TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 270
Şedinţa publică de la 19 Februarie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr.2531/88/9 oct.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamantul …….. a contestat decizia nr.1398 din 12.08.2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor prin care s-a validat hotărârea nr.1841 emisă de Comisia Judeţeană Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În motivare, reclamantul a arătat că, Comisia Jud.Tulcea, pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin hotărârea nr.387/7.03.2002, i-a acordat compensaţii pentru bunurile abandonate în Bulgaria de tatăl său …….. şi bunicul său ………
Prin Ordinul nr.4935/23.08.2007 emis de Şeful Cancelariei Primului Ministru s-a invalidat hotărârea nr.387/7.03.2002 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 cu motivarea că este necesară completarea dosarului cu acte doveditoare pentru proprietăţile abandonate în Bulgaria.
Susţine totodată reclamantul că, hotărârea nr.387 emisă de Comisia Jud.Tulcea se referă la o altă persoană pentru bunuri abandonate în localitatea ……, el solicitând în realitate bunuri abandonate în ………., fiind prin urmare o confuzie.
În baza ordinului de invalidare, Comisia Jud.Tulcea a emis o nouă hotărâre nr.1841/21.03.2008 prin care a respins cererea reclamantului pentru acordarea de compensaţii în temeiul Legii nr.9/1998, această hotărâre fiind validată de Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor prin decizia nr.1398/12.08.2008, contestată prin prezenta acţiune.
Apreciază reclamantul că, această decizie este netemeinică şi nelegală întrucât el a făcut dovada cu documente pentru bunurile abandonate în ………
În dovedirea contestaţiei s-a depus în copie decizia nr.1398/12.08.2008, hotărârea nr.1841/21.03.2008, Ordinul nr.4935/23.08.2007, copie extras din tabelul nominal cu locuitorii de origine română din oraşul …….. care urmează a evacua teritoriul şi de avea imobiliară ce posedă, copie de pe situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorului …….., situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorului ………
Pârâta, Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând prevederile art.4 alin.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 încheiat între România şi Bulgaria, respectiv Acordul privind schimbul de populaţiune română şi bulgară.
Totodată, autorii reclamantului nu figurează în tabelele eliberate de Ministerul Afacerilor Externe şi verificate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară (singurele documente doveditoare) pentru oraşul ……., conform adresei N3/1059/29.11.2007.
La solicitarea instanţei, pârâta a comunicat întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
La data de 11 februarie 2009 a formulat întâmpinare şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Tulcea, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că potrivit art.IV din Tratatul dintre România şi Bulgaria, bunurile imobile urbane, chiar după părăsirea teritoriilor cedate rămâneau proprietatea privată a deţinătorilor.
Examinând cauza, în raport cu aspectele învederate şi cu probele administrate, instanţa reţine că, prin hotărârea nr.387/7.03.2002 a Comisiei Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998, s-a admis cererea reclamantului …….. şi s-a stabilit că valoarea totală a compensaţiilor este de 29.978.931 lei (vechi) reprezentând: 27.413.181 lei (vechi) pentru locuinţă, 1.839.200 lei (vechi) pentru 0,95 ha. teren arabil şi 242.550 lei (vechi) pentru 100 mp. teren intravilan.
Această hotărâre a fost invalidată prin Ordinul nr.4935/23.08.2007 emis de Şeful Cancelariei Primului Ministru cu motivarea că este necesară completarea dosarului cu acte doveditoare pentru proprietăţile abandonate în Bulgaria.
Comisia Jud.Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a emis o altă hotărâre nr.1841/21.03.2008 prin care a respins cererea reclamantului de acordarea compensaţiilor pentru bunurile abandonate de autori în Bulgaria cu motivaţia că, pentru bunurile deţinute de autori în mediul urban nu sunt înscrisuri doveditoare.
Această hotărâre a fost validată de Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor prin decizia nr.1398/12.08.2008 şi care este contestată de către reclamant.
Potrivit art.4 alin.5 din Anexa C din Tratatul din 1940 încheiat între România şi Bulgaria, respectiv Acordul privind schimbul de populaţiune română şi bulgară, „ proprietatea imobiliară urbană, aparţinând populaţiunilor făcând obiectul prezentului Acord, rămâne proprietatea privată a actualilor şi, în consecinţă, supusă legilor ţării unde se află situată”.
Deci, bunurile imobile urbane, chiar după părăsirea teritoriilor cedate, rămâneau proprietatea privată a deţinătorilor.
Acest drept de proprietate s-a menţiuni până în anul 1953 când prin Decretul nr.513/3.12.1953, Statul Bulgar a obţinut dreptul de proprietate asupra bunurilor urbane situate pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria, în Dobrogea de Sud, proprietatea persoanelor fizice sau juridice româno-bulgare, care au făcut obiectul lucrărilor Comisiei Mixte româno-bulgare instituită în mai 1949.
Situaţia mixtă Româno-Bulgare şi Tabelul Nominal menţionate în contestaţie nu constituie acte doveditoare cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietăţilor din mediul urban deoarece autorii au beneficiat de prevederile art.5 din Tratatul din 1940, fiind liber să dispună neîngrădiţi de proprietăţile lor, o perioade de 18 luni, ulterior aceasta prelungindu-se până la apariţia Decretului 513/3.12.1953 prin care se definitiva situaţia juridică a imobilelor din mediul urban care nu fuseseră înstrăinate de proprietarii lor şi care au făcut dovada existenţei acestora cu acte autentice.
Listele – anexă de la Tratatul de la Craiova sunt deţinute de Arhiva Ministerului Afacerilor Externe întrucât pentru proprietarii de bunuri urbane s-a întocmit, ulterior anului 1940, o altă situaţie decât cea a Comisiei Mixte, din listele – anexă rezultând situaţia persoanelor din mediul urban, bunurile deţinute în mediul urban şi abandonate în teritoriile cedate, altfel nu se poate face dovada circulaţiei juridice în condiţiile în care persoanele respective (inclusiv autorul reclamantului) au deţinut proprietatea bunurilor urbane până în anul 1953, timp în care bunul ar fi putut fi înstrăinat.
În cauză, în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe nu s-au regăsit documente referitoare la bunurile abandonate de ……… şi ……….. în localitatea …….., aşa cum rezultă din adresa nr.N.3/1059/29.11.2007.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge acţiunea, ca nefondată.
