Legea nr. 554/2004, art. 4
Termenul de recurs împotriva hotărârii de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, după declararea neconstituţională a art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi până la modificarea legii prin Legea nr. 262/2007 este de 15 zile de la comunicarea hotărârii potrivit art. 301 C. proc. civ.
Hotărârea consiliului local prin care s-a dispus concesionarea unor terenuri prin licitaţie publică în vederea construirii de locuinţe are natura unui act administrativ normativ, iar cercetarea legalităţii acesteia pe cale de excepţie este admisibilă în temeiul art. II al Legii nr. 262/2007 fiind un litigiu aflat pe rolul instanţelor la data modificării art. 4 din Legea nr. 554/2004.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal Decizia nr. 218 din 19 septembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 812/C/20.03.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 365/306/2006 s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 150/29.11.2001 şi nr. 17/31.01.2002 emise de Consiliul local al oraşului C., ridicate de reclamanta B.E. în contradictoriu cu emitentul actului Consiliul local C. şi pârâţii Statul român, M.C.E., T.N., L.I., etc., în dosarul Judecătoriei Sibiu nr. 365/306/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios administrativ a reţinut că actele atacate sunt acte administrative individuale, emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, iar interpretarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conduce la concluzia că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate referitoare la actele administrative individuale emise sau adoptate anterior intrării în vigoare a legii, întrucât acceptarea tezei contrare ar duce la încălcarea atât principiului neretroactivităţii legii civile cât şi a stabilităţii raporturilor juridice şi a securităţii juridice.
împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta B.E., solicitând a se dispune modificarea acestei în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii -respectiv a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care nu face distincţie între actele administrative unilaterale după criteriul datei la care a fost adoptat actul, singura condiţie este ca actul administrativ unilateral să fie în vigoare, să producă efecte juridice.
Se invocă şi greşita calificare a celor două hotărâri atacate, care în opinia recurentei sunt acte administrative normative şi nu individuale, căci nu s-a dispus concesionarea directă a terenurilor către pârâţi, ca persoane determinate, ci s-a dispus concesionarea prin ofertă generală, concretizată prin licitaţie publică.
Intimaţii prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului, susţinând că actele atacate sunt legale, fiind supuse controlului de legalitate exercitat de prefect, fiind adoptate cu respectarea prevederilor legale. în plus, recurenta nu face dovada preluării în patrimoniu a acestor terenuri de la Biserica Luterană.
Intimaţii M.C.E., T.N., L.I., etc., au invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă cu depăşirea termenului de 5 zile, care ar fi fost un termen de drept comun pentru procedurile urgente, ce înlocuieşte termenul de 48 de ore de la pronunţare prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 647/2006.
S-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, aşa cum rezultă din soluţionarea acestei excepţii în cadrul litigiului de drept comun aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, prin încheierea din 04.05.2007 stabilindu-se că reclamanta are calitate procesuală activă numai pentru imobilul cu nr. 457.
Pe fond susţin aceşti intimaţi că instanţa a făcut 6 corectă interpretare a legii şi a caracterului celor două hotărâri, excepţia de nelegalitate fiind inadmisibilă.
Instanţa de recurs a reţinut:
în ce priveşte excepţia tardivităţii recursului instanţa a apreciat-o ca nefondată având în vedere că prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituiau un termen de recurs de 48 de ore de la pronunţare, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 647/5.10.2006.
Potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Cum abia în 02.08.2007 a intrat în vigoare Legea nr. 262/2007 prin care s-a introdus termenul de recurs de 5 zile de la comunicare, instanţa apreciază că singurul termen de recurs aplicabil de la data publicării deciziei de neconstituţionalitate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 este cel de drept comun, de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301 C. proc. civ., conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, recursul reclamantei fiind declarat în acest termen.
Nu se aplică prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 datorită faptului că şi acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 189/2006, modificările fiind aduse tot prin Legea nr. 262/2007.
Nu se poate aprecia că termenul de recurs este cel prevăzut de art. 582 C. proc. civ., întrucât ordonanţa preşedinţială este o procedură specială diferită de excepţia de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
In ce priveşte calitatea procesuală pasivă a reclamantei, instanţa de contencios administrativ poate analiza dacă reclamanta are calitate procesuală de a invoca excepţia de nelegalitate, respectiv dacă există un proces pe rol a cărui soluţionare depinde de actul administrativ considerat nelegal, iar acest act nu poate fi analizat pe calea acţiunii directe, aceste condiţii fiind verificate de instanţa de fond prin încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
In ce priveşte recursul reclamantei s-a apreciat ca fiind fondat.
în forma Legii nr. 554/2004 de la data soluţionării excepţiei, articolul 4 din lege nu făcea distincţie între actele administrative individuale şi cele normative care pot fi cercetate pe calea excepţiei de nelegalitate, prevăzându-se că „Legalitatea unui act administrativ individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”.
Distincţia a fost făcută în jurisprudenţa 1CCJ – Secţia contencios administrativ şi preluată în jurisprudenţa celorlalte instanţe.
Noua modificare adusă Legii nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 262/2007, nu a confirmat interpretarea dată articolului 4 alin. (1) din lege în juris-prudenţă, dimpotrivă, prin aceasta se restrânge sfera actelor administrative ce pot face obiectul excepţiei de nelegalitate doar la actele administrative individuale, indiferent dc data emiterii sau adoptării lor, actele administrative normative fiind atacabile oricând pe calea acţiunii directe.
Dar aceste prevederi au aplicabilitate doar pentru viitor începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 – 2.08.2007. Totuşi, art. II din Legea nr. 262/2007 conţine prevederi tranzitorii potrivit cărora dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate prevăzută de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007. Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nrt. 554/2004 în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Actele atacate au caracter de acte administrative normative şi nu individuale căci nu s-a dispus concesionarea directă a terenurilor către pârâţi, ca persoane determinate, ci s-a dispus concesionarea prin ofertă generală, concretizată prin licitaţie publică, având o sferă generală de adresabilitate, cuprinzând reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu care se aplică oricăror persoane interesate a participa la licitaţia publică.
în consecinţă, instanţa de contencios administrativ poate să analizeze excepţia de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii mai sus citate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a celor două hotărâri, fără a afecta principiul stabilităţii raporturilor juridice.
Faţă de considerentele de mai sus s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
