Prin sentinţa nr. 351/CA/2010, Tribunalul Bihor a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul BODAN IOSIF împotriva pârâtului PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ORADEA – Comisia de aplicare a legii fondului funciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul s-a adresat direct instanţei de cu o excepţie de nelegalitate a unor acte administrative şi a arătat personal că nu înţelege să învestească instanţa şi cu o cerere de drept comun.
Instanţa reţine că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatând ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin încheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze”.
Prin raportare la aceste prevederi, apare evident că, excepţia de nelegalitate se poate invoca exclusiv în cadrul unui litigiu dedus judecăţii şi numai în situaţia în care instanţa învvestită cu acel litigiu, constată că soluţionarea cauzei în fond depinde de actul administrativ cu privire la care s-a invocat excepţia.
În speţă, procedura instituită de legiuitor nu este respectată, instanţa nu este legal învestită, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
