– Legea nr. 554/2004: art. 4 alin. (1)
Nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate decât actul administrativ unilateral, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
(Decizia civilă nr. 954 din 30 septembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 242 din 23 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 656/ 115/2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Reşiţa privind actul adiţional nr. 2 din 2 aprilie 2008 la contractul de concesiune nr. 18324 din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Local Reşiţa – Serviciul Public Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa şi SC A. SRL Reşiţa.
Recursul declarat în cauză de reclamantă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 954 din 30 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 656/115/2010, cu motivarea că obiectul excepţiei de nelegalitate invocate de reclamantă în dosarul nr. 3687/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin, în contradictoriu cu pârâţii societate comercială şi Consiliul Local Reşiţa, îl constituie actul adiţional nr. 2 din 2 aprilie 2008 la contractul de concesiune nr. 18324 din 27 decembrie 2004 încheiat între cei doi pârâţi.
Prima instanţă a respins excepţia, cu motivarea că nu priveşte un act administrativ unilateral, ci unul bilateral, astfel încât legalitatea lui nu poate fi verificată pe calea excepţiei reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta reclamantă a solicitat casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. pr. civ. în esenţă, pretinde că pârâtul Consiliul Local Reşiţa nu putea fi reprezentat în cauză de Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa, ceea ce presupune stabilirea cadrului procesual legal, în care Consiliul Local Reşiţa să aibă calitatea de pârât. Apoi, susţine că în mod greşit prima instanţă a reţinut că excepţia de nelegalitate a actului adiţional ar fi inadmisibilă.
Criticile sunt neîntemeiate.
Astfel, Consiliul Local Reşiţa a fost în mod legal citat în calitate de pârât în cauză în condiţiile în care este parte în contractul de concesiune nr. 18324 din 27 decembrie 2004 şi în actul adiţional nr. 2 din 2 aprilie 2008. împrejurarea că actul adiţional a fost încheiat prin intermediul Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat al Municipiului Reşiţa din cadrul Consiliului Local Reşiţa, care a formulat şi apărările în prezenta cauză, nu modifică cu nimic cadrul procesual, în ceea ce priveşte relaţia de reprezentare, este opţiunea Consiliului Local Reşiţa să-şi exercite drepturile şi să-şi îndeplinească obligaţiile privind domeniul public şi privat al Municipiului Reşiţa printr-un serviciu special abilitat în acest sens.
Cu privire la inadmisibilitatea verificării legalităţii unui contract administrativ, cum este actul adiţional în discuţie, pe calea excepţiei de nelegalitate reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut că soluţia Tribunalului Caraş-Severin este legală.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate (sublinierea aparţine instanţei).
Aşadar, numai actele administrative unilaterale pot fi cenzurate pe calea excepţiei de nelegalitate nu şi cele bilaterale. Contractele administrative pot fi atacate doar printr-o acţiune directă în anulare.
