O.U.G. nr. 119/2007, art. 2, art. 9, art. 10
Simpla afirmare a falsificării facturilor nu produce consecinţe în ceea ce priveşte posibilitatea analizării creanţei pretinse în procedura ordonanţei de plată, dată fiind natura contencioasă a acesteia.
Simpla afirmare a falsificării facturilor, în absenţa unui minimum de probe, nu este suficientă pentru a naşte dubii serioase cu privire la realitatea însuşirii documentelor de către debitoare.
Jud. Sectorului 4 Bucureşti, s. civ., sent. civ. nr. 7241
din 26 octombrie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată la 09.09.2010, crcditoarea SC D.&G.C. SRL a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC I.A.T. SRL pentru suma de 20.147,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate cu utilaje din dotare.
Prin întâmpinare, debitoarea, deşi a recunoscut relaţia de colaborare cu creditoarea, solicită respingerea cererii, arătând că nu au fost acceptate documentele întocmite de creditoare privind numărul de ore lucrate, tarife, valoare totală, motiv pentru care nu au fost semnate şi ştampilate înscrisurile, semnăturile aflate pe documente fiind diferite şi, posibil, contrafăcute; pe de altă parte, contestarea înscrisurilor de către debitoare exclude acordarea creanţei pe calea ordonanţei de plată.
La dosar au fost depuse, în copie, factura (…)/26.06.2009, contul concentrator auto-utilaje pentru decontarea chiriei, extras de cont nr. 10, înregistrat la debitoare sub nr. 197/1.12.2009, somaţie.
Analizând cauza, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/2007, care reglementează procedura ordonanţei de plată în raporturile dintre comercianţi şi care abrogă (implicit) aplicarea O.G. nr. 5/2001 în acest domeniu (O.G. nr. 5/2001 rămânând aplicabilă, spre exemplu, în domeniul raporturilor de drept civil sau în contractele încheiate de comercianţi cu consumatorii). Invocarea în cauză a O.G. nr. 5/2001 este nerelevantă, întrucât judecă
torul trebuie să califice corect acţiunea, conform art. 84 C. proc. civ. şi să stabilească legea aplicabilă.
Trecând la analiza fondului, instanţa a reţinut, coroborând factura, extrasul de cont şi contul concentrator ce stabileşte prestaţiile şi valoarea fiecăreia, documente însuşite prin semnătură şi ştampilă de debitoare, că între părţi s-a încheiat un raport juridic contractual nenumit (prestări servicii), raport care, în sine, e recunoscut de debitoare. Creditoarea a prestat servicii în favoarea debitoarei în valoare de 20.147,32 lei, conform facturii acceptate aflate la dosar.
Prin urmare, constatând exigibilitatea obligaţiei de plată a acestei sume, dar şi caractcrul cert şi lichid al creanţei, în baza art. 2 şi art. 10 din O.U.G. nr. 119/2007, instanţa a admis cererea.
Au fost înlăturate apărările debitoarei, întrucât contestaţiile acesteia cu privire la creanţă pot fi analizate în proccdura ordonanţei de plată (O.U.G. nr. 119/2007, art. 9).
S-a constatat că susţinerile debitoarei privind dezacordul său referitor la tarife, ore lucrate şi valoarea serviciilor prestate sunt contrazise de însuşirea prin semnătură şi ştampilă a tuturor documentelor (inclusiv centralizator) emise de creditoare.
Or, instanţa a apreciat că nu e suficientă o simplă afirmaţie în acest sens pentru a se naşte dubii serioase cu privire la realitatea însuşirii documentelor de către debitoare, ci e necesar un minim dc probatoriu în acest sens.
In condiţiile în care folosirea ştampilei debitoarei de către creditoare (cum se ridică unele interogaţii prin întâmpinare) este greu de presupus şi puţin probabilă, mai ales că este vorba despre documente emise în mod evident în momente diferite, la distanţă, în condiţiile în care extrasul de cont nu doar că a fost confirmat de debitoare, ci a luat şi număr de înregistrare la aceasta, în condiţiile în care, deşi s-a purtat corespondenţă între părţi şi însăşi debitoarea recunoaşte colaborarea, totuşi nu s-a adus nicio reclamaţie/contestaţie/înştiinţare de către debitoare creditoarei privind un eventual fals şi nu s-a reclamat, eventual, acest lucru organelor penale, aceste alegaţii privind contrafacerea documentelor vor fi înlăturate.
S-a mai reţinut că procedura reglementată de O.U.G. nr. 119/2007 este una contencioasă, permiţând analiza de mai sus.
