Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului
Primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată. Este întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului…, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
(Decizia comercială nr. 109/28.02.2007 pronunţată de curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 722/166/2006:
Prin sentinţa civilă nr. 2382/07.11.2006 pronunţată de Tribunalul C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. C. T. C. S.R.L. împotriva pârâtei Primăria Municipiului C. În consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.306.474.800 lei cu titlu de preţ, sumă ce se va reactualiza cu coeficientul de devalorizare al monedei naţionale, la data plăţii efective. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a fost obligată pârâta să plătească către reclamantă suma de 98.378.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. 416/3 martie 2005 reclamanta S.C. C. T. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului C. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.306.474.800 lei şi a dobânzii legale comerciale aferentă calculată de la data exigibilităţii fiecărei tranşe din suma totală la zi şi în continuare până la data efectivă a plăţii, toate reactualizate cu coeficientul de devalorizare al monedei naţionale la aceeaşi dată a plăţii. Cererea a fost motivată în sensul că în baza contractului de prestări servicii nr. 27121/12.09.2002 reclamanta a executat pârâtei studiul de fezabilitate şi soluţia tehnică pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare în varianta cu cogenerare energie electrică, preţul fiind de 1.306.474.800 lei.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii contractului de prestări servicii nr. 27121/12.09.2002 susţinând că a fost încheiat cu încălcarea principiului specializării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Prin încheierea din data de 19.04.2005, instanţa a calificat natura juridică a litigiului în raport de dispoziţiile art. 2 lit. c şi art. 8 alin.2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi a dispus scoaterea de pe rol şi înaintarea cauzei completului specializat în soluţionarea litigiilor de administrativ. Prin sentinţa civilă nr. 512/02.09.2005 Tribunalul C. a admis acţiunea precizată şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.306.474.800 lei cu titlu de preţ, sumă ce se va reactualiza cu coeficientul de devalorizare al monedei naţionale la data efectivă a plăţii, fiind respinsă cererea reconvenţională, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 76.378.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs Primăria Municipiului C., iar Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a pronunţat decizia civilă nr. 982/2006 prin care a admis recursul recurentei, a casat sentinţa atacată şi trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul C. – Secţia Comercială, reţinând natura comercială a cauzei care rezultă atât din petitul acţiunii, întrucât contractul de prestări servicii a fost încheiat şi executat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2004, cât şi din dispoziţiile legale invocate cu titlu de temei de drept, respectiv art. 1073, 1084 şi art. 43 Cod comercial.
Cu ocazia rejudecării cauzei în primă instanţă, tribunalul a reţinut că, în baza contractului de presări servicii încheiat între părţi nr. 27121/12.09.2002, reclamanta a efectuat studiul de fezabilitate şi soluţia tehnică cu tema ” Reabilitarea şi modernizarea sistemului de termoficare al Municpiului C. în varianta cu cogenerare energie electrică”, preţul lucrării fiind de 1.306.474.800 lei. Pârâta a recunoscut că lucrarea a fost efectuată şi recepţionată de aceasta şi, deşi avea obligaţia de a efectua plata, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Referitor la cererea reconvenţională s-a considerat că este neîntemeiată atâta timp cât contractul a fost semnat de reprezentantul legal al pârâtei care a semnat şi recepţionarea lucrării. Chiar dacă nu există o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului C. de achiziţionare a lucrării publice, aşa cum a susţinut pârâta, instanţa a arătat că din corespondenţa purtată atât cu reclamanta cât şi cu Ministerul Administraţiei Publice rezultă că hotărârea a fost adoptată şi nu se poate imputa reclamantei motivul de nulitate invocat, ci pârâtei, dar aceasta nu poate să-şi invoce propria culpă.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că acţiunea este întemeiată în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 1.306.474.800 lei, cu titlu de preţ şi că cererea reconvenţională nu este întemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2382/07.11.2006 pronunţată de Tribunalul C. a declarat apel în termen legal pârâta. Aceasta a invocat în cadrul motivelor de apel excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului C., întrucât partea care a încheiat contractul de prestări servicii nr. 27121/12.09.2002 nu are personalitate juridică de a încheia şi de a reprezenta interesele unităţii administrativ-teritoriale a Municipiului C., conform art. 91 din legea nr. 215/2001 privind contenciosul administrativ. Cu privire la fondul litigiului, apelanta a susţinut că nu datorează suma la care a fost obligată pentru că nu s-a realizat în totalitate obiectivul stabilit prin contractul de prestări sericii, respectiv executarea şi finalizarea studiului de fezabilitate şi al proiectului tehnic. Întrucât aprobarea studiului de fezabilitate nu s-a efectuat printr-o hotărâre a Consiliului Local, nu s-a putut întocmi nici proiectul tehnic.
Analizând apelul cu prioritate prin prisma primului motiv de apel referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, motiv intitulat greşit de către apelant ca fiind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, conform art. 298 şi art. 137 C.pr.civ., se constată că este fondat.
Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, “comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale”.
Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin.1 că “unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu”, acestea “sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, “în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că “primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speţă Municipiul C., are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primarul Municipiului C.
Primăria unităţii administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 41 alin.1 C.pr.civ.: “orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Din cele arătate, reiese că este întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului C., deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
În consecinţă, având în vedere că este întemeiat primul motiv de apel referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăria Municipiului C. şi că acest lucru face inutilă cercetarea excepţiei invocată din oficiu privind inadmisibilitatea formulării acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C.pr.civ. şi a celui de-al doilea motiv de apel care se referă la fondul pricinii, urmează ca, în baza art. 296 C.pr.civ., să fie admis apelul.
În temeiul art. 298 şi art. 137 alin.1 C.pr.civ., va fi admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi, ca urmare, va fi respinsă acţiunea acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
