– Legea ni. 393/2004: art. 18 alin. (4), art. 69 alin. (4)
– Legea nr. 215/2001: art. 101 alin. (3)
Eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean poate avea o natură diferită, după cum se ridică problema existenţei unor împrejurări dependente de culpa persoanei în cauză şi care se încadrează în ipoteza art. 69 din Legea nr. 363/2004 sau dimpotrivă, care nu se încadrează în această prevedere. Nu se poate admite interpretarea că eliberarea din funcţie este numai consecinţa unei fapte culpabile din partea vicepreşedintelui, faptă care s-ar încadra în prevederile art. 69 din legea specială, în
condiţiile în care dreptul comun, art. 101 din Legea nr. 215/2001 şi art. 18 alin. (4) din
Legea nr. 393/2004, nu operează nicio distincţie şi nici nu enumeră, exemplificativ, cazuri în care se poate dispune această măsură. Este astfel certă distincţia pe care legiuitorul o realizează între eliberarea din funcţie ca o consecinţă a voinţei majorităţii în organul colectiv, pentru motive ce nu ţin de aplicarea unei sancţiuni, şi eliberarea din funcţie ca sancţiune.
(Decizia nr. 706/RC din 21 mai 2010)
Prin sentinţa nr. 411 din 23 februarie 2010 Tribunalul Vâlcea a admis cererea principală formulată de reclamantul Prefectul Judeţului V. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean V., a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul R.B. şi a dispus anularea hotărârii nr. 166 din 2 decembrie 2009, emisă de Consiliului Judeţean V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut hotărârea prin care a fost eliberat, din funcţia de vicepreşedinte, consilierul judeţean R.B., este nelegală, deoarece încalcă dispoziţiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 393/2004, ale cărui prevederi au fost preluate de art. 61 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Judeţean V., cât şi ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. S-a reţinut că textele de lege sus-citate arată fără dubiu că eliberarea din funcţie poate făcută cu titlu de sancţiune, pentru abaterile descrise de art. 69 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, nu pentru alte considerente.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Consiliul Judeţean V. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei şi menţinerea hotărârii Consiliului Judeţean nr. 166 din 2 decembrie 2009, privind eliberarea din funcţia de vicepreşedinte a Consiliului Judeţean Vâlcea a d-lui R.B., ca legală şi temeinic, pentru mai multe motive, ce rezidă în principal în aceea că eliberarea din funcţie nu este exclusiv consecinţa aplicării unei sancţiuni în condiţiile art. 69 din Legea nr. 393/2004, de vreme ce potrivit art. 18 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 mandatul de vicepreşedinte al Consiliului judeţean poate înceta înainte de termen, în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr. 215/2001. Or, potrivit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului judeţean se face cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din numărul acestora. Totodată, potrivit art. 61 alin. (1) şi (2) din regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului judeţean (hotărârea nr. 7 din 31 iulie 2008), mandatul de vicepreşedinte poate înceta înainte de termen, în urma eliberării sau revocării din funcţie, în condiţiile Legii nr. 215/2001 republicată.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de textele aplicabile şi de probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reclamantul, Prefectul judeţului V., justifică cerinţa calităţii procesuale active şi a interesului în formularea cererii de faţă, având ca temei dispoziţiile art. 19 lit. e) din Legea nr. 340/2004, potrivit căreia prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului. Totodată, art. 115 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 prevede că hotărârile consiliului judeţean se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, tocmai pentru a se conferi acestuia posibilitatea de a cunoaşte conţinutul lor şi pentru a exercita astfel controlul de legalitate în faţa instanţei de administrativ.
în această calitate prefectul a solicitat anularea hotărârii, pe considerentul că eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean nu poate fi realizată decât ca sancţiune, în condiţiile legii speciale a statutului aleşilor locali. Interesul nu poate aparţine numai persoanei vizate, atâta vreme cât funcţia în discuţie implică exerciţiul autorităţii publice, atribuţiile prevăzute de lege pentru această funcţie relevând interesul general al comunităţii.
în analiza primului motiv sunt incidente două categorii de texte, art. 69 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind statutul consilierilor aleşi, respectiv art. 101 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 şi art. 18 alin. (4) din Legea nr. 393/2004. Acestea din urmă reprezintă dispoziţii de drept comun, generale, cu privire la eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui consiliului judeţean, care reglementează şi norme de procedură, potrivit cărora se realizează eliberarea din funcţie. Art. 18 alin. (4) din legea specială, reglementează numai, ca normă de trimitere, eliberarea sau revocarea din funcţie, fără a se referi la cazurile în care aceasta se poate dispune. Textul arată că mandatul de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată. Norma la care se trimite – art. 101 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 – prevede că eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean nu se poate face în ultimele 6 luni ale mandatului consiliului judeţean.
Textele se referă la modul cum se face eliberarea din funcţie fără a arăta expres cazurile în care aceasta se poate dispune sau motivele. Numai art. 69 din legea specială, nr. 363/2004, se referă expres, printre sancţiunile ce pot fi aplicate viceprimarului, preşedintelui sau vicepreşedintelui consiliului judeţean, la alin. (1) lit. d), la eliberarea din funcţie.
De aici concluzia că eliberarea din funcţie poate avea o natură diferită, după cum se ridică problema existenţei unor împrejurări dependente de culpa persoanei în cauză şi care se încadrează în ipoteza art. 69 din Legea nr. 363/2004 sau dimpotrivă, care nu se încadrează în această prevedere. Nu se poate admite interpretarea că eliberarea din funcţie este numai consecinţa unei fapte culpabile din partea vicepreşedintelui, faptă care s-ar încadra în prevederile art. 69 din legea specială, în condiţiile în care dreptul comun, art. 101 din Legea nr. 215/2001 şi art. 18 alin. (4) din Legea nr. 393/2004, nu operează nicio distincţie şi nici nu enumeră, exemplificativ, cazuri în care se poate dispune această măsură.
Caracterul grav al consecinţelor faptelor culpabile determină caracterul de sancţiune al eliberării din funcţie, potrivit art. 69 din Legea nr. 393/2004, pentru alte situaţi aplicându-se regulile dreptului comun al revocării sau eliberării din funcţie, bunăoară pentru a reflecta voinţa majorităţii. într-adevăr, dacă vicepreşedintele se alege cu votu secret al majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie, conform art. 101 alin. (2) din Leges nr. 215/2001, în aceleaşi condiţii se şi eliberează din funcţie, astfel că simetria formeloi impune ca aceeaşi procedură să fie urmată şi la eliberarea din funcţie.
Deosebirea de reglementare între art. 101 din Legea nr. 215/2001 şi art. 69 dir Legea nr. 393/2004 este evidentă. Astfel, în primul caz eliberarea din funcţie î vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret al majorităţii consilierilor îr funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din numărul acestora iar în al doilea caz aplicarea sancţiunii eliberării din funcţie se face cu votul secret a cel puţin două treim din numărul consilierilor în funcţie.
Este astfel certă distincţia pe care legiuitorul o realizează între eliberarea dir funcţie ca o consecinţă a voinţei majorităţii în organul colectiv, pentru motive ce nu ţir de aplicarea unei sancţiuni, şi eliberarea din funcţie ca sancţiune.
Mai mult, pentru a întări această concluzie, art. 69 alin. (4) din Legea nr. 393/20* arată că sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d), poate fi făcută numai dacă se fac< dovada că viceprimarul, preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean i încălcat , celelalte legi ale ţării sau a prejudiciat interesele ţării, ale unităţ administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respec tivă. Se circumstanţiază astfel ipoteza luării unei asemenea măsuri pentru a evita orio formă de abuz, în aplicarea unei sancţiuni.
Totodată, alin. (5) al art. 69, sus-menţionat, trimite la Legea nr. 215/2001, arătân că prevederile acesteia se aplică în mod corespunzător, respectiv în completare, cee ce întăreşte caracterul de excepţie al art. 69 din Legea nr. 393/2004 faţă de art. 101 din Legea nr. 215/2001, care se referă la toate celelalte situaţii de eliberare din funcţie sau revocare.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca singura modalitate de eliberare din funcţie să fie cu titlu de sancţiune nu ar mai fi reglementat asupra acestei noţiuni în textul Legii nr. 215/2001 şi în art. 18 din Legea nr. 393/2004 şi nu ar fi prevăzut o majoritate distinctă în ceea ce priveşte luarea măsurii eliberării din funcţie cu titlu de sancţiune faţă de cea de drept comun. De altfel, „revocarea”, ca noţiune utilizată în art. 18 alin. (4) din legea specială, reflectă tocmai ideea de mandat încredinţat prin voinţa majorităţii, care, în aceleaşi condiţii în care a fost încredinţat, poate fi retras, legea vorbind tocmai despre încetarea mandatului înainte de termen.
însă se constată că, în ceea ce priveşte procedura utilizată, hotărârea a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, soluţia fiind corectă, dar cu următoarea motivare:
Potrivit art. 101 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, referitor la procedura de eliberare din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, se prevede numai că eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret al majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din numărul acestora, fără a se specifica felul şedinţei de consiliu în care se dispune aceasta.
Ca atare, în completare, relativ la felul şedinţei în care se ia o asemenea hotărâre, se aplică regula dreptului comun, şedinţa fiind ordinară, de vreme ce potrivit art. 94 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, şedinţele extraordinare se întrunesc în ipotezele prevăzute expres de lege, textul cu caracter de excepţie fiind susceptibil numai de o interpretare restrictivă. Cum enumerarea situaţiilor excepţionale, care necesită măsuri urgente (imediate), este limitativă, nicio altă situaţie nu se va încadra în text. Prin urmare, eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui Consiliului judeţean nu se poate decide într-o şedinţă extraordinară dacă nu se circumscrie situaţiilor necesare pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice.
Or, în cazul de faţă lipseşte orice argumentare care întemeiază ţinerea şedinţei sau luarea măsurii, nefiind menţionat niciun motiv care a justificat ţinerea şedinţei extraordinare şi, de asemenea, acesta lipseşte şi din hotărârea de revocare.
Cum motivarea propunerii măsurii şi a luării acesteia lipseşte din actele întocmite, pe lângă faptul că o asemenea lipsă afectează validitatea actului administrativ, rezultă că actul a fost întocmit în afara procedurii legale. Faţă de utilizarea unei proceduri neaplicabile în cazul dat, hotărârea adoptată nu este emisă cu respectarea prevederilor legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
