Cerere de chemare în garantie
La data de 29.11.2011 reclamantii B.A., C.A, D.G., N.M. si P.C. au chemat în judecata pe pârâtii Universitatea “S.H.” si Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta:
– sa fie obligata pârâta Universitatea “S.H.” la emiterea diplomelor de licenta ale reclamantilor în conformitate si în baza adeverintelor eliberate, care fac dovada promovarii examenului de licenta;.
– sa fie obligata pârâta MECTS, la emiterea diplomelor de licenta reclamantilor sau a oricarui act administrativ similar de recunoastere în conformitate si în baza adeverintelor eliberate de catre Universitatea “S.H.”, care fac dovada promovarii examenului de licenta.
În motivarea actiunii, reclamantii au învederat faptul ca sunt absolventi ai Universitatea “S.H.”, cu totii începând studiile în anul 2006 – data la care, dupa reglementarile în vigoare, studiile urmate erau acreditate si recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S. -, si au absolvit în anul 2009. Arata ca nu au primit niciodata diplomele de licenta astfel cum ar fi trebuit, ci Universitatea “S.H.” a înteles sa le elibereze adeverintele din care sa rezulte promovarea studiilor si a examenului de licenta.
Pârâta Universitatea “S.H.”, în temeiul dispozitiilor art. 115 Cod proc.civ. si art.60 si urmatoarele Cod proc.civ. a formulat întâmpinare si cerere de chemare in garantie.
De asemenea, a fost invocata exceptia “Lipsei competentei materiale a instantei. “
Astfel, competenta materiala in fond este reglementata de lege prin art. 10 alin.(l)1 din Lg. 554/2004 .întrucât paratul MECTS, este autoritatea publica centrala, care are obligatia conferita de lege de a da avizul favorabil in vederea tipizarii actelor administrative, ce fac obiectul prezentei cauze, iar competenta de a judeca in fond apartine curtilor de apel.
Pe fond, solicita sa se constate ca si-a îndeplinit obligatiile legale fata de reclamanti, in sensul ca, dupa finalizarea completa a studiilor si sustinerea examenului de licenta, la cererea acestora, le-au eliberat Adeverintele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor emisa de catre subscrisa sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 .
Potrivit Art. 7 din “Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învatamânt”, (Ordinul nr.2284/2007),” Formularele actelor de studii sunt tiparite si difuzate, in conditiile legii, de catre unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga raspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tiparirii si pastrarii formularelor pana la ridicarea acestora de catre institutiile beneficiare. “
A informat si Romdidac SA-Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunostinta ca solicita tiparirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, le-a comunicat, ca nu poate sa tipareasca si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS-Directia Generala Juridica si Control.
Învedereaza instantei faptul ca parata MECTS este cea care in calitatea sa de autoritate publica, gestioneaza materialele si tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diplomele si suplimentele la diploma solicitate de catre reclamanti.
Au facut demersurile legale catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului in sensul ca am comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor anului 2009, in vederea aprobarii acestora si spre a emite mai departe comanda de tiparire la SC ROMDIDAC S.A.
Astfel, prin adresele nr. 769/25.08.2009, înregistrata la M.E.C.T.S sub nr. de intrare 40967/02.09.2009; 960/08.10.2009, înregistrata la M.E.C.T.S sub nr. de intrare 45302/09.10.2009 si 986/26.10.2009 înregistrata la M.E.C.T.S sub nr. de intrare 47865/27.10.2009, a solicitat sa le fie data aprobarea pentru a putea tiparii formularele tipizate la SC ROMDIDAC SA, dar nu au primit un raspuns oficial din partea autoritatii administrative.
Prin cerere de chemare in garantie a MECTS, solicita ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat: sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constând in Diploma de licenta si suplimentul la diploma pentru reclamanti sub sanctiunea prevazuta de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, in cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10 zi de la ramânerea irevocabila a hotarârii; cu cheltuieli de judecata.
Pârâtul chemat în garantie Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a formulat întâmpinare, în cuprinsul careia a invocat exceptia lipsei competentei materiale a Tribunalului Dolj, pentru urmatoarele motive:
Legea contenciosului administrativ defineste actul administrativ ca fiind ” actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; “
Pe de alta parte MECTS este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, organizeaza si conduce sistemul national de educatie, învatamânt, cercetare, tineret si sport, exercitând si atributiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate în exercitarea atributiilor ce îi revin, ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului emite ordine si instructiuni, în conditiile legii.
Având în vedere natura juridica de drept administrativ a obiectului dedus judecatii, precum si atributiile MECTS ca organ al administratiei publice centrale solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost formulata si declinarea cauzei catre Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu prev. art. 3 pct. l din Codul de Procedura Civila.
Referitor la cererea de chemare în garantie formulata de pârâta Universitatea “Spiru Haret” Bucuresti împotriva Ministerului Educatie, Cercetarii, Tineretului si Sportului solicita respingerea acesteia ca neîntemeiata din urmatoarele motive:
Conform prevederilor art. 60 Cod proc. civila ” partea poate sa cheme în garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se îndrepte, în cazul când ar cadea în pretentii cu o cerere în garantie sau în despagubire.”
În genere, partea care ar cadea în pretentii s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despagubiri, daca exista un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arta faptul ca institutia chemarii în garantie se întemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau despagubire si revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, daca o atare transmisiune s-a facut cu titlu oneros.
Or, faptul ca între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Universitatea ” Spiru Haret ” Bucuresti, institutie de învatamânt superior cu personalitate juridica nu exista un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Aatributiile si competentele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu modificarile ulterioare.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare – “Organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta institutiilor de învatamânt superior, cu aprobarea Ministerului Educatiei si Cercetarii. “.
Pârâta Universitatea “Spiru Haret” cere instantei de judecata de fapt sa oblige MECTS la avizarea formulare tipizate, constând în diplome de licenta, ignorând astfel în mod vadit cadrul legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
In urma analizarii documentatiilor transmise de catre Universitatea “Spiru Haret”, prin adresele 37450/21.06.2010, 37629, 12356F/25.10.2010, 49716/29.11.2010, 32048, 36711, 40456/13.10.2010, a transmis catre ROMDIDAC SA avizul pentru achizitionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor Spiru Haret. Prin urmare fost avizata pentru promotia 2009 o cantitate de 26.575 de tipizate prin avizele nr. 37450/21.06.2010, 12356/f/25.10.2010 si 49716/29.11.2010, iar pentru suplimentarea necesara promotiei 2008 a fost eliberat avizul cu nr. 37629,12356/172010.
Mai mult potrivit prevederilor art. 7 din ORDIN nr. 2284/ 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învatamânt superior formularele actelor de studii sunt tiparite si difuzate, în conditiile legii, de catre unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga raspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tiparirii si pastrarii formularelor pâna la ridicarea acestora de catre institutiile beneficiare.
Din prevederile legale prezentate rezulta fara echivoc ca responsabilitatea gestionarii, completarii si eliberarii actelor de studii revine în exclusivitate institutie de învatamânt superior.
De asemenea, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolventi care au promovat examenele de licenta si care au urmat o specializare la o forma de învatamânt acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu conform legislatiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditari/autorizari provizorii sunt aprobate prin hotarâri de guvern care se actualizeaza anual.
Aceste acreditari/autorizari provizorii sunt aprobate prin hotarâri de guvern care se actualizeaza anual.
Raportat la solicitarea Universitatii ,, Spiru Haret ” Bucuresti de: ” obligarea la plata unor penalitati prev. de art. 24 al. 2 din Legea 554/2004, (…) solicita respingerea acesteia ca neîntemeiata.
Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2202/2008 stabileste ca din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 24 alin. 1 si 2, art. 25 alin. 1, art. 26, cererea de chemare în judecata formulata în temeiul art. 25 cu referire la art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, se solutioneaza în contradictoriu cu subiectul de drept prevazut expres de textele de lege citate, si anume conducatorul autoritatii publice obligate sa execute hotarârea definitiva si irevocabila pronuntata de instanta de administrativ.
Astfel fiind, se retine ca reclamantul are dreptul la despagubiri numai subsecvent stabilirii de catre instanta de a împrejurarii ca nu a fost respectat termenul prevazut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în care hotarârea definitiva si irevocabila trebuia sa fi fost executata si sanctionarii conducatorului autoritatii publice careia îi revine obligatia executarii.
Este evident faptul ca, în temeiul art. 25 cu referire la art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate formula actiunea numai în contradictoriu cu conducatorul autoritatii publice, iar instanta de executare se pronunta în primul rând cu privire la respectarea termenului de executare a hotarârii judecatoresti si numai subsecvent asupra cererii de despagubiri.
Din redactarea art. 24 alin. (2) cât si din redactarea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezulta ca este prioritara stabilirea raspunderii si sanctionarea conducatorului autoritatii publice si numai subsecvent acordarea despagubirilor pentru întârzierea în executarea hotarârilor judecatoresti vizate de textele de lege.
Înalta Curte apreciaza ca, în situatia în care legiuitorul ar fi intentionat sa reglementeze independent sau în alta ordine de preferinta modalitatile de sanctionare a încalcarii obligatiei ce revine autoritatilor publice în executarea hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ, ar fi prevazut în textele de lege citate o alta ordine de prezentare a sanctiunilor pentru nerespectarea termenelor impuse de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ori ar fi prevazut sanctiunea aplicabila conducatorului stabilit separat de despagubirile la care are dreptul persoana vatamata.
Pe de alta parte, aceste eventuale penalitati de întârziere nu se pot acorda decât din momentul ramânerii irevocabile a hotarârii instantei de fond, deoarece în contenciosul administrativ recursul este suspensiv de executare.
Analizând cauza supusa judecatii, cu prioritate asupra exceptiilor invocate, instanta retine ca reclamantii sunt absolventi ai Universitatea “S.H.”, cu totii începând studiile în anul 2006, forma de învatamânt ID, data la care, dupa reglementarile în vigoare, studiile urmate erau acreditate si recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
Reclamantii au absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverintele care atesta promovarea studiilor si a examenului de licenta.
Cu toate acestea, diplomele de licenta nu au fost eliberate, desi reclamantii au facut demersuri în acest sens, adresând cerere pârâtei USH.
Împotriva refuzului pârâtei, au formulat prezenta actiune.
Fata de obiectul actiunii si calitatea partilor, exceptia necompetentei materiale urmeaza a fi respinsa ca neîntemeiata.
Astfel, potrivit art. 1 din legea contenciosului administrativ, orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau sau într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului si repararea pagubei.
În speta, obiectul actiunii vizeaza obligarea unei institutii de învatamânt superior la eliberarea unei diplome de licenta.
Pârâta este autoritate publica, în sensul dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b din legea 554/2004.
Prin legea 443/2002, a fost înfiintata Universitatea “S.H.”, ca institutie de învatamânt superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului national de învatamânt.
De asemenea, potrivit art. 1 din HG 81/2010, MECTS este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, si are rolul de sinteza si coordonare în aplicarea strategiei si Programului de guvernare în domeniul educatiei, învatamântului, cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice, tineretului si sportului.
Faptul ca institutiile de învatamânt superior, de stat sau particulare, au autonomie universitara, în conditiile stabilite prin legea 84/1995 (în vigoare la momentul finalizarii cursurilor de catre reclamanti) nu le plaseaza în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului national de învatamânt. Aceasta reglementare prevede ca la nivel national, autonomia universitara se manifesta prin relatia directa a rectorului cu Ministerul Educatiei care. Printre altele, avea competenta de a confirma prin ordin actul de alegerea rectorului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administratiei publice, astfel ca unitatea de învatamânt pârâta se situeaza la un nivel inferior Ministerului Educatiei.
Mai trebuie subliniat faptul ca, potrivit art. 116 din Constitutie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritatile administrative autonome, care se afla doar sub controlul general al Parlamentului.
Universitatea “S.H.” nu poate fi o autoritate administrativa autonoma, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinta unei delegari de competente, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publica, la nivelul întregului sistem national de învatamânt.
Universitatea “S.H.” din Bucuresti este o autoritate publica descentralizata din punct de vedere teritorial, însa nu îndeplineste cerintele impuse de lege pentru a fi calificata drept organ al autoritatii publice centrale; ca atare, nu poate fi încadrata decât în categoria autoritatilor publice locale.
În acest sens, s-a pronuntat Înalta Curte de Casatie si Justitie, în nenumarate cauze în care a fost învestita cu pronuntarea unui regulator de competenta.
Fata de cele concluzionate, aplicând dispozitiile art. 10 din legea 554/2004, potrivit cu care litigiile privind actele administrative emise de autoritati publice locale se solutioneaza în fond de catre tribunal, urmeaza ca exceptia necompetentei materiale sa fie respinsa ca nefondata.
În privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului MECTS, în actiunea formulata de reclamanti, se retine ca raportul juridic dedus judecatii s-a nascut urmare a încheierii contractelor de studii între reclamanti, pe de o parte, si pârâta USH, pe de alta parte.
În temeiul acestor contracte si a legislatiei în vigoare la data respectiva, obligatia eliberarii diplomei de licenta apartine pârâtei USH, în calitate de parte în contractele încheiate de reclamanti, si care s-a obligat sa asigure pregatirea profesionala si evaluarea acestora, sa organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licenta si sa emite deplome care sa ateste promovarea studiilor si a examenului de licenta.
Calitatea procesuala pasiva presupune identitate între persoana chemata în judecata, în calitate de pârât, si cea care este subiect pasiv, în raportul juridic dedus judecatii.
Din cele expuse mai sus, reiese ca în raportul juridic dedus judecatii, subiect pasiv al obligatiei de eliberare a diplomelor de licenta este pârâta USH; cum reclamantii au solicitat prin actiunea introductiva sa fie obligata pârâta MECTS la emiterea diplomelor de licenta sau a oricarui act administrativ similar de recunoastere, si pentru ca nu au facut dovada faptului ca raportul juridic dedus judecatii stabileste o astfel de obligatie în sarcina MECTS, instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada legitimarii procesuale pasive a acestui pârât, motiv pentru care va respinge în consecinta actiunea formulata în contradictoriu cu acesta.
Este adevarat ca pârâtul METS are ca atributie aprobarea eliberarii tipizatelor, si ca aceasta atributie reprezinta o conditie necesara a eliberarii de catre USH a diplomelor de licenta, însa acest fapt nu atribuie pârâtului METCS prerogativa de a elibera diplomele de licenta, asa cum solicita reclamantii.
Pe fondul cauzei, se constata ca reclamantii, înscrisi la Universitatea “S.H.” în 2006, au finalizat studiile prin sustinerea si promovarea examenului de licenta în 2009, fiindu-le emise adeverinte ce atesta acest fapt.
Ca atare, Universitatea are obligatia ca, ulterior eliberarii adeverintelor de studii, sa elibereze si diplomele de licenta.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaste reclamantilor calitatea de licentiat, nefiind revocate sau anulate, se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate de care beneficiaza orice act administrativ.
Este adevarat ca prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca “Organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta institutiilor de învatamânt superior, cu aprobarea Ministerului Educatiei si Cercetarii.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolventi care au promovat examenele de licenta si care au urmat o specializare la o forma de învatamânt acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu conform legislatiei în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însa, calitatea de unitate de învatamânt superior acreditata sau neacreditata a Universitatii S.H., ce vizeaza în mod exclusiv eventuala culpa a acestei universitati, nu poate prejudicia reclamantii care, în baza teoriei “aparentei dreptului”, s-au încrezut cu buna credinta în situatia prezentata de pârâta si care, în aceste conditii, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
Se constata ca, într-adevar, exista o anumita procedura privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializarilor institutiilor de învatamânt (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atributii în domeniul acreditarii: … evalueaza în temeiul standardelor si al metodologiei aprobate prin hotarâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie initiativa, si propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învatamânt superior si a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educatiei si Cercetarii elaboreaza actele normative pentru înfiintarea de structuri de învatamânt superior).
Însa procedura în cauza nu vizeaza raporturile juridice ale Universitatii cu reclamantii, ci pe acelea cu autoritatile administratiei competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universitatii pârâte în derularea procesului de învatamânt la specializarile/programele de studii organizate în formele de învatamânt neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantilor aflati în eroare comuna cu privire la legalitatea formei de învatamânt absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau mentine un statut juridic incert.
Din probele administrate rezulta derularea raporturilor reclamantilor, în calitate de studenti, cu Universitatea S.H., inclusiv faptul ca acestia si-au îndeplinit obligatiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, sustinerea si promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licenta. La rândul sau, Universitatea a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu exceptia diplomelor de licenta). Altfel spus, Universitatea “S.H.” a creat, fata de studentii înmatriculati (actuali absolventi) aparenta de legalitate a formelor de învatamânt (aparenta rezultata din încheierea contractelor de scolarizare, încasarea taxelor, organizarea si desfasurarea de examene, inclusiv de licenta etc).
Mai mult, chiar si în prezent Universitatea indica absolventilor faptul ca, referitor la baza legala a organizarii si desfasurarii formelor de învatamânt la distanta si cu frecventa redusa, aceasta este reprezentata de art. 60 al. 1 din Legea învatamântului nr. 84/1995 care prevede ca activitatea didactica se poate organiza în urmatoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învatamânt seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de învatamânt superior care au cursuri la zi”. De asemenea, tot Universitatea indica faptul ca art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc ca evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor institutionale pentru fiecare program din ciclul de licenta care conduce la o calificare universitara distincta (specializare), nefacând nicio referire expresa sau tacita la formele de învatamânt (în acest sens, adeverinta de licenta emisa reclamantilor).
Altfel spus, Universitatea pârâta creeaza reclamantilor, aparenta de legalitate a organizarii si desfasurarii acestor forme de învatamânt. Toate împrejurarile de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide ca reclamantii se puteau încrede în aparenta de legalitate a formelor de învatamânt.
Pe lânga aceste argumente, Curtea retine mai ales faptul ca adeverintele eliberate reclamantilor sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativa sau instanta judecatoreasca nu s-a pronuntat în sensul revocarii/constatarii nulitatii sau anularii actului.
Or, de vreme ce adeverinta nu a fost revocata sau, dupa caz, anulata, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune ca beneficiarilor lor trebuie sa li se recunoasca toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamna a prejudicia grav interesele absolventilor, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS si, implicit, nici de alte autoritati ale statului, absolventii riscând sa fie exclusi din cariera, din viata sociala, în conditiile în care au fost admisi la studii de catre Universitatea S.H., au achitat taxele de scolarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum si examenul de licenta.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, instanta va admite cererea principala formulata de reclamanti, în contradictoriu cu pârâta Universitatea “S.H.”, si va obliga pârâta sa elibereze reclamantilor diplomele de licenta.
În ceea ce priveste cererea de chemare în garantie, formulata în contradictoriu cu pârâtul MECTS, se retine ca prin adresele 37450/21.06.2010, 37629/2010, 12356F/2010, 49716/1010, Universitatea a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipari formularele tipizate la Romdidac.
Desi pârâtul chemat în garantie se apara afirmând ca ar fi avizat tiparirea formularelor tipizate, nu face aceasta dovada si, mai mult, sustine, prin întâmpinare, ca actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolventi care au urmat o specializare la o forma de învatamânt acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu.
Astfel cum s-a retinut în cele ce preced, nici o autoritate administrativa sau instanta de judecata nu s-au pronuntat în sensul revocarii sau constatarii nulitatii absolute precum si a anularii adeverintei de licenta, motiv pentru care ea îsi produce efecte juridice.
Adeverinta de licenta, se bucura de prezumtia de legalitate, iar în acest context se recunoaste reclamantilor calitatea de licentiati în specializarile urmate.
Chiar Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului recunoaste prin întâmpinare ca a avizat achizitionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor din promotiile 2008, 2009 si 2010, ceea ce înseamna ca a recunoscut specializarea reclamantilor.
Cum obligatia pârâtei USH, asupra careia instanta a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativa obligatiei pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, urmeaza ca cererea de chemare în garantie sa fie admisa si obligata pârâta chemata în garantie la executarea obligatiei.
