiectivă şi fară corespondent în realitate.
C.A. Bacău, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 630 din 26 septembrie 2008
