Instanţa de administrativ a fost învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 8 lit. n) şi art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activităţile edilitar gospodăreşti din Municipiul Tulcea, aşa cum a fost modificată prin H.C.L. Tulcea nr. 18/2009, excepţie invocată din oficiu de către instanţa de drept comun în cauza având ca obiect, plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie.
Criticile formulate de recurent se referă strict la inadmisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate a unui act cu caracter normativ faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de motivele invocate, Curtea reţine că, reglementând excepţia de nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.
Chiar dacă textul legal citat menţionează în mod expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea a apreciat că o atare procedură acoperă atât sfera actelor individuale, cât şi a celor cu caracter normativ.
O astfel de interpretare este dedusă din împrejurarea că, pe de o parte, legea nu interzice cercetarea legalităţii unui act administrativ normativ pe calea excepţiei, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte că scopul instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de apărare la îndemâna celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, fie el individual ori normativ.
Prin urmare, în cadrul acestei proceduri speciale, instanţa de contencios administrativ este abilitată să examineze concordanţa actului administrativ în discuţie cu actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a acestora, consacrat prin art. 5 din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2010
Prin încheierea din data de 17.06.2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea în cauza având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, s-a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea, Secția contencios administrativ, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 lit. n) și art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activitățile edilitar gospodărești din Municipiul Tulcea, așa cum a fost modificată prin H.C.L. Tulcea nr. 18/2009, excepție invocată de instanță, din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 1871/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost admisă în parte excepția de nelegalitate a H.C.L. nr. 164/2008 și s-a constatat că dispozițiile art. 8 lit. n) din H.C.L. nr. 164/2008, respectiv „să nu oprească, să staționeze sau să parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale”, precum și dispozițiile art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008 privind sancțiunea referitoare la contravenția prevăzută de art. 8 lit. n) sunt nelegale, față de petentul P.C., în dosarul nr. 1990/2009 al Judecătoriei Tulcea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de contencios administrativ a reținut că, prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Astfel, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili și sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate, activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii, amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane, întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultură, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții, depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.
Dispozițiile art. 8 lit. n) din H.C.L. Tulcea nr. 164/2008 pentru aprobarea regulamentului privind activitățile edilitar – gospodărești din municipiul Tulcea, așa cum a fost modificată prin H.C.L. Tulcea nr. 18/2009, în baza căruia a fost sancționat petentul, prevede că cetățenilor le revin următoarele obligații: „n) să nu oprească, să staționeze sau să parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale, spații verzi, parcuri, în fața instituțiilor publice ori în alte locuri unde este interzisă prin semne de circulație; se consideră staționare neregulamentară și ocuparea a două sau mai multe locuri, încălcarea marcajelor și a semnalizărilor existente.
Potrivit art. 72 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002 „este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru”, precum și în cuprinsul art. 142 lit. n) din H.G. nr. 1391/2006 care prevede: „se interzise oprirea voluntară a vehiculelor: (…) n) pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor”.
Rezultă deci că, atât O.U.G. nr. 195/2002, cât și H.G. nr. 1391/2006, reglementează aceeași faptă ca și contravenție, astfel că, prin emiterea H.C.L. nr. 164/2008, nu se face decât să se completeze un act normativ superior (O.U.G. nr. 195/2002) și H.G. nr. 1391/2006, prin introducerea contravenției prevăzute la art. 8 lit. n), ceea ce evident este nelegal.
De asemenea, prin reglementarea acestei contravenții, prin hotărârea consiliului local se încalcă chiar și domeniile în care se puteau stabili contravenții, astfel cum este prevăzut la art. 2 din O.G. nr. 2/2001 alin. (3), ceea ce înseamnă că și sub acest aspect, hotărârea consiliului local este nelegală, dar numai în ce privește obligația cetățenilor de la lit. n) „să nu oprească, să staționeze sau să parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale” fără a afecta legalitatea interzicerii, opririi, staționării sau parcării pe spații verzi etc.
Având în vedere că, prin H.C.L. nr. 164/2008, s-a completat un act normativ superior (O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006), că prin această hotărâre a consiliului local s-a prevăzut și sancțiune diferită decât cea stabilită prin actul normativ cu valoare superioară, instanța a constatat că, excepția de nelegalitate a dispoziției art. 8 lit. n) și art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008 este întemeiată.
Instanța a respins excepția invocată de către C.L. Tulcea privind lipsa de calitate procesuală, întrucât C.L. Tulcea este emitentul hotărârii a cărei nulitate se solicită, procedura a fost îndeplinită cu C.L Tulcea, fiind aplicată pe citație ștampila C.L., iar citarea în cauză a Direcției Poliție Comunitară din cadrul Primăriei Tulcea nu se impune în această cauză, aceasta fiind parte în procesul ce are ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție și restituire taxe.
împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul C.L. al Municipiului Tulcea, D.I.A.P., criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurentul că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită contravenientul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 8 lit. n) din H.C.L. nr. 164/2008 pentru aprobarea regulamentului privind activitățile edilitar gospodărești din municipiul Tulcea, care prevede că „în aplicarea prevederilor acestui regulament, cetățenii municipiului Tulcea, precum și ceilalți cetățeni, le revin următoarele obligații: să nu oprească, să staționeze sau să parcheze autovehiculele pe trotuarele pietonale, spații verzi, parcuri și în alte locuri de parcare din fața instituțiilor publice unde este interzisă prin semne de circulație”.
Având în vedere cele expuse, contravenientul a fost sancționat în baza art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008, pentru aprobarea regulamentului privind activitățile edilitar gospodărești din municipiul Tulcea, cu avertisment.
Mai arată recurentul că petentul P.C. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 5 pct. 1 din H.C.L. nr. 111/2008 privind activitatea de deblocare, ridicare, transport, depozitare și eliberare a vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public sau privat al municipiului Tulcea, iar constatarea staționării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de către ofițerii sau subofițerii de poliție, de primari, precum și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională, care aplică și sancțiunea, iar deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de C.L. și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate, conform prevederilor H.G. nr. 147/1992.
Măsura deblocării vehiculelor staționate neregulamentar și a taxei pentru deblocare este stabilită prin H.C.L. nr. 111/2009, act normativ cu caracter local.
A mai arătat recurentul că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție și din oficiu.
Dispozițiile mai sus citate se referă la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ori H.C.L. nr. 164/2008 nu este un act cu caracter individual, aspect care rezultă și din dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, care arată că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică.
întrucât H.C.L. nr. 164/2008 nu este un act cu caracter individual, solicită recurentul admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat apărări în cauză.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat, și pe cale de consecință a dispus respingerea sa, cu următoarea motivație, în esență:
Astfel, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 8 lit. n) și art. 31 lit. b) din H.C.L. nr. 164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activitățile edilitar gospodărești din Municipiul Tulcea, așa cum a fost modificată prin H.C.L. Tulcea nr. 18/2009, excepție invocată din oficiu de către instanța de drept comun în cauza având ca obiect, plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.
Criticile formulate de recurent se referă strict la inadmisibilitatea invocării excepției de nelegalitate a unui act cu caracter normativ față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Față de motivele invocate, Curtea reține că, reglementând excepția de nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
Chiar dacă textul legal citat menționează în mod expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea apreciază că o atare procedură acoperă atât sfera actelor individuale, cât și a celor cu caracter normativ.
O astfel de interpretare este dedusă din împrejurarea că, pe de o parte, legea nu interzice cercetarea legalității unui act administrativ normativ pe calea excepției, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte că scopul instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de apărare la îndemâna celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, fie el individual ori normativ.
Prin urmare, în cadrul acestei proceduri speciale, instanța de contencios administrativ este abilitată să examineze concordanța actului administrativ în discuție cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a acestora, consacrat prin art. 5 din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, în lumina dispozițiilor art. 4 alin. (1) din lege, un astfel de control nu poate fi limitat la actele administrative individuale ci, cu atât mai mult, el trebuie să vizeze și actele administrative normative pentru care acțiunea în anulare este imprescriptibilă.
în sensul celor prezentate mai sus, referitor la posibilitatea de a fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat o soluție de unificare a practicii judiciare în ședința din 26.05.2008.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul invocat de recurent este nefondat, s-a respins recursul, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
