Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, restul dispoziţiilor jalonând procedura de judecată a excepţiei.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate, restul dispoziţiilor jalonând procedura de judecată a excepţiei.
Prin acest text legal, se consacră, pe de o parte, dreptul de a obţine anularea oricând în cadrul unui alt proces a unui act administrativ unilateral, iar pe de altă parte, se prevede procedura de urmat.
Prin acest text legal, se consacră, pe de o parte, dreptul de a obţine anularea oricând în cadrul unui alt proces a unui act administrativ unilateral, iar pe de altă parte, se prevede procedura de urmat.
Un astfel de drept era recunoscut unanim în doctrină şi jurisprudenţă, chiar în lipsa unei prevederi exprese, şi sub imperiul legii anterioare de administrativ, respectiv nr. 29/1990.
In speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, chiar dacă procesul în cadrul căruia a fost invocată îşi are originea într-o dată anterioară. în acest sens, este relevantă sublinierea cuprinsă în art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, că excepţia poate fi invocată oricând în cursul unui proces, prin această evidenţiere înlăturându-se incidenţa art.27 din Legea nr.554/2004, pe care prima instanţă şi-a întemeiat argumentaţia.
Chiar dacă acestui text legal i-ar fi recunoscut aplicabilitatea în speţă, nu ar fi suficient pentru a exclude excepţia de nelegalitate de la beneficiul judecării potrivit legii procedurale noi. Intr-adevăr, potrivit art.27 din lege cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei. Această simplă dispoziţie nu este suficient de puternică pentru a justifica ultraactivitatea vechii legi, de altminteri extrem de discutabilă sub aspectul constituţionalităţii, şi cu privire la orice cerere nouă din proces.
Decizia nr. 63 din 12 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr.1846 din 3 noiembrie 2006 a Tribunalului Cluj s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr.1041 din 10 iulie 2003 invocată de reclamanţii C.O., C.V. şi C.O., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, B.G. şi B.R., Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată, reclamanţii C.O., C.V. şi C.O. au chemat în judecată pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea acesteia la revocarea avizului sanitar 1077/388/389/25.02.2003 acordat pârâţilor B.G. şi B.R., iar ulterior reclamanţii şi-au extins acţiunea faţă de pârâţii B.G. şi B.R., care sunt beneficiarii avizului sanitar cu nr. menţionat şi faţă de pârâta Primăria Municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea autorizaţiei de construire nr.1041/10.07.2003 eliberată în favoarea pârâţilor B.
La termenul din 02.06.2006, reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr.104l/l0.07.2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj- Napoca, arătând că are la bază avizul sanitar nr.1077/388/389 din 25.02.2003, care este lovit de nulitate absolută fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative.
In motivarea excepţiei s-a arătat că pârâţii B.G. şi B.R. au cumpărat imobilul de locuit situat în Cluj-Napoca, de la numita G.M., care anterior vânzării a obţinut autorizaţia de construire nr.1499/2000 în baza căreia era autorizată să extindă imobilul pe orizontală prin construirea a încă 2 încăperi, însă valabilitatea acestei autorizaţii a expirat la 27.07.2002, şi deşi era pentru extindere orizontală, pârâţii au procedat la supraînălţare, construind o mansardă precum şi un zid înalt de 7,85 m pe limita proprietăţii lor fără acordul prealabil al vecinilor, zid care obturează complet penetrarea luminii solare cel puţin în una din camere imobilului pe care îl deţin, iar în celelalte permite intrarea luminii solare intr-un grad de 8 ori mai mic decât cel normal, stabilit în convenţii internaţionale.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr.1041/l0.07.2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca ca neîntemeiată.
Pârâţii B.G. şi B.R. prin înscrisul întitulat note scrise, au solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr.1041/10.07.2003, arătând pe cale de excepţie că nu poate fi aplicată în speţă având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr.554/2004, iar în ipoteza în care s-ar aprecia că petitul privind anularea autorizaţiei de construire a fost formulat ulterior data la care a fost introdus 12.11.2004 precede momentului intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, motiv pentru care şi din acest punct de vedere dispoziţiile privind excepţia invocată nu sunt aplicabile.
Analizând excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr.1041/10.07.2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca invocată de reclamanţi, Tribunalul Cluj a reţinut că temeiul de drept al excepţiei îl constituie prevederile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar conform prevederilor art.27 din Legea nr.554/2004: “cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei”.
Faţă de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, tribunalul a considerat că ea este aplicabilă doar cauzelor intrate pe rolul instanţelor după această dată iar în speţă, acţiunea
promovată de reclamanţi a fost înregistrată la data de 04.11.2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, motiv pentru care dispoziţiile acesteia, inclusiv cele statuate prin art.4 referitoare la excepţia de nelegalitate nu sunt aplicabile.
Cu toate că reclamanţii au formulat extindere de acţiune la termenul din 7.11.2003 şi în data de 9.07.2004, aceste extinderi preced momentului intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, motiv pentru care şi din acest punct de vedere dispoziţiile privind excepţia de nelegalitate ar fi inaplicabile.
A mai reţinut tribunalul că prin art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a fost instituită o nouă procedură privind excepţia de nelegalitate în raport cu prevederile anterioare ale Legii nr.29/1990 şi prin derogare de la principiul general consacrat de art.17 C.pr.civ. Art.1 C.civ. şi art.15 alin.2 din României consacră principiul neretroactivităţii legii civile, iar principiul fundamental al contenciosului administrativ rezidă în faptul că legalitatea unui act administrativ se verifică şi se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare la data adoptării sau emiterii actului administrativ respectiv.
Tribunalul a considerat că procedura specială privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ reglementată prin dispoziţiile art.4 din Legea nr. 554/2004 care cuprinde şi norme procedurale de judecare, precum şi calea de atac, modul de soluţionare a recursului, este aplicabilă numai actelor administrative unilaterale, cu caracter individual, care au fost adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară, iar prevederile art.4 ale Legii nr.554/2004 trebuie interpretate stricto sensu, prin coroborare cu celelalte dispoziţii ale actului normativ, referitoare la aplicarea legii pentru procesele aflate pe rolul instanţelor şi ca o consecinţă, sunt incidente numai actelor administrative emise după data intrării în vigoare a acesteia, respectiv
7.01.2005, sens în care este şi practica CEDO determinată de necesitatea securităţii raporturilor juridice.
Faptul că art.4 pct.1 din Legea nr.554/2004 stipulează că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată ori când în cadrul unui proces nu poate fi interpretat decât în limitele aplicabilităţii legii respective începând cu data intrării în vigoare a acesteia; a admite contrariul ar însemna, în opinia tribunalului, încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat prin art.1 C.civ. şi art.15 alin.2 din Constituţia României.
Faţă de cele expuse, tribunalul a dispus respingerea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanţi şi întemeiată pe prevederile art.4 din Legea nr.554/2004, deoarece faţă de dispoziţiile tranzitorii nu poate fi aplicată în speţă, iar pe de altă parte şi ca inadmisibilă, deoarece vizează autorizaţia de construcţie nr.1041/10.07.2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, act administrativ emis anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Prima instanţă a mai arătat că inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 este întâlnită şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere că în speţă reclamanţii au solicitat atât obligarea pârâtei Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj la revocarea avizului sanitar nr.1077/388/389/25.02.2003 cât şi anularea a autorizaţiei de construire nr.1041/10.07.2003 eliberată în favoarea pârâţilor B.G. şi B.R., tribunalul a apreciat că de soluţionarea excepţiei de nelegalitate depinde soluţionarea în ansamblu, pe fond a acţiunii, a dispus suspendarea judecăţii în baza art.244 alin. 1 pct.1 C.pr.civ., coroborat cu art.4 pct.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanţii C.O., C.V. şi C.O., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construcţie nr. 1041/10 iulie 2003 emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca.
În motivare, recurenţii au arătat că pârâţii B. au obţinut autorizaţia nr. 1041/2003, nu în vederea ridicării unei construcţii, ci pentru intrarea în legalitate cu privire la o construcţie deja ridicată fără autorizaţie, însă ceea ce au făcut pârâţii este o construcţie nouă, ridicată fără autorizaţie
de construcţie, pe amplasamentul vechii construcţii, pe care au demolat-o, extinzându-se cu noua construcţie şi pe orizontală şi pe verticală.
Autorizaţia de construire nr. 1041/2003 este nelegală şi sub aspectul scopului în vederea căruia a fost emisă, anume de a pune în legalitate o construcţie ridicată ilegal de către pârâţi, ceea ce era inadmisibil deoarece, de vreme ce legea a fost încălcată, restabilirea ordinii de drept poate fi asigurată numai prin desfiinţarea a ceea ce s-a făcut cu încălcarea legii, iar pe de altă parte, în condiţiile în care la baza autorizaţiei nr.1041/2003 nu a stat un aviz sanitar valabil, ci unul lovit de nulitate absolută. nici autorizaţia emisă pe baza acelui aviz sanitar nu poate fi decât lovită de nulitate absolută.
Ulterior, printr-o detaliere a motivelor de recurs, recurenţii au subliniat că prin Legea nr.554/2004 s-a consacrat în mod expres posibilitate a invocării nelegalităţii actului administrativ pe cale de excepţie, însă o astfel de posibilitate exista şi sub imperiul Legii nr.29/1990, care în să nu reglementa o procedură specială pentru judecarea excepţiei.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
În motivare, intimata arată că la termenul din 26.06.2006, recurenţii – reclamanţi au invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr.1041/10.07.2003, emisă de Primarul Municipiului Cluj -Napoca, arătând ca are la baza avizul sanitar emis cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond, în mod legal şi temeinic a respins ca inadmisibila, excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr.1041 din 10 iulie 2003 invocata de recurenţii reclamanţi C.O., C.V. şi C.O..
Motivele de recurs invocate de recurenţi, în ceea ce priveşte nelegalitatea autorizaţiei de construire 1041/2004, întrucât la baza acesteia a stat un aviz sanitar lovit de nulitate absolută, nu corespund realităţii deoarece pentru construcţia imobilului aflat în litigiu s-au eliberat doua avize sanitare în două etape de construcţie. Primul aviz sanitar s-a emis legal pentru obiectivul Casa -parter, respectându-se prevederile art.612 şi urm. şi dispoziţiile Ord. MS. nr. 536/1997. Al doilea aviz sanitar nr. 1087-388/25.02.2003, s-a eliberat pentru obiectivul – Continuare lucrări începute în baza autorizaţiei de construire nr.1499/2000, cu modificarea soluţiei respectiv-continuarea lucrărilor de extindere locuinţa prin amenajarea podului sub forma de mansarda. Şi acest aviz a fost eliberat legal, în baza Certificatului de Urbanism nr.58356/24.10.2002 şi a actelor depuse la dosar de către solicitant respectându-se Normele sanitare în vigoare cu privire la modernizarea unei construcţii deja existente. Prin aceste amenajări nu s-a schimbat amplasamentul locuinţei şi nu s-au modificat semnificativ dimensiunile acesteia în timpul execuţiei lucrărilor.
Temeiul de drept al excepţiei invocate de către recurenţi îl constituie prevederile art.4 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia “legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea unei părţi interesate.” Potrivit aceluiaşi act normativ – art.27. ,”Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei” şi din cuprinsul acestor prevederi rezultă ca dispoziţiile Legii nr. 544/2004 sunt aplicabile doar cauzelor intrate pe rolul instanţelor după această dată.
Faptul ca art.4 din acelaşi act normativ stipulează că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, nu poate fi interpretat decât în limitele aplicabilităţii legii respective începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.544/2004, a admite contrariul ar însemna încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile consacrat prin art. 1 Cod. proc. civ. şi art.15 al.2 .din Constituţia României.
Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele :
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Un astfel de drept era recunoscut unanim în doctrină şi jurisprudenţă, chiar în lipsa unei prevederi exprese, şi sub imperiul legii anterioare de contencios administrativ, respectiv nr. 29/1990.
Prin urmare, sub acest aspect nu se pune problema unui conflict de legi în timp, deoarece dreptul în discuţie este acelaşi.
Din punct de vedere procedural însă, în tăcerea Legii nr.29/1990, procedura prin care procedura de nelegalitate se soluţiona illo tempore era cea prevăzută de pentru orice cerere. Astfel, competenţa de soluţionare se determina potrivit dispoziţiilor art.17
C.pr.civ., şi revenea instanţei competente să judece cererea principală. Corespunzător, regula accesorium secquitur principale era aplicată şi în materia căilor de atac, soluţia dată excepţiei putând fi contestată prin calea de atac proprie acţiunii pe care se grefa.
Din această perspectivă, există într-adevăr un conflict al legii procedurale în timp, care este rezolvat în mod expres de art.725 alin.1 C.pr.civ., care prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Prin această normă conflictuală se consacră principiul aplicării imediate a legii de procedură noi, evitându-se astfel ultra activitatea legii vechi.
În speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, chiar dacă procesul în cadrul căruia a fost invocată îşi are originea într-o dată anterioară. în acest sens, este relevantă sublinierea cuprinsă în art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, că excepţia poate fi invocată oricând în cursul unui proces, prin această evidenţiere înlăturându-se incidenţa art.27 din Legea nr.554/2004, pe care prima instanţă şi-a întemeiat argumentaţia.
Chiar dacă acestui text legal i-ar fi recunoscut aplicabilitatea în speţă, nu ar fi suficient pentru a exclude excepţia de nelegalitate de la beneficiul judecării potrivit legii procedurale noi. Într-adevăr, potrivit art.27 din lege cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei. Această simplă dispoziţie nu este suficient de puternică pentru a justifica ultra activitatea vechii legi, de altminteri extrem de discutabilă sub aspectul constituţionalităţii, şi cu privire la orice cerere nouă din proces.
Faţă de cele de mai sus, Curtea urmează ca în baza art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 să admită recursul şi să trimită excepţia de nelegalitate spre rejudecare aceleaşi instanţe. (Judecător Sergiu-Leon Rus)
Notă: În acelaşi sens, a se vedea şi Decizia civilă nr. 1687 din 28 septembrie 2007.
