Excepţie de nelegalitate. Acte administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/ 2004. Încălcarea dreptului la un proces


echitabil

Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1868 din 6 iulie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 991/16.03.2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis excepţia de nelegalitate invocată de petentul M.I., în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, Direcţia Generală pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi Autoritatea Naţională a Vămilor şi, în consecinţă, s-a constatat nelegalitatea actului constatator nr. 686/19.02.2001, emis de Biroul Vamal Petea.

În motivarea acesteia se arată, în esenţă, următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi în ceea ce priveşte actele administrative emise anterior intrării în vigoare a legii, legalitatea actelor urmând a fi examinată în funcţie de condiţiile de

validitate prevăzute de reglementările cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat.

În situaţia de faţă, prin actul constatator nr. 686/19.02.1001 emis de Biroul Vamal Petea, judeţul Satu Mare, s-a stabilit în sarcina petentului o datorie vamală în sumă de 12.200.847 ROL, pentru neîncheierea regimului vamal suspensiv acordat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş, solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii recurate.

Prin notele de şedinţă, reclamantul, în privinţa excepţiei inadmisibilităţii a arătat că nu i-a fost comunicat actul constatator, astfel încât nu a avut posibilitatea de al contesta, astfel încât legalitatea actului nu a fost verificată de către vreo instanţă de judecată.

Analizând recursul formulat, din prisma disp. art. 3041 c.pr.civ., cât şi a excepţiei de inadmisibilitate, ridicată din oficiu de către instanţă, Curtea reţine următoarele:

Prin raportare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la practica C.E.D.O., precum şi la reglementările comunitare şi practica Curţii de Justiţie de la Luxemburg, pot şi se impune a fi înlăturate dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.

Posibilitatea de cenzurare a acestui tip de acte administrative fără limită în timp contravine principiilor convenţionale şi comunitare a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

Astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii juridice, care este implicit în totalitatea articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Validitatea argumentelor dezvoltate de C.E.D.O. pentru a sancţiona posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă ca fiind o încălcare a principiului securităţii juridice este valabilă şi în speţa de faţă, luând în considerare similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică şi definitivat prin neutilizarea căilor de atac prevăzute de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În acest sens s-a pronunţat de altfel printr-o soluţie de principiu în Plenul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, poziţia exprimată regăsindu-se în mod constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior, în temeiul art. 3041 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâtele D.R.A.O.V. Cluj şi D.G.F.P. Maramureş şi se va modifica sentinţa, în sensul respingerii excepţia de nelegalitate invocate de reclamant împotriva actului constatator nr. 686/19.02.2001 emis de Biroul Vamal Petea. (Judecător Delia Marusciac)