Necesitatea verificării de către contribuabil a aspectelor referitoare la starea de inactivitate a partenerului de relaţii comerciale
Art. 11 alin. (12) C.fisc. arată că nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. De asemenea, art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 575/2006 arată că documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Aceste prevederi legale instituie în sarcina tuturor participanţilor ce realizează venituri impozabile o diligenţă în a verifica dacă tranzacţiile încheiate sunt desfăşurate cu societăţi care pot desfăşura astfel de relaţii şi pot emite documente fiscale pentru a putea beneficia şi folosi documentele fiscale emise de partenerii comerciali. În acest sens sunt prevederile art. 21 alin. (4) C.fisc., care consideră cheltuieli nedeductibile cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4759 din 25 aprilie 2013
Reclamanta SC L. SRL a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 7670 din 5.12.2012 a Tribunalului Maramureş solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Se susţine că toate facturile emise de societăţile comerciale declarate inactive îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 155 C.fisc. şi că din concluziile raportului de expertiză rezultă că toate tranzacţiile efectuate de către reclamantă au fost înscrise în evidenţele contabile ale acesteia, operaţiunile efectuate de reclamantă au fost reale, bunurile achiziţionate au fost recepţionate şi ulterior au fost vândute. De asemenea, în mod eronat s-au considerat ca nedeductibile cheltuielile cu produsele achiziţionate de la SC M.S. SRL într-o perioadă în care această societate nu era declarată inactivă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
Se susţine şi faptul că reclamanta-recurentă nu poartă nicio răspundere pentru faptul că reprezentanţii celorlalte au emis facturi deşi erau declarate inactive, atâta timp cât aceste facturi îndeplineau toate cerinţele legale şi nu a avut cunoştinţă de faptul că aceste societăţi erau declarate inactive. Prin aceasta s-ar ajunge ca recurenta să fie sancţionată pentru lipsa îndeplinirii unor obligaţii legale de către furnizor.
Astfel, dreptul unei persoane supuse impozitării care efectuează astfel de operaţiuni de a deduce TVA achitată în amonte nu poate fi afectat de circumstanţa că în lanţul de livrări se înscriu operaţiuni anterioare celor realizate, de persoana supusă impozitării respective care sunt viciate de fraudă la TVA.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că recurenta nu are dreptul să deducă cheltuieli provenind din facturile fiscale emise de contribuabili inactivi a căror certificate de înregistrare fiscală au fost suspendate în baza Ordinului preşedintelui A.N.A.F. Suma de 1.892 lei provenind din facturile emise de SC L.L. SRL şi SC T.A.I. SRL înainte de 11.06.2009, data declarării acestora ca inactive, este deductibilă, motiv pentru care reclamanta trebuie să achite suma de 17.118 lei. Cum aceste societăţi au fost declarate inactive începând cu 1.07.2009, nu se poate deduce TVA în sumă de 22.779 lei.
Asupra recursului, Curtea va reţine următoarele:
Recurenta a susţinut că nu îi pot fi imputate emiterea unor facturi de către societăţi comerciale care erau declarate inactive, atâta timp cât relaţiile comerciale au decurs normal, iar facturile îndeplineau toate cerinţele legale, precum şi faptul că au fost considerate în mod eronat ca nedeductibile, cheltuielile cu produsele achiziţionate de la SC M.S. SRL într-o perioadă în care această societate nu era inactivă.
În privinţa acestor susţineri, Curtea va aprecia că art. 11 alin. (12) C.fisc. arată că nu sunt luate în considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. De asemenea, art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 575/2006 arată că documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Aceste prevederi legale instituie în sarcina tuturor participanţilor ce realizează venituri impozabile o diligenţă în a verifica dacă tranzacţiile încheiate sunt desfăşurate cu societăţi care pot desfăşura astfel de relaţii şi pot emite documente fiscale pentru a putea beneficia şi folosi documentele fiscale emise de partenerii comerciali. În acest sens sunt prevederile art. 21 alin. (4) C.fisc., care consideră cheltuieli nedeductibile cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv.
În ceea ce priveşte motivul de recurs care arată că trebuiau luate în considerare facturile emise de SC M.S. SRL, deoarece aceasta nu era inactivă, rezultă din actele dosarului că această societate şi-a schimbat denumirea în SC S.Z.T. SRL având acelaşi cod unic de înregistrare şi care a fost declarată inactivă din data de 11.06.2009 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor declarative.
Facturile emise de această societate, în data de 24.06.2009, 4.07.2009, 8.09.2009, 9.09.2009 sunt emise prin urmare după data declarării ca inactive a societăţii comerciale şi sub o denumire sub care aceasta nu mai funcţiona.
În această situaţie sunt şi facturile emise de SC L.L. SRL şi SC T.A.I. SRL pentru facturile emise după data la care acestea au fost declarate inactive.
Prin urmare, SC L. SRL datorează impozitul pe profit în sumă de 17.118 lei şi TVA în sumă de 22.779 lei, precum şi majorările de întârziere pentru neplata în termen a obligaţiilor fiscale datorate suplimentar conform art. 119 şi urm. C.proc.fisc.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va aprecia că nu sunt fondate susţinerile recurentei întemeiate pe art. 304 pct. 9 şi art. 3041C.proc.civ., motiv pentru care, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat şi va menţine în totalitate sentinţa civilă atacată.
