Prin OUG nr.126 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.760/9.XI.2007, au fost modificate normele de competenţă materială cuprinse în art.39 alin.1 şi 2 din Legea nr. 248/2005, statuându-se că în situaţia prevăzută la art.38 lit.a din lege, invocat în acţiunea introductivă, măsura respectivă (a restrângerii dreptului la liberă circulaţie) se dispune de către Tribunalul Bucureşti.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr.5/A din 8 ianuarie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 1187/9.XI.2007 a Tribunalului Maramureş, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva pârâtului S.C., având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în data de 13.X.2007 pârâtul a plecat din ţară şi ajungând în Franţa a fost returnat peste câteva zile, contrar normelor comunitare.
În sensul prevederilor art.3 alin. l din Legea nr.248/2005, limitarea exercitării dreptului cetăţenilor români la libera circulaţie în străinătate se poate face numai temporar şi poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, conform art. 38 lit. a din lege.
Când această măsură a fost dispusă de instanţa competentă, potrivit art.39 alin.8 din lege, serviciul public comunitar competent trebuia să efectueze în paşaportul simplu al persoanei menţiunile corespunzătoare referitoare la perioada şi statul pentru care se aplică măsura restrângerii dreptului de a călători în străinătate.
În sensul legii, măsura este facultativă şi nu obligatorie, iar în prezent ea nu se mai poate pune în în modalitatea sus arătată.
De la data de 1 ianuarie 2007, România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar cetăţenii români pot şi trebuie să beneficieze de dreptul comunitar de liberă circulaţie, deoarece în interiorul Comunităţii libera circulaţie este un principiu esenţial.
Acest fapt a fost recunoscut şi de Guvernul României, prin proiectul de raport din septembrie 2007, în sensul că prin aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit cetăţeni ai Uniunii Europene.
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, cetăţenii români care călătoresc în afara teritoriului naţional beneficiază, atât pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, cât şi
21
pe teritoriul statelor terţe, de drepturile conferite de tratatele Uniunii Europene tuturor cetăţenilor europeni.
Prevederea din art. 38 din Legea nr. 248/2005 fiind supletivă, faţă de acţiunea normelor juridice în timp, după data de 1 ianuarie 2007, reclamanta trebuia să aprecieze dacă mai poate solicita sau nu aplicarea ei.
Ori, reclamanta cu ignorarea prevederilor art. 17-18 , art. 249 TUE şi ale Regulamentului (CE) nr.1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, obligatoriu în toate elementele şi cu aplicabilitate directă în România ca urmare a aderării sale, a considerat că este îndreptăţită să solicite şi după data de 1 ianuarie 2007 aplicarea normei interne.
Chiar dacă pârâtul a fost returnat, cum norma internă vine în conflict cu normele comunitare, iar preeminenţa acestora nu poate fi contestată de reclamant, s-a apreciat că se impune respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat apel în termen legal, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franţa în data de 24.X.2007 în baza acordului de readmisie, iar autorităţile române nu pot cenzura această măsură.
Enunţând apoi dispoziţiile art.38 lit. a din Legea nr. 248/2005, prevederile acordului de readmisie aprobat prin HG nr.278/1994, apreciază că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de art.53 din Constituţie, concluzionând că prin disp.art.38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă normele dreptului comunitar, reglementat prin Directiva nr.2004/38/CE şi că în speţă este aplicabilă norma edictată de legiuitorul naţional.
Asupra apelului formulat de reclamantă, Curtea reţine următoarele:
Prin OUG nr.126 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.760Z9.XI.2007, au fost modificate normele de competenţă materială cuprinse în art.39 alin.1 şi 2 din Legea nr. 248/2005, statuându-se că în situaţia prevăzută la art.38 lit.a din lege, invocat în acţiunea introductivă, măsura respectivă (a restrângerii dreptului la liberă circulaţie) se dispune de către Tribunalul Bucureşti.
Având în vedere că în conformitate cu art.11 alin.2 din Legea nr. 24/2000 republicată şi actualizată, Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului, faţă de celelalte acte normative, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi că în speţă OUG nr.126 a intrat în vigoare în data de 9.XI.2007, data publicării ei în Monitorul Oficial, Curtea apreciază că pricina a fost soluţionată pe fond de o instanţă care în data de 9.XI.2007, data pronunţării sentinţei atacate, nu mai era competentă să judece cauza.
Excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Maramureş fiind ridicată din oficiu în şedinţa publică de azi, Curtea faţă de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.297 alin.2 Cod proc.civ., va admite apelul reclamantei, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
