Art.14 din Legea nr.554/2004
Art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative privitoare la condiția pagubei iminente şi ale cazului bine justificat, aşa cum în mod eronat a reţinut tribunalul.
Dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004 reglementează dreptul persoanelor vătămate de a obţine suspendarea executării actului administrativ contestat până la data soluţionării irevocabile a acţiunii intentate în vederea anulării actului administrativ.
În privinţa cazului bine justificat, conform art. 2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, acesta reprezintă „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar în prezenta cauză nu există indicii care să conducă instanţa la admiterea cererii de suspendare, având în vedere că hotărârea de consiliu local este motivată în fapt şi în drept de către acest organ deliberativ şi că aceasta se bucură de prezumţia de legalitate.
Analiza instanţei de fond privind contractul de concesiune sub aspectul denunţării unilaterale priveşte fondul cauzei şi nu poate fi tranşată de instanţa de judecată în faza suspendării executării hotărârii de consiliu local.
Nici condiţia „pagubei iminente” nu a fost dovedită de reclamantă în litigiu, arătându-se de instanţa de fond că suma este de natură să creeze un prejudiciu viitor şi previzibil acesteia, constând în imposibilitatea de a administra terenuri în suprafaţă de 62 ha, fără a arăta în concret la cât s-ar estima acest prejudiciu pentru a putea aprecia dacă poate fi recuperat sau nu.
De altfel, Curtea reaminteşte că în cazul admiterii pe fond a acţiunii promovate de reclamantă, acesta are la îndemână posibilitatea procedurală a recuperării vreunui eventual prejudiciu cauzat de pârât în raport de hotărârea de conciliu local adoptată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative ale art. 14 din Legea nr.554/2004, şi anume „paguba iminentă” şi „cazul bine justificat”, astfel că tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală, în speţă fiind incidente prevederile art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă.
(Decizia nr. 1336/R-CONT/19 Martie 2014)
Prin acţiunea înregistrată la data de 12.06.2013, reclamanta S.C. O. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Stolnici, solicitând suspendarea executării H.C.L. nr.15/25.04.2013 emisă de acesta, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal prin hotărârea menţionată s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr.1876/20.05.2004.
Prin sentinţa civilă nr.3969 din 20 septembrie 2013,Tribunalul Argeş – Secţia Civilă, Complet specializat administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării H.C.L. nr.15/25.04.2013 emisă de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului a fost respinsă, deoarece are calitatea de emitent al actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Prin hotărârea nr.15/25.04.2013 s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.1866/20.05.2004 având ca obiect activitatea de exploatare şi administrare a unui teren în suprafaţă de 62 ha.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit.t din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat constă în acele împrejurări legale, de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Din analiza contractului de concesiune, rezultă că acesta nu poate înceta prin denunţare unilaterală decât în anumite condiţii, care nu se regăsesc în cauză.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că există o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ în sensul disp.art.2 lit.t din Legea nr.554/2004.
Cu privire la condiţia pagubei iminente prevăzută de art.2 lit.ş, s-a apreciat că şi aceasta este îndeplinită, deoarece suspendarea derulării contractului de concesiune ar fi de natură să creeze un prejudiciu viitor şi previzibil reclamantei, constând în imposibilitatea de a administra terenuri în suprafaţă de 62 ha.
Ca urmare, în baza textelor legale sus menţionate a fost admisă cererea şi suspendată executarea H.C.L. nr.15/25.04.2013 emisă de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2013, reclamanta S.C. O. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr.3969/2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, în sensul că nu au fost calculate corect cheltuielile de judecată la care este îndreptăţită.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că era îndreptăţită să primească de la pârât suma de 3.500 lei cheltuieli de judecată, iar instanţa i-a acordat doar 1.500 lei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 1 noiembrie 2013, Tribunalul Argeş – Secţia Civilă, Complet specializat contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art.281 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că reclamanta putea contesta cuantumul cheltuielilor de judecată doar prin exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
Împotrivasentinţei civile nr.3969 din 20 septembrie 2013pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia Civilă, Complet specializat contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâtulConsiliul Local Stolnici – Comuna Stolnici, care a criticat hotărârea atacată, în esenţă, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Reclamanta SC O. SRL a promovat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 01.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 3969/2013 privind acordarea cuantumul cheltuielilor de judecată.
Recursul promovat de pârâtul Consiliul Local Stolnici/Comuna Stolnici se referă, în sinteză, la următoarele critici:
Se apreciază de acest pârât că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, deoarece Consiliul Local Stolnici este organ deliberativ, potrivit art. 1 lit. d din Legea nr.215/2001, iar în prezentul litigiu nu pate sta în judecată decât unitatea administrativ – teritorială, şi anume Comuna Stolnici, conform art.18 din actul normativ suscitat şi, pe cale de consecinţă, trebuia admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a consiliului local.
– în mod greşit, instanţa de fond a pus în vedere reclamantei să depună cauţiune în cuantum de 500 lei, în condiţiile în care nu suntem în prezenţa unui act administrativ fiscal care să presupună achitarea unei cauţiuni, ci doar a unui act administrativ pentru care s-a solicitat suspendarea şi nu este nevoie de plata unei cauţiuni, astfel că, după ce petenta a achitat această sumă, tribunalul a concluzionat „automat” că cererea este admisibilă;
– instanţa de fond, în mod superficial, a analizat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, fără să observe că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea niciuneia dintre condiţii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că reţinerea instanţei de fond, prin analizarea contractului de cesiune şi concluzia că această convenţie nu poate înceta prin denunţare unilaterală, decât în anumite condiţii care nu se regăsesc în cauză, echivalează cu o pronunţare asupra fondului cauzei.
De asemenea, s-a arătat că tribunalul nu a indicat împrejurările care ar crea o îndoială serioasă asupra legalităţii, rezumându-se doar la enunţare, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Se apreciază de acest recurent că în speţă nu sunt îndeplinite prevederile art. 2 alin. 1 lit. „ş” şi „t” din Legea nr.554/2004 privind condiţia pagubei iminente şi cazul bine justificat.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului şi, în principal, admiterea excepţie lipsei calităţii procesuale pasive privind acest recurent şi, în subsidiar, casarea în tot a sentinţei recurate şi pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost întemeiat, în drept, de pârât pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă şi art. 14 din Legea nr.554/2004 şi s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta SC O. SRL împotriva încheierii de şedinţă din 01.11.2013 pronunțatăde tribunal, s-a criticat această hotărâre că cererea privind cheltuielile de judecată trebuia admisă integral, în sensul că acesta se ridică la cuantumul de 3500 lei în loc de 1500 lei, cum eronat s-a trecut la fond şi că în speţă sunt îndeplinite condiţiile privind completarea sub acest aspect a sentinţei pronunţate de tribunal.
S-a solicitat admiterea acestui recurs, aşa cum a fost formulat, şi judecarea cauzei în lipsă.
Prezentul recurs a fost întemeia, în drept, pe dispoziţiile art.442, art.446 şi art. 451 – 453 din Noul Cod de procedură civilă.
Recurenta – reclamantă Sc O. SRL a promovat întâmpinare la recursul pârâtului Consiliul Local Stolnici şi a solicitat respingerea acestei căi de atac, ca nefondată.
Pârâtul Consiliul Local Stolnici/Comuna Stolnici a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi a depus răspuns la întâmpinarea promovată de petentă.
Examinând încheierea atacată şi sentinţa civilă recurată, în raport de criticile formulate în recursurile declarate de cele două părţi procesuale, de probele de la dosar care au fost coroborate şi de textele legale aplicabile în materie, Curtea reţine următoarele:
Recursul promovat de pârâtul Conciliul Local Stolnici este fondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Stolnici, Curtea reţine că în mod legal tribunalul a respins această excepţie, având în vedere că această parte procesuală este cea care a emis actul administrativ a cărei suspendare se cere, şi anume hotărârea nr. 15/25.04.2013.
Prima critică referitoare la fixarea cuantumului cauţiunii de 500 lei în sarcina reclamantei este nefondată, deoarece doar petenta SC O. SRL poate contesta suma fixată acesteia, în sensul că doar această parte procesuală avea obligaţia de a plăti cauţiunea şi nu pârâtul Consiliu Local Stolnici.
A doua critică din recursul pârâtului este fondată, întrucât Curtea reţine că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative privitoare la condiția pagubei iminente şi ale cazului bine justificat, aşa cum în mod eronat a reţinut tribunalul.
Dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004 reglementează dreptul persoanelor vătămate de a obţine suspendarea executării actului administrativ contestat până la data soluţionării irevocabile a acţiunii intentate în vederea anulării actului administrativ.
În privinţa cazului bine justificat, conform art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, acesta reprezintă „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar în prezenta cauză nu există indicii care să conducă instanţa la admiterea cererii de suspendare, având în vedere că hotărârea de consiliu local este motivată în fapt şi în drept de către acest organ deliberativ şi că aceasta se bucură de prezumţia de legalitate.
Analiza instanţei de fond privind contractul de concesiune sub aspectul denunţării unilaterale priveşte fondul cauzei şi nu poate fi tranşată de instanţa de judecată în faza suspendării executării hotărârii de consiliu local.
Nici condiţia „pagubei iminente” nu a fost dovedită de reclamantă în litigiu, arătându-se de instanţa de fond că suma este de natură să creeze un prejudiciu viitor şi previzibil acesteia, constând în imposibilitatea de a administra terenuri în suprafaţă de 62 ha, fără a arăta în concret la cât s-ar estima acest prejudiciu pentru a putea aprecia dacă poate fi recuperat sau nu.
De altfel, Curtea reaminteşte că în cazul admiterii pe fond a acţiunii promovate de reclamantă, acesta are la îndemână posibilitatea procedurală a recuperării vreunui eventual prejudiciu cauzat de pârât în raport de hotărârea de conciliu local adoptată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative ale art.14 din Legea nr.554/2004, şi anume „paguba iminentă” şi „cazul bine justificat”, astfel că tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală, în speţă fiind incidente prevederile art.488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul promovat de pârâtulConsiliul Local Stolnici – Comuna Stolnici,a casat sentinţacivilă nr.3969/20 septembrie 2013pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia Civilă, Complet specializat contencios administrativ şi fiscal, iarpe fond a respins cererea de suspendare a hotărârii de consiliu local nr. 15/25.04.2013, petit formulat de reclamanta S.C. O. S.R.L.
Cu privire la recursul declarat de reclamata SC O. împotriva încheierii de şedinţă din 01.11.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, Curtea a respins acest recurs, în baza art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, în raport de admiterea recursului pârâtului Consiliul Local Stolnici şi de respingerea cererii de suspendare pe fond.
