Camera de Comerţ şi Industrie nu este autorizată să presteze un serviciu public, actele pe care le emite raportându-se situaţiei membrilor săi, astfel că nu se poate reţine că aceasta ar presta o activitate organizată, în sensul art. 2 lit. m) din Legea contenciosului administrativ, excepţia de nelegalitate fiind aşadar inadmisibilă.
Sentinţa nr. 209/C.A. din 30 noiembrie 2009
Prin acţiunea înregistrată la nr. 4716/99/15.07.2009 la Tribunalul laşi, reclamanta SC F. SA Tarcău, judeţul Neamţ a chemat în judecată S.N.T.F.M. CFR Marfa SA, sucursala Iaşi, pentru a fi obligată la plata sumei de 155.016,18 lei reprezentând încasarea necuvenită a Tarifului Orar de Utilizare (TOU), realizată în executarea contractelor de transport, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a cazului de forţă majoră nr. 394/04.08.2008 şi a avizului pentru existenţa cazului de forţă majoră nr. 10/17.10.2008 emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României (C.C.I.), motivat de faptul că acestea nu corespund adevărului, nu sunt oportune şi nu a fost respectată procedura legală de emitere a lor, ceea ce atrage inopozabilitatea lor faţă de pârâtă, reclamanta având obligaţia să suporte riscurile consecinţelor grevei privind nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate.
Prin concluziile depuse la dosar, reclamanta solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, actele emise de C.C.I. a României, ca organizaţie autonomă, neguvernamentală, fără scop patrimonial, neputând fi considerate acte administrative în sensul art. 2 lit. c) şi f) din Legea nr. 554/2004 şi ca atare nu pot fi atacate în procedura prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.
Prin încheierea de şedinţă din 05.11.2009, Tribunalul Iaşi a suspendat judecarea cauzei, cu trimiterea dosarului acestei curţi, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formându-se dosarul nr. 772/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi.
Curtea, analizând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate invocată de reclamanta SC F. SA Tarcău, a constatat că aceasta nu poate fi reţinută în cauză, întrucât, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ se constituie ca „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice chiar dacă emitenta certificatului/avizului de atestare a unui eveniment de forţă majoră în cauză, respectiv C.C.I. Bucureşti, nu se constituie ca o autoritate publică în sensul strict al legii de administrativ, curtea constată însă că atribuţia acestuia conferită de art. 28 lit. i) din Legea nr. 335/2007 se constituie ca un „serviciu public” pentru „comunitatea de afaceri” din România, în sensul art. 2 lit. m) din Legea contenciosului administrativ, definit ca „activitatea organizată … în scopul satisfacerii unui interes legitim public”; or, actele emise pentru atestarea unui eveniment de forţă majoră, în limitele competenţelor recunoscute de lege, produc efecte juridice în contractele perfectate de agenţii comerciali, sub aspectul aprecierii angajării răspunderii contractuale de plată (în speţă a Tarifului Orar de Utilizare a mijloacelor de transport pe calea ferată, de o societate comercială, către o persoană publică de drept privat – S.N.T.F.M. SA, ce prestează la rândul său un serviciu public naţional de transport, fiind asimilată ea însăşi unei autorităţi centrale publice, în sensul Legii contenciosului administrativ).
Procedând aşadar la analiza fondului excepţiei de nelegalitate, curtea a reţinut următoarele: certificatul C.C.I. Bucureşti nr. 394/04.08.2008 a fost emis privitor la constatarea evenimentului „imprevizibil, inevitabil şi produs în afara voinţei părţilor”, în cadrul executării contractului CV 51/79/2008 perfectat de reclamanta SC F. SA şi pârâta S.N.T.F.M. SA, privind plata tarifelor de transport şi aplicarea de măsuri tarifare la expediţiile de mărfuri, din dosarul Tribunalului Iaşi nr. 4716/99/2009.
S-a reţinut faptul că acţiunile greviste începute la Constanţa South Container Terminal (C.S.C.T.) la 17.07.2008 au condus la închiderea acestui terminal al portului Constanţa, astfel că reclamanta nu a putut preda marfa operatorului de transport pentru a o trimite beneficiarului, greva fiind apreciată ca un eveniment imprevizibil la data perfectării contractului şi, de asemenea, de „neînlăturat”, întrucât operatorul de transport operează „exclusiv prin intermediul C.S.C.T., fără a exista o posibilitate alternativă de încărcare/descărcare a mărfurilor transportate”.
Avizul pentru existenţa cazului de forţă majoră nr. 10/17.10.2008 a fost emis de C.C.I. Bucureşti aceleiaşi reclamante, pentru contractul acesteia perfectat cu aceeaşi unitate de transport CFR pârâtă, contractul cu nr. 60008/2008, având ca obiect stabilirea necesarului de vagoane şi a modului de programare, comandă şi a acestora în vederea preluării, în scopul realizării transporturilor de către transportator, a cantităţilor de mărfuri prezentate la transport de către client, stabilirea prestaţiilor efectuate de transportator şi condiţiile de a acestora, precum şi modalităţile de decontare şi plată a tarifelor pe care clientul trebuie să le achite transportatorului.
S-a reţinut, de asemenea, faptul că acţiunile greviste derulate în perioada 17-29.07.2008 la C.S.C.T. se constituiau ca un eveniment imprevizibil, inevitabil şi produs în afara voinţei părţilor, specific situaţiilor de forţă majoră, de natură a exonera reclamanta de executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce-i reveneau în cadml contractului sus-menţionat.
Analizând probatoriul cauzei, prin prisma obiectului cauzei – restituire Tarif Orar Utilizare de la transportatoare, pe calea ferată, pentru vagoanele netransportate ca urmare a grevei operatorului de descărcare portuară C.S.C.T. Constanţa şi a cerinţelor existenţei unei cauze de forţă majoră, ce se constituie ca un eveniment imprevizibil, inevitabil şi produs în afara voinţei părţilor, caracteristici ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ, curtea a constatat că în speţă C.C.I. Bucureşti a procedat la recunoaşterea forţei majore, deşi condiţiile de imprevizibilitate şi inevitabilitate nu erau demonstrate de petenta-reclamantă.
Astfel, condiţia imprevizibilităţii producerii grevelor angajaţilor operatorului de încărcare/descărcare portuară în intervalul 17-29.07.2008 nu poate li reţinută, atât timp cât mass-media a evocat încă din 28.03.2008 eşuarea negocierilor cu patronatul la Tenninalul de containere Constanţa Sud Agigea şi posibilitatea declanşării unei greve de avertisment. Ştirea a fost reluată la 11.07.2008 privind angajaţii Constanţa South Container Terminal, „cel mai mare terminal de containere din port, operat de DP World”, precum şi în 08.07.2008, când s-a evocat declanşarea grevei de avertisment la C.S.C.T., pentru ca începând cu 17.07 presa să anunţe declanşarea grevei generale pe timp nelimitat la Terminalul Sud, cu menţionarea faptului că „greva ar putea determina unii clienţi să se orienteze, pe mai departe, spre alte terminale de containere din M. Neagră, aflate în competiţie cu portul Constanţa”.
Or, reclamanta, direct interesată de activitatea operatorilor de descărcare din portul Constanţa, avea obligaţia să cunoască despre incidentele intervenite în perioada în litigiu între patronat şi salariaţi şi care ar fi fost de natură a-i afecta activitatea de transport a mărfii pentru export, determinând-o să identifice căile de evitare a blocării mărfii sale în mijloacele de transport CFR în staţia de expediţie.
Raportat situaţiei de fapt de mai sus, în mod corelativ, nu a fost demonstrată în cauză nici condiţia ca evenimentul extern să nu poată fi, în mod rezonabil prevenit şi depăşit, din moment ce reclamanta avea la dispoziţie mai multe alternative pentru a evita plata taxelor de imobilizare a vagoanelor în staţia CFR de la sediul său, respectiv: întrucât încărcarea celor 30 vagoane în staţia CFR Tarcău a avut loc la 17.07.2008, ora 9.00, când s-au încheiat contractele de transport, iar la ora 10.00 cărăuşul a primit restricţia de trafic, ca urmare a grevei operatorului portuar Constanţa, reclamanta a fost încunoştinţată asupra acestui fapt cu avizul de împiedicare la transport nr. VII.1.3/114/18.07.2008, însă aceasta a dispus a se îndruma la locul de livrare de îndată ce împiedicarea la transport a încetat; ştiind că acest fapt implica perceperea de TOU până la încetarea grevei, declanşată pe timp nelimitat; această conduită implică, aşadar, acceptarea anticipată a acestor taxe, din moment ce reclamanta avea posibilitatea să renunţe tacit la încărcare în decada următoare, ceea ce ar fi condus la suspendarea contractului de transport pe perioada grevei; să nu încheie contractele de transport, să descarce containerele, ori să opteze pentru terminale de containere ce nu se aflau în grevă, oricare dintre aceste demersuri putând preîntâmpina staţionarea mai bine de o săptămână a vagoanelor cărăuşului, blocate cu marfa proprietatea sa.
Concluzionând, raportat celor sus-evocate, curtea de apel a admis excepţia de nelegalitate invocată de pârâta SNTFM – CFR Marfă, sucursala Iaşi, în contradictoriu cu SC F. SA Neamţ şi C.C.I. Bucureşti, cu consecinţa constatării nelegalităţii certificatului de atestare a cazului de forţă majoră nr. 394/2008 şi a avizului pentru existenţa cazului de forţă majoră nr. 10/17.10.2008.
Recursul pârâtei a fost admis prin decizia nr. 1518/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu casarea sentinţei şi respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate, motivat de împrejurarea că emitenta actelor, C.C.I., nu este autorizată să presteze un serviciu public, actele pe care le emite raportându-se situaţiei membrilor săi, astfel că nu se poate reţine că aceasta ar presta o activitate organizată, în sensul art. 2 lit. m) din Legea contenciosului administrativ, astfel că nu s-a mai procedat la verificarea fondului excepţiei de nelegalitate.
