Neacordarea într-un termen rezonabil a titlurilor de despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005
Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 6 parag. 1
Legea nr. 247/2005
De la data formulării cererii iniţiale şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată, instituţia publică nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului şi după primirea dispoziţiei emise pe
numele reclamantelor, în calitatea lor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Faţă de complexitatea cauzei, importanţa litigiului, conduita reclamantelor şi cea a autorităţilor competente, decizia reprezentând titlurile de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.
Durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul procesului rezonabil, întrucât termenul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului cuprinde şi durata procedurilor administrative, care constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instantei.
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 4494 din 21 octombrie 2009
Prin acţiunea înregistrată la 3 februarie 2009, reclamantele C.I. şi I.C. au solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv, situat în municipiul Craiova, precum şi obligarea pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei şi la plata de penalităţi de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la executarea efectivă a acesteia.
In motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, prin dispoziţia din 28 septembrie 2007, emisă de primarul municipiului Craiova, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat şi dosarul a fost înaintat la A.N.R.P., unde a fost înregistrat în 14 aprilie 2008.
Reclamantele au mai arătat că pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a emite decizia reprezentând titlurile de despăgubire, vătămând dreptul lor de a beneficia de despăgubirile cuvenite ca măsură reparatorie pentru imobilul preluat abuziv şi care nu mai poate fi restituit în natură.
Pârâta C.C.S.D. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, arătând că reclamantele nu au parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Craiova, Secţia de administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 88/10.03.2009, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantelor titlurile de despăgubire aferente imobilului preluat abuziv de stat, situat în municipiul Craiova, conform dispoziţiei din 28 septembrie 2007, emisă de primarul municipiului Craiova şi a respins celelalte cereri.
Excepţia prematurităţii acţiunii a fost respinsă de instanţa de fond, cu motivarea că reclamantele au respectat prevederile Legii nr. 247/2005 cu privire la procedura administrativă pentru acordarea de despăgubiri, dar
pârâtele au tergiversat finalizarea acestei proceduri prin emiterea deciziei reprezentând titlurile de despăgubire.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul procesului rezonabil, întrucât termenul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului cuprinde şi durata procedurilor administrative, care constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând ca, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit culpa sa pentru depăşirea termenului de 6 luni pentru soluţionarea dosarului, care a fost înregistrat la data de 14 aprilie 2008 şi a fost selectat la data de 7 octombrie 2008, în cadrul etapelor prevăzute pentru procedura administrativă de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Faţă de complexitatea cauzei, conduita reclamantelor şi cea a autorităţilor competente, de importanţa litigiului, recurenta a considerat că instanţa de fond a apreciat, în mod netemeinic, faptul că decizia reprezentând titlurile de despăgubire nu a fost emisă într-un termen rezonabil.
Sub acest aspect, s-a reiterat excepţia prematurităţii acţiunii şi s-a arătat că dosarul se află în procedura de comunicare a raportului de evaluare şi că, numai după finalizarea acesteia, membrii comisiei se pot pronunţa asupra cererii formulate de intimatele-reclamante.
Analizând actele şi lucrurile dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect refuzul nejustificat al comisiei recurente de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005, prin soluţionarea dosarului înregistrat la 14 aprilie 2008, în sensul parcurgerii tuturor etapelor prevăzute în art. 16 din Titlul VII al legii sus-menţionate şi emiterii deciziei reprezentând titlurile de despăgubire cuvenite intima-telor-reclamante, conform dispoziţiei din 28 septembrie 2007, emisă de primarul municipiului Craiova.
Comisia recurentă nu a respectat prevederile legale sus-menţionate, întrucât până la data cererii de chemare în judecată nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului şi după primirea dispoziţiei din 28 septembrie 2007, emisă pe numele intimatelor-reclamante, în calitatea lor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Faţă de data de 14 aprilie 2008, la care a fost iniţiată procedura administrativă şi data de 3 februarie 2009, la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a apreciat corect că este neînte
meiată cxcepţia prematurităţii acţiunii, cu atât mai mult cu cât recurenta-pârâtă nu a indicat temeiul juridic al excepţiei de procedură invocate.
Prin notele scrise depuse la acest termen, recurenta a învederat că sentinţa atacată a şi fost executată, întrucât a fost emisă decizia nr. 4332/
23.04.2009, care a fost comunicată intimatelor-reclamante.
Pentru motivele expuse, constatând că nu au existat motive dc casare sau de modificare a hotărârii atacate, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat.
Notă: Deşi instanţele au considerat că autorităţile nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005, în ceea ce priveşte procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubiri, totuşi acestea nu au admis cererea privind obligarea la plata daunelor morale.
Apreciem că aceste instanţe au procedat în mod greşit, deoarece culpa pentru soluţionarea cu întârziere a dosarelor administrative revine în exclusivitate autorităţilor şi trebuie sancţionată prin obligarea acestora la plata daunelor morale. Numai printr-o astfel de conduită a instanţelor judecătoreşti se poate atrage atenţia autorităţilor asupra consecinţelor tergiversării soluţionării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
