Decizia nr. 3014 din 23 noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1778/CC/2009 din data de 12.06.2009, a Tribunalului Cluj, s-a anulat ca netimbrată cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta SC G.T.I. SRL Arad în contradictoriu cu pârâţii DIRECTIA REGIONALA VAMALA CLUJ, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, reclamanta SC G.T.I. SRL a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului de control şi misiune nr.18/29.01.2009 emis de D.R.A.O.V. în contradictoriu cu pârâţii DIRECTIA REGIONALA VAMALA CLUJ, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR.
La termenul de judecată din 15.05.2009, tribunalul a pus în vedere reclamantei care a fost citată cu această menţiune, să achite taxa de timbru de 4 lei, în conformitate cu art.3 alin.1 lit.m din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,30 lei, conform art.3 din OG 32/1995.
Deoarece la termenul de judecată din data de 12.06.2009 reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a depune taxa de timbru şi timbru judiciar la care a fost obligată, în baza art.20 al.3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a anulat cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G.T.I. SRL, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea dosarului înapoi la instanţa de fond în vederea intrării pe fondul cauzei, în baza prevederilor art.304 alin.1 pct.4,8,9 C.pr.civ. ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului reclamanta arată că, prin sentinţa atacată instanţa de judecată a anulat excepţia nelegalităţii ordinului de control şi misiune nr.18/29.01.2009 emis de DRAOV Cluj, ca fiind netimbrată, invocând ca şi temei de drept prevederile art.3 alin.1 lit.m din Legea
24
nr.146/1997, deşi acesta prevedea că fac obiectul acestui articol acele cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, fără să precizeze care este suma ce trebuia plătită pentru o astfel de acţiune.
Având în vedere că reclamanta a invocat excepţia nelegalităţii ordinului de control şi misiune nr.18/29.01.2009 emis de DRAOV Cluj, în cadrul unui alt dosar ce se află pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca şi având în vedere faptul că această excepţie nu a putut fi catalogată ca o „cerere pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, unei adeverinţe sau oricărui alt înscris” ce se taxează cu suma de 4 lei şi nici în categoria cererilor cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite, ce se pot taxa cu suma de 10% din valoarea pretinsă şi nu mai mult de 39 lei. Nu poate instanţa să o oblige să achite nici o taxă de timbru atât timp cât această excepţie a fost invocată în cadrul unei acţiuni pentru care s-au achitat deja taxele de timbru.
Analizând recursul formulat în cauză, Curtea constată că acesta este fondat, din următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Instanţa de fond a anulat ca netimbrată cererea de soluţionare a excepţiei, reţinând că ar fi incidente dispoziţiile art. 3 alin. 1 lit. m din Legea nr. 146/1997.
Or, conform dispoziţiilor legale menţionate anterior, se taxează cu 4 lei cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ invocată în cadrul unui proces, în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi însă asimilată cu o cerere introdusă în baza dispoziţiilor art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, ci reprezintă un simplu mijloc de apărare, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile legale citate anterior, care impun achitarea unei taxe judiciare de timbru. Fiind un mijloc de apărare, soluţionarea excepţiei de nelegalitate este scutită de plata taxei judiciare de timbru, fiind lipsit de relevanţă din acest punct de vedere faptul că pentru soluţionarea acesteia este investită o altă instanţă decât cea care este investită cu soluţionarea fondului, respectiv instanţa de administrativ.
Fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, soluţia instanţei de fond de anulare a excepţiei de nelegalitate ca netimbrată apare ca nelegală, astfel încât, în lipsa cercetării fondului cauzei, devine incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, cu consecinţa casării în întregime a sentinţei recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa va administra probele necesare soluţionării excepţiei de nelegalitate. (Judecător Monica Diaconescu)
25