O.G. nr. 2/2001, art. 13 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 17
Legea nr. 50/1991, art. 31
Omisiunea de a insera data reală la care s-a comis contravenţia, menţiune obligatorie conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi absolut necesară pentru ca cel sancţionat să îşi poată formula apărări cu privire la momentul la care a efectuat lucrările, dar şi pentru aprecierea legalităţii aplicării sancţiunii din punct de vedere al prescripţiei aplicării acesteia, este sancţionată cu nulitatea pro-cesului-verbal, nulitate care se poate constata chiar şi din oficiu.
Data săvârşirii faptei în materie de construcţii/urbanism nu este aceeaşi cu data întocmirii procesului-verbal sau data efectuării controlului, mai ales că din modalitatea de redactare a procesului-verbal rezultă că lucrările erau finalizate la momentul controlului. în speţă nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravenţiile continue, pentru care termenul de prescripţie se calculează de la data constatării. La data constatării contra-venţiei din speţă, lucrările erau finalizate, nu erau în curs de derulare, iar săvârşirea faptei de a executa lucrări de construcţie fără autorizaţie nu s-a prelungit până la data constatării. A admite că în materia construcţiilor neautorizate nu operează termenul de prescripţie, pentru că nu s-a realizat recepţia lucrării, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, echivalează cu lipsirea de eficienţă juridică a dispoziţiilor art. 31, permiţând sancţionarea perpetuă a unei persoane pentru încălcarea normelor contravenţionale.
Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. muri., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 95/R/2006, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 4365/2005, petenta SC P. SA, în contradictoriu cu intimata Primăria Afumaţi, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 18 din 4 ianuarie
2005, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal nu a fost legal întocmit, întrucât nu prevede posi-
bilitatca de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii, nu cuprinde toate datele de identificare a firmei şi reprezentantului acesteia, petenta a depus toate diligenţele pentru obţinerea autorizaţiei de construire, iar lucrările s-au efectuat în baza certificatului de urbanism. Prin sentinţa civilă nr. 2937 din 3 octombrie 2005 a Judecătoriei Buftea, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională, reţinându-se că nu erau întrunite condiţiile aprobării tacite, iar procesul-verbal cuprinde toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe art. 304 pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., motivând că instanţa de fond a apreciat greşit că procesul-verbal este legal şi temeinic, în condiţiile în care este afectat de vicii de formă şi intimata nu a răspuns cererii de eliberare a autorizaţiei în termenul legal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal nr. 18 din 4 ianuarie 2005 al intimatei, s-a aplicat recurentei o amendă de 90.000.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, reţinându-se în sarcina sa că a efectuat lucrări de construire fară autorizaţia necesară. Tribunalul a considerat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că procesul-verbal este legal întocmit. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal se poate observa că agentul constatator a omis să insereze data reală la care s-a comis respectiva contravenţie, menţiune obligatorie conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi absolut necesară pentru ca recurenta să îşi poată formula apărări cu privire la momentul la care a efectuat lucrările, dar şi pentru aprecierea legalităţii aplicării sancţiunii, din punct de vedere al prescripţiei aplicării acesteia. Data săvârşirii faptei nu este aceeaşi cu data întocmirii procesului-verbal sau data efectuării controlului, mai ales că din modalitatea de redactare a procesului-verbal rezultă că lucrările erau finalizate la momentul controlului, la stadiul fizic fiind înscris
„structura terminată, inclusiv acoperişul şi finisajele executate”. In speţă nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravenţiile continue, pentru care termenul de prescripţie se calculează de la data constatării. La data constatării acestei contravenţii, lucrările erau finalizate, nu erau în curs de derulare, iar săvârşirea faptei de a executa lucrări de construcţie fară autorizaţie nu s-a prelungit până la data constatării. A admite că în materia construcţiilor neautorizate nu operează termenul de prescripţie, pentru că nu s-a realizat recepţia lucrării, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, echivalează cu lipsirea de eficienţă juridică a dispoziţiilor art. 31,
permiţând sancţionarea perpetuă a unei persoane pentru încălcarea normelor contravenţionale.
Articolul 17 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sancţionează lipsa datei comiterii faptei cu nulitatea procesului-verbal, nulitate carc se poate constata chiar şi din oficiu.
Prin urmare, tribunalul a constatat că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care s-a reţinut că procesul-verbal a fost întocmit în mod legal şi temeinic, deci recursul este întemeiat, a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal.
