Debitorul nu poate invoca prevederile legale care obligă judecătorul sindic să conexeze cererile de deschidere a procedurii, în condiţiile în care a dat dovadă de rea-credinţă în exercitarea dreptului de a solicita personal deschiderea procedurii, în sensul că a formulat în mod repetat astfel de cereri, la care fie a renunţat, fie nu le-a timbrat corespunzător, judecătorul fiind în imposibilitate obiectivă de a conexa cererile.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5039 din 5 decembrie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.10.2009 și înregistrată sub nr. 6335/86/2009, creditoarea A.N. Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Siret – Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea privind procedura insolvenței față de debitorul SC X. SRL, motivat de faptul că aceasta datorează bugetului de stat suma de 114.221 lei reprezentând obligații contractuale, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
în dovedirea cererii, creditorul a depus, în fotocopie, facturi fiscale.
Debitoarea, legal citată, a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că facturile fiscale invocate de creditor nu sunt acceptate la plată de către debitoare.
Prin întâmpinare, creditoarea a arătat că debitoarea avea dreptul în termen de 7 zile de la primirea facturilor să refuze plata acestora, comunicarea ulterioară a refuzului nefiind luată în considerare.
Prin precizările depuse la data de 12.10.2010, debitoarea a înțeles să renunțe la contestație.
Prin cererea formulată la data de 26.03.2010, creditoarea SC Y. SRL a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 22.207 lei, iar la data de 12.10.2010 același creditor a renunțat la cerere.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 22.06.2010 și înregistrată sub nr. 6802/86/2010, creditoarea SC Z. SRL a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea privind procedura insolvenței față de debitorul SC X. SRL, motivat de faptul că aceasta datorează bugetului de stat suma de 45.668,98 lei reprezentând obligații contractuale, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2010, judecătorul sindic, în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (3) din a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentința comercială nr. 792 din 4.10.2011, judecătorul sindic a respins, ca nefondată, cererea de încuviințare a cererii de intervenție, formulată de BRD – GSG SA Piatra Neamț, a respins ca rămasă fără obiect cererea introductivă formulată de creditorul SC Z. SRL, prin administrator judiciar, a admis cererea formulată de creditorul A.N. Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Siret – Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC X. SRL și notificarea deschiderii procedurii debitoarei, asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin Buletinul procedurilor de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi; a desemnat administrator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvență S.O. SPRL, care urma a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu în cuantum de 1.500 de lei și s-au fixat termenele legale în vederea continuării procedurii.
Totodată, judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 28 alin. (1), art. 37 , art. 48 alin. (2), art. 59,art. 21 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 85/2006 și s-au fixat termenele prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 4.10.2011, reprezentantul SC Z. SRL a precizat că, deși debitorul nu i-a achitat sumele de bani datorate, în condițiile în care acesta face dovada plății cu chitanțe, înțelege să nu mai insiste în cererea formulată. Cum debitul a fost achitat cu chitanțele depuse la dosar, cererea acestui creditor a fost respinsă ca fiind fără obiect.
La 29.03.2011, debitorul a arătat că a formulat o cerere de deschidere a procedurii, care încă nu a primit termen de judecată, iar la termenul din 31.05.2011 a arătat că a renunțat la cererea formulată. La termenul din 17.06.2011 debitorul, din nou, arată că a formulat o cerere de deschidere a procedurii asupra căreia reprezentantul debitorului, întrebat fiind, arată că probabil a fost retrasă de către administratorul debitorului.
Cum debitorul a achitat doar suma de 12.567 lei, pentru penalizări neputând beneficia de dispozițiile O.G. nr. 30/2011, întrucât acest act normativ se referă la obligațiile fiscale nu la cele comerciale, fiind astfel întrunite dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege, judecătorul sindic a admis cererea creditorului și în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii împotriva acestuia.
Asupra cererii de încuviințare a cererii de intervenție, formulată de petenta BRD – GSG SA, judecătorul sindic a reținut că, potrivit art. 49 C.proc.civ., oricine are un interes propriu asupra obiectului acțiunii poate formula cerere de intervenție în interes propriu.
Cum BRD – GSG SA invocă o creanță rezultând din contractele de credit, și nu un drept propriu asupra obligațiilor dintre A.N. Apele Române – Administrația Bazinală de Apă Siret – Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava și SC X. SRL, nefiind întrunite dispozițiile legale, judecătorul sindic a respins cererea de intervenție, cererea creditorului urmând a fi analizată ca o declarație de creanță.
împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea SC X. SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivare că în mod greșit prima instanță a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fără a pune în discuție cererea de conexare a cererilor creditorilor, care formează obiectul dosarului nr. 6335/86/2009, la cererea debitoarei, care formează obiectul dosarului nr. 12850/86/2011, cu termen de judecată la 11.10.2011.
Totodată, recurentul susține și că prima instanță nu a mai pus în discuție o serie de excepții invocate la termenele anterioare de judecată.
Arată recurentul că, deși la data de 4.10.2011 exista la dosar dovada depunerii cererii debitoarei de deschidere a procedurii, însoțită de o cerere de conexare a dosarului, situație în care Tribunalul Suceava trebuia ca în raport de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 să dispună conexarea cererii creditorilor la cererea de deschidere a procedurii insolvenței depusă de debitoare, tribunalul nu a pus în discuție aceste cereri și a deschis procedura la cererea creditoarei AN Apele Române; a solicitat și suspendarea executării sentinței recurate.
Curtea de Apel Suceava, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5039/05.12.2011, a respins recursul debitoarei SC X. SRL Suceava, ca nefondat și, în consecință, a respins cererea de suspendare a sentinței recurate, ca fiind rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:
Debitoarea invocă nerespectarea art. 31 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 de către judecătorul sindic, privitoare la conexarea cererii creditorului la cea formulată de debitor pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Conform acestui text (art. 31 alin. 4), dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către un debitor și una sau mai multe formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
Soluția aleasă de legiuitor se impune a se remarca în contextul reglementărilor din Legea nr. 85/2006 privind deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului. Astfel, în art. 27 alin. (1) din legea privind procedura insolvenței se arată că debitorul este obligat să formuleze o atare cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, cu obligația de a depune documentele prevăzute de art. 28. De asemenea, legiuitorul îi oferă posibilitatea de a solicita desemnarea unui anume practician in insolvență, atunci când cererea de deschidere a procedurii îi aparține.
Cererea introductivă a creditoarei este înregistrată la 12.10.2009, debitoarea formulând contestație la cererea introductivă, după care aceasta a renunțat la cerere, ulterior solicitând termen în vederea efectuării plății sau pentru efectuarea unei înțelegeri cu reclamanta. Mai mult, în vederea tergiversării soluționării cauzei, în vederea invocării art. 31 alin. (4) din legea privind procedura insolvenței, debitoarea introduce la 17.06.2011 o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în temeiul art. 27, cerere pe care nu a timbrat-o. Din cuprinsul acestei cereri reiese că este formal depusă, nefăcând trimitere la vreuna din informațiile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Ulterior, la data de 4.10.2011, dată la care s-a judecat cererea creditoarei, debitoarea introduce o nouă cerere în temeiul art. 27 din Legea procedurii insolvenței, dar din încheierea de dezbateri rezultă că apărătorul debitoarei arată că nu are cunoștință de existența vreunei asemenea cereri, iar dacă ar fi existat „probabil administratorul societății a retras-o”. Mai mult, judecătorul sindic nu a constatat existența la dosar a dovezii privind depunerea unei cereri în baza art. 27 din Legea privind procedura insolvenței, care să fie înregistrată pe rolul instanței la data pronunțării.
Cum ipoteza reglementată de art. 31 alin. (4) din Legea privind procedura insolvenței nu este dată în cauză, nu se poate reține greșita aplicare a acesteia, debitorul dând dovadă de exercitare cu rea-credință a drepturilor recunoscute de legiuitor în acest sens, încercând a face o aplicare a acestui text în scop contrar celui avut în vedere de legiuitor, neputându-se susține astfel că nu a beneficiat de dreptul oferit de acest text de lege.
Motivul de recurs privitor la nepronunțarea asupra unei serii de excepții invocate la fond nu poate fi primit în condițiile în care nu s-a precizat despre ce excepții este vorba în cauză, iar Curtea nu a identificat excepții de ordine publică ce necesită punerea în discuție din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C.proc.civ.
în consecință, raportat la motivele de fapt și de drept invocate de debitoare, ce nu sunt date în cauză și față de cele ce preced, Curtea a respins recursul ca nefondat.
