C. vamal, art. 187 alin. (1)
Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.
Data declaraţiei vamale în detaliu acceptată este data înregistrării ei şi determină stabilirea şi aplicarea regimului vamal.
Decizia nr. 18/R din 31 ianuarie 2006 – B.M.G.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a constatat prescripţia dreptului de a cere plata taxelor vamale în sumă de 12.263.625 lei, datorate de reclamantul C.M. şi a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul
C.M., în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Braşov, D.R.V. Braşov şi
D.R.V.I. Arad, a anulat decizia nr. 206/13 august 2003, emisă de pârâta D.G.F.P. Braşov, precum şi actul constatator nr. 138/15 martie 2001, emis de D.G.V. Arad – Biroul Vamal Vârşand.
S-a constatat că, urmare a prescripţiei dreptului de a solicita plata taxelor vamale în sumă de 12.263.625 lei, nu mai pot fi percepute nici dobânzile şi penalităţile la aceste sume.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâtele nu au putut face dovada că au comunicat reclamantului titlul de creanţă de stabilire a obligaţiilor bugetare, respectiv al taxelor vamale şi comisionului vamal, în termen de 5 ani de la data înregistrării declaraţiei vamale de import – 16 aprilie 1998, creanţa bugetară fiind prescrisă la data de 15 mai 2003, când reclamantului i s-a comunicat somaţia de plată şi actul constatator nr. 138/15 martie 2001, conform procesului-verbal nr. 147/15 mai 2003.
Astfel, potrivit art. 187 alin. (1) C. vamal, termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import, declaraţia fiind înregistrată la Biroul Vamal Vârşand în data de 16 aprilie 1998.
în consecinţă, instanţa a constatat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului de a cere plata taxelor vamale în sumă de 12.263.625 lei, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor.
împotriva sentinţei primei instanţe au declarat recurs pârâtele
D.G.F.P. Braşov şi D.R.V. Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa a apreciat greşit că reclamantului i s-a comunicat somaţia de plată nr. 147/2003 însoţită de titlul executoriu AC nr. 138/15 martie 2001 la data de 15 mai 2003 şi că s-ar fi împlinit termenul de prescripţie de 5 ani de la data importului. Actele la care s-a referit instanţa sunt acte de silită, care au un regim distinct de cel al acţiunii de faţă, şi care se constată în alte condiţii decât cele privitoare la actul care reprezintă obiectul executării silite.
Termenul începe să curgă de la data întocmirii actului constatator care a stabilit obligaţiile fiscale. Reclamantul contestă actele de executare silită cu motivaţia că nu a cunoscut obligaţiile fiscale pe care le are, iar contestaţia a fost depusă tardiv. Faţă de lipsa înscrisului original al comunicării actului constatator, instanţa a constatat în mod greşit că a intervenit prescripţia, lacând o confuzie între termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale, prevăzut de art. 187 C. vamal, care este de 5 ani de la data înregistrării declaraţiei vamale de import şi termenul de 5 ani prevăzut de art. 61 C. vamal, cu privire la dreptul de a cere controlul vamal ulterior. în speţă există numai declaraţia vamală de tranzit, nu şi cea de import, pentru că bunul nu a fost vămuit.
Recursurile sunt nefondate.
în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 187 alin. (I) C. vamal, care prevăd că termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de Ia data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import. Declaraţia vamală a fost înregistrată la data de 16 aprilie 1998, aceasta fiind o declaraţiei vamală în detaliu, întocmită conform anexei 4 la Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României. Conform art. 42 alin. (2) din Regulament, data declaraţiei vamale în detaliu acceptată, este data înregistrării ei şi determină stabilirea şi aplicarea regimului vamal. Ca atare, data înregistrării – 16 aprilie 1998 -, este şi data acceptării declaraţiei vamale, astfel că nu pot fi reţinute susţinerile din motivele de recurs referitoare la altă dată de la care ar curge termenul de prescripţie de 5 ani.
De asemenea, nu pot fi reţinute nici susţinerile prin care se arată că în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 61 C. vamal, deoarece acestea se referă la controlul vamal ulterior, ceea ce nu este cazul în speţă.
Termenul de prescripţie de 5 ani curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import, iar în cadrul acestui termen organul vamal trebuie să solicite plata taxelor vamale. în speţă, pârâtele nu au făcut dovada că au solicitat reclamantului plata taxelor vamale în termen de 5 ani, ci după expirarea acestui termen, la data de 15 mai 2003, când i s-au comunicat reclamantului somaţia de plată şi actul constatator nr. 138/15 martie 2001.
Reclamantul a contestat titlul de creanţă atunci când i-a fost comunicat, iar în cadrul procesului s-a invocat în mod corect excepţia prescripţiei dreptului de a cere plata taxelor vamale pentru depăşirea termenului de 5 ani de la înregistrarea declaraţiei vamale.
Faţă de aceste considerente, curtea a respins recursul pârâtelor.
