Dispoziţiile articolului 2 alin. 1 din H.G. nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea prevederilor O.U.G, nr.148/2005 sunt nelegale prin raportare la art.6 din O.U.G. nr. 148/2005, încălcându-se principiul egalităţii de tratament între copii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
Secţia de administrativ şi fiscal – Sentinţa nr.116/F/CA/18 iunie 2008
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la 25.03.2008 reclamanta D.I.M. a solicitat anularea Deciziei nr.6252/25.02.2008 emisă de către pârâta DIRECŢIA MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE ALBA şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în sumă de 1800 lei lunar (600×3) începând cu data de 4.12.2008 când expiră concediul de îngrijire a copilului.
Reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006 raportat la prevederile art.1 şi art.6 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005, dispoziţie care reprezintă temeiul de drept al deciziei nr.6252/25.02.2008 a pârâtei Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale Alba.
În motivarea excepţiei de nelegalitate arată că dispoziţiile art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006, care definesc naşterea – „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii” – nu sunt în concordanţă cu prevederile art.1 şi art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005, potrivit cărora pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primeşte o indemnizaţie lunară în cuantum de 800 lei RON, respectiv „concediul şi indemnizaţia lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii”.
Definiţia dată noţiunii de naştere prin art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 încalcă acte normative cu forţă superioară, inclusiv prevederile art.16 alin.1, art.49 alin.1 şi 2 din României, principiul egalităţii de tratament şi instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copii proveniţi dintr-o naştere concomitentă (gemeni, tripleţi) şi cei rezultaţi dintr-o naştere simplă. În plus, aşa cum s-a procedat în speţa de faţă, dispoziţia art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006 creează posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizaţiei pentru „naştere”, iar nu pentru toţi copii rezultaţi din actul naşterii, aşa cum ar fi firesc.
Apreciază că legiuitorul statuând, prin art.1 din O.U.G. nr.148/2005 că pentru „un copil”născut părinţii pot beneficia de un concediu de 2 ani şi de o indemnizaţie de 800 lei lunar, a dorit ca în cazul unei naşteri multiple, a doi sau trei copii, fiecare dintre aceşti copii să beneficieze de acelaşi drepturi ca şi copilul rezultat dintr-o naştere simplă.
În acelaşi sens, şi prin prevederile art.6 din O.U.G. nr.148/20058 se raportează acordarea indemnizaţiei lunare la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, astfel că art.3 alin.1 din Normele metodologice sunt nelegale.
Analizând excepţia de nelegalitate , Curtea a reţinut următoarele:
Hotărârea Guvernului nr.1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute de art.3 alin.1 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere ca element de suferinţă şi acordarea indemnizaţiei lunare creează o între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
În mod corect reclamanta a apreciat că acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată prin art.6 din O.U.G. nr.148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care dispoziţiile art.3 alin.1 din Normele metodologice sunt nelegale.
Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii, în art.3 alin.1 din H.G. nr.1025/2006, completează în mod nelegal actul normativ de faţă cu forţă superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi multiplă.
ICCJ s-a pronunţat identic într-o speţă similară în care însă s-a invocat excepţia de nelegalitate a art.2 din HG nr.1825/2005, care definea naşterea în aceiaşi modalitate.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a considerat că excepţia de nelegalitate este întemeiată, fiind admisă în baza art.4 din Legea nr.554/2004.
