– Legea nr. 554/2004: art. 4
Este inadmisibilă, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate privind un act administrativ normativ.
(Sentinţa civilă nr. 437 din 12 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin cerere întemeiată pe prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 introdusă în dosar nr. 8313/55/2010 al Judecătoriei Arad, reclamanta persoană juridică a invocat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justitiei şi societate de leasing excepţia de nelegalitate a O.M.J, nr. 1661/2007.
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 12 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 8313/55/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă cererea, cu motivarea că aceasta vizează nelegalitatea O.M.J. nr. 1661/2007 prin care s-a aprobat Statutul Corpului Executorilor pentru I.F.N. care conţine norme cu caracter general privitor la activitatea, organizarea sau drepturile acestei categorii de executori, deci actul administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate din cauză are caracter normativ.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007 prevede expres că legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Deci, pentru a putea face obiectul excepţiei de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească două cerinţe impuse expres de lege, şi anume să fie cu caracter unilateral, deci să fie elaborat de un singur emitent şi să fie individual, deci care să privească un subiect determinat, în consecinţă, unul nenormativ.
Această distincţie între actele administrative cu care operează Legea nr. 554/2004 este cuprinsă şi în art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, unde se defineşte actul administrativ care poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ reglementată de această lege, în sensul că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică.
Ţinând cont de aceste distincţii legale existente între actele administrative este indubitabil că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă cu exclusivitate la actul administrativ unilateral, cu caracter individual, ca obiect al excepţiei de nelegalitate.
Că aceasta a fost voinţa legiuitorului, rezultă şi din constatarea că, în forma sa iniţială, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004, a permis invocarea excepţiei de nelegalitate cu privire la orice act administrativ unilateral, fără a face distincţie între cel individual şi cel normativ, pentru că norma susmenţionată a prevăzut că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
Raportat la aceste considerente, cererea de faţă nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că se respinge ca nefondată.
Instanţa mai constată că, în soluţionarea prezentei cereri, este irelevantă dispoziţia cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unde se foloseşte termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 priveşte procedura după care instanţa de contencios administrativ soluţionează cererea ce face obiectul art. 4 din lege, menţionându-se, în teza a ll-a, că, în ipoteza când actul administrativ este emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Deci legiuitorul a precizat, prin acest din urmă text, numai faptul că legalitatea actului administrativ unilateral se apreciază în funcţie de actele normative în vigoare la momentul emiterii acestuia.
Trebuie, de asemenea, remarcat că inconsecvenţa legiuitorului în privinţa termenului folosit pentru desemnarea actului administrativ, în cuprinsul art. 4 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004 şi, de altfel, în toată legea, în sensul că acesta este denumit act administrativ unilateral, act administrativ sau simplu act, nu schimbă caracteristicile actului administrativ ce poate face obiectul excepţiei şi care sunt precis determinate în art. 4 alin. (1) din lege.
în consecinţă, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
