Excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea nu necesită o rezolvare ca impediment procedural, excepţiile invocate în cursul unui proces putând avea ca efect împiedicarea examinării fondului cererii respective, pe când aspectul invocat în speţa de faţă vizează legalitatea procesului-verbal din perspectiva prescrierii dreptului de a mai constata fapta şi de a aplica sancţiunea, deci o împrejurarea ce priveşte fondul plângerii.
Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 2759/R/2005, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 7767/2004, petenta SC K.S. SRL, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea procc-
sului-verbal nr. 15320 din 28 iulie 2004, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este nelegal, pentru că nu au fost consemnate obiecţiunile contravenientei, datele prezentate organelor vamale erau conforme documentelor de import, amenda aplicată depăşeşte maximul prevăzut de lege şi s-a mai aplicat o amendă pentru aceeaşi faptă, dar procesul-verbal a fost anulat de instanţă. La termenul din 5 noiembrie 2004, petenta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, pentru că a mai fost sancţionată pentru aceeaşi faptă, şi excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea, ultimul import fiind în 2003, excepţii respinse ca neîntemeiate de instanţă, întrucât petenta nu a fost amendată anterior pentru aceeaşi faptă, iar controlul vamal se poate efectua în 5 ani de la acordarea
liberului în vamă. Prin sentinta civilă nr. 491 din 28 ianuarie 2005 a
Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, s-a admis în parte plângerea şi s-a redus cuantumul amenzii aplicate peste maximul legal, de la
150.000.000 lei la 75.000.000 lei, pe fond apreciindu-se că petenta nu a dovedit o altă situaţie de fapt. Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 9 şi 10C. proc. civ., susţinând că excepţiile invocate au fost soluţionate greşit, probele nu au fost administrate şi analizate corespunzător şi hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept. La rândul său, intimata a formulat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod nelegal a fost redusă amenda, pentru că prin procesul-verbal au fost constatate mai multe fapte, iar cuantumul amenzilor cumulate nu depăşeşte dublul maximului general.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal nr. 15320 din 28 iulie 2004 al A.N.V., s-a aplicat recurentei-intimate o amendă de 150.000.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 386 lit. k) din H.G. nr. 1114/2001 , reţinându-se în sarcina sa că, în perioada 11 martie 2002 – 14 martie 2003, a depus la autorităţile vamale declaraţii vamale de import în
h La soluţionarea cauzei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 şi Regulamentul de aplicare a acestuia. In prezent, sunt în vigoare Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006 (M. Of. nr. 350 din 19 aprilie 2006) şi Regulamentul de aplicare a acestuia, aprobat prin H.G. nr. 707/2006 (M. Of. nr. 520 din 15 iunie 2006).
regim definitiv şi documente însoţitoare conţinând date eronate privind valoarea în vamă.
Tribunalul a apreciat că soluţia de respingere a excepţiilor invocate de petentă este corectă, însă pentru alte motive decât cele indicate de instanţa de fond. Astfel, autoritatea de lucru judecat nu se putea analiza decât faţă de o hotărâre pronunţată de instanţă cu privire la acelaşi proces-verbal. Petenta s-a referit însă la faptul că a mai fost sancţionată, prin alt proces-verbal, pentru o operaţiune din perioada respectivă, ceea ce nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat şi soluţionarea acestei excepţii ca impediment la judecarea plângerii de faţă, ci reprezintă un motiv de cercetare a legalităţii sancţionării pentru aceeaşi faptă de două ori.
In acelaşi timp, excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea nu necesită o rezolvare ca impediment procedural, excepţiile invocate în cursul unui proces putând avea ca cfect împiedicarea examinării fondului cererii respective, pe când aspectul invocat de petentă vizează legalitatea procesului-verbal din perspectiva prescrierii dreptului de a mai constata fapta şi de a aplica sancţiunea, deci o împrejurarea ce priveşte fondul plângerii.
Tribunalul a constatat însă că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, reţinându-se că procesul-verbal este legal întocmit cu privire la descrierea faptei şi posibilitatea sancţionării petentei, în condiţiile în care acesta este afectat de vicii care fac inutilă analizarea temeiniciei acestuia. Recurenta a fost sancţionată pentru că a depus la organele vamale declaraţii vamale de import în regim definitiv şi documente însoţitoare conţinând date eronate privind valoarea în vamă, în perioada 11 martie 2002 – 14 martie 2003, fiind indicate cu titlu de exemplu – DVI din 11 martie 2002, 17 aprilie 2002, 14 august 2002, 28 octombrie 2002, 25 februarie 2003, 24 februarie 2003.
Organele de control au considerat că au dreptul să aplice sancţiunea amenzii, iar fapta este continuă, pentru că aveau la dispoziţie un termen de 5 ani pentru vcrificarca operaţiunii. Insă acest termen de 5 ani prevăzut de art. 61 C. vamal se referă la verificarea şi calcularea taxelor vamale aferente operaţiunilor derulate, nu la aplicarea sancţiunilor contravenţionale. Aşadar, intimata avea la dispoziţie 5 ani pentru a stabili o altă valoare în vamă şi pentru a cere petentei să plătească taxele corespunzătoare, dar pentru a sancţiona contravenţional încălcarea reglementarilor vamale se aplică art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform căruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
Codul vamal nu conţinc derogări de la dispoziţiile general aplicabile în materia contravenţională şi nu trebuie confundat dreptul organelor vamale de a pretinde taxe vamale cu dreptul de a constata o contravenţie comisă în materie vamală şi de a aplica sancţiunea contravenţională. In cazul în care aplicarea sancţiunii contravenţionale este prescrisă şi se constată că valoarea în vamă a fost eronat determinată, faţă de importator nu se mai poate lua decât măsura recalculării drepturilor vamale, fară a putea fi dispune măsuri contraven-
ţionale cu caracter punitiv. In speţă nu este aplicabil art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care se referă la contravenţiile cu caracter continuu şi pentru care termenul de prescripţie curge de la data constatării, întrucât, după depunerea la organele vamale a fiecărei declaraţii vamale de import în parte cu documentele aferente şi care conţineau date eronate, s-a consumat instantaneu contravenţia prevăzută de art. 386 lit. k) din H.G. nr. 1114/2001. Fapta incriminată nu este reprezentată de menţinerea acelor date eronate în evidenţele organelor vamale, pentru a fi contravenţie continuă, ci o constituie prezentarea documentelor întocmite necorespunzător, prezentare ce se realizează uno ictu. Din acest motiv, organele vamale aveau la dispoziţie câte 6 luni de la data depunerii fiecărci DVI pentru aplicarca sancţiunii contravenţionale.
Agenţii constatatori au indicat că importurile respective au fost derulate în perioada 11 martie 2002 – 14 martie 2003, iar dacă nc raportăm la data ultimului import avut în vedere – 14 martie 2003 -, este evident ca la momentul efectuării controlului şi încheierii procesului-verbal – 28 iulie 2004 – intervenise prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale, deci procesul-verbal a fost întocmit fară ca intimata să mai aibă dreptul de a aplica vreo amendă petentei pentru modalitatea în care au fost întocmite documentele vamale în acea perioadă. De asemenea, la depunerea fiecărei DVI cu date eronate se comite o contravenţie, însă din modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal şi a fost aplicată amenda nu rezultă că s-ar fi considerat de către agenţii constatatori că sunt mai multe fapte, ci activitatea vamală a petentei în perioada controlată a fost sancţionată ca o faptă de sine-stătătoare. Chiar daca A.N.V. a indicat că au fost constatate mai multe fapte, această împrejurare nu se poate deduce din menţiunile procesului-verbal şi, oricum, într-o asemenea situaţie, sancţiunea nu a fost aplicată conform art. 10 din O.G. nr. 2/2001, pentru fiecarc faptă în parte, dacă se reţine săvârşirea mai multor fapte, iar în final sancţiunea globală nu putea depăşi dublul maximului
prevăzut de lege. In procesul-verbal s-a stabilit o amendă de
150.000.000 lei, fără a fi indicat modul concret în care s-a ajuns la suma respectivă, instanţa de fond reţinând în mod corect că acea sancţiune depăşeşte maximul legal, motiv pentru care a dispus reducerea cuantumului amenzii la 75.000.000 lei.
Prin urmare, recursul a fost apreciat ca întemeiat, a fost admis, iar sentinţa recurată a fost modificată, în sensul că tribunalul a admis plângerea şi a anulat procesul-verbal, respingând ca nefondat recursul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
