Tribunalul Galaţi prin sentinţa comercială nr. 2016/19.09.2007 a respins ca nefondată excepţia invocată. S-a reţinut în motivare că procesul-verbal îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de art. 16, 17 şi 19 don OG 2/2001, respectiv este datat, conţine descrierea faptei ce constituie contravenţie, se referă la persoana petentului ca fiind aceea care a săvârşit contravenţia, iar faptul de a nu se fi consemnat obiecţiunile sale, nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal.
Împotriva sentinţei a declarat recurs marin Ionel, invocând gresita aplicare a legii, în sensul că instanţa contrar susţinerilor făcute a considerat că, au fost respectate toate cerinţele de formă şi fond prevăzute de OG 1/2001, la întocmirea procesului – verbal de contravenţie.
Prin motivele de recurs au fost preluate aceleaşi susţineri legate de întocmirea şi cuprinsul procesului-verbal, astfel încât în fapt nu se aduce o critică efectivă a hotărârii instanţei de fond, fiind semnalate anumite neregularităţi de ordin formal.
S-a invocat greşita datare a actului, deşi pretinsa contravenţie a fost constatată cu două zile înainte de întocmirea procesului verbal, apoi, fapta pretins a fi săvârşită în descrierea sa este incompletă.
Sub un alt aspect se susţine că , subiect al contravenţiei, nu poate fi petentul, care este persoană fizică, ci societatea de construcţii care a efectuat lucrarea.
În fine procesul-verbal nu conţine obiecţiunile făcute de petent şi nici nu a fost consemnată prezenta vreunui martor asistent.
Aşa fiind, soluţia legală în cauză era aceea de anulare a actului prin admiterea excepţiei de nelegalitate.
S-a considerat că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Excepţia de nelegalitate a procesului – verbal de contravenţie nr. 83086/01 septembrie 2006 emis de Primăria Municipiului Brăila, a fost invocată de recurentul Marin Ionel în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 5989/233/2006 al Tribunalului Galaţi.
Prin procesul verbal respectiv s-a aplicat acestuia o amendă contravenţională, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de disp. art. 26 al. 1 lit. a din Leg. nr. 50/1991, reţinându-se că, a realizat o extindere la parterul blocului I 2 şi a împrejmuit cu gard, spaţiul verde din jurul blocului.
Curtea, observă că împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, recurentul având deschisă calea contestării lui în faţa instanţei, potrivit OG 2/2001, fapt ce s-a întâmplat, nu poate solicita concomitent cercetarea acestuia pe calea excepţiei de nelegalitate, în cadrul aceluiaşi litigiu.
Cu alte cuvinte, obiectul dosarului în care a fost invocată excepţia de nelegalitate, îl constituie însăşi plângerea împotriva procesului verbal prin care se tinde la anularea lui, astfel încât o investire separată a instanţei, cu excepţia de nelegalitate a aceluiaşi act, ar lipsi de obiect acţiunea în anulare, ceea ce este contrat disp. art. 4 din Leg. nr. 554/2004.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Leg. nr. 554/2004 instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de nelegalitate, era obligată să sesizeze prin încheiere motivată, instanţa de administrativ.
Or, încheierea din 22.08.2007, a Tribunalului Galaţi, prin care s-a dispus disjungerea excepţiei de nelegalitate de acţiunea propriu – zisă de investire a instanţei, nu este motivată. Astfel că şi sub acest aspect, nu sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a art. 4 din Leg. 554/2004.
Faţă de cele expuse, excepţia de nelegalitate urma a fi respinsă ca inadmisibilă.
Sentinţa instanţei de fond a fost menţinută, întrucât excepţia a fost respinsă astfel că judecata urmează a fi reluată în dosarul nr. 5989/233/2006 al Tribunalului Galaţi. În raport de aceste considerente, având în vedere şi disp. art. 312 C.proc.civ. a respins recursul, ca nefondat
