Dosar nr. 3052/88/2008SENTINTA CIVILA NR. 428Sedinta publica din data de 13 martie 2009
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea la nr. 3052/88/2008, reclamantii… au chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei si Finantelor pentru a fi obligati la:- plata drepturilor salariale cu titlu de spor de confidentialitate înprocent de 15% si plata sporului de fidelitate, în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 50/1996;- majorarea salariala de 5 % prevazuta de art. 19 alin. 1 din Legeanr. 50/1996;
– acordarea dreptului la concediul de odihna platit de 30 zile lucratoare prev. de art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004;
– acordarea contravalorii transportului pe perioada concediului de odihna, pe baza cererii scrise si a documentelor justificative, în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004;
– acordarea salariului de merit în procent de 20% prevazut de art. 31 alin. 1 si 2 din Legea nr. 50/1996 doar reclamantilor care au beneficiat de acest drept în perioada în care au avut salariu de merit;
– plata premiului anual în aceleasi conditii ca pentru întreg personalul instantei,
Toate aceste drepturi pentru functionarii publici:… pentru perioada 01 ianuarie 2004 – 18 aprilie 2008.
Pentru functionarul public… începând cu data de 01 aprilie 2004 – 18 aprilie 2008, motivat de faptul ca de la aceasta data a beneficiat de aceste drepturi salariale, în baza art. 90 ^2 al Legii nr. 97/2008.- sa fie obligati pârâtii sa actualizeze sumele rezultate cu indicelede inflatie pâna la data efectiva a platii;- sa fie obligata Curtea de Apel Constanta la efectuareamentiunilor necesare în carnetul de munca;- drepturile salariale sa fie actualizate cu indicele de inflatieaplicabil la data executarii hotarârii judecatoresti.
În motivarea actiunii reclamantii arata ca sunt functionari publici în cadrul Tribunalului Tulcea si ca potrivit Legii 97/2008, beneficiaza, începând cu data de 18 aprilie 2008, de plata sporului de confidentialitate si de fidelitate.
S-a mai aratat de catre reclamanti ca sporurile solicitate se acorda altor categorii de functionari publici, în baza unor dispozitii legale discriminatorii, astfel ca se impune acordarea acestor sporuri si pentru perioada anterioara datei de 18 aprilie 2008.
Ministerul Justitiei si libertatilor cetatenesti, precum si Ministerul economiei si finantelor publice au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii în primul rând ca prescrisa pentru perioada anterioara datei de 29.12.2005 si nefondata pentru perioada dupa aceasta data.
S-a sustinut ca reclamantii si-au întemeiat actiunea pe dispozitiile Legii 50/1996 privind salarizarea magistratilor si personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si a Legii 564/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, acte normative ce nu au reglementat niciodata drepturile functionarilor publici.
S-a mai aratat ca salarizarea functionarilor publici din cadrul instantelor judecatoresti se face prin legi distincte care nu prevad dreptul la aceste sporuri.
Ministerul Finantelor Publice a sustinut ca nu are nici o atributie în ce priveste elaborarea, aprobarea si executia bugetului Ministerului de Justitie, astfel ca obligarea sa la plata sumelor solicitate nu se justifica.
S-a solicitat de catre ambele pârâte respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii sunt functionari publici în cadrul Tribunalului Tulcea, iar statutul acestora si salarizarea sunt reglementate prin acte normative distincte, astfel ca disp. Legii 50/1996 privind statutul personalului auxiliar de specialitateal instantelor judecatoresti si al parchetelor nu se refera la drepturile functionarilor publici privind salarizarea si nu se aplica acestora.
De asemenea, prin decizia în interesul legii nr. 23/12.05.2008, pronuntata de ICCJ, s-a statuat ca functionarii publici din cadrul instantelor si parchetelor nu beneficiaza de drepturile banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor.
Cum nici unul dintre reclamanti nu se încadreaza în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor, este evident ca nu se pot aplica dispozitiile legale ce vizeaza salarizarea acestei categorii profesionale si celor care au statut de functionari publici, tocmai având în vedere ca nici una din legile invocate nu cuprinde dispozitii referitoare la salarizarea functionarilor publici.
În ce priveste plata sporului de confidentialitate, este recunoscut dreptul la acest spor functionarilor publici în mod expres, prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1833/C/02.07.2008 de aplicare a Legii nr. 97/2008, ceea ce înseamna ca anterior acestei date acest drept nu era prevazut în favoarea functionarilor publici.
Cu referire la cererea privind plata sporului de fidelitate, instanta apreciaza ca functionarilor publici le-a fost recunoscut dreptul la un spor de stabilitate prin Legea 51/1991 si apoi prin Legea nr. 97/1998, fara a se mai mentiona si un alt spor de fidelitate care este identic de fapt cu stabilitatea, astfel ca nu exista nici o norma legala care sa se refere la un drept expres de fidelitate în favoarea functionarilor publici.
Este adevarat ca reclamantii si-au fundamentat actiunea si pe în raport cu alte categorii profesionale, dar Curtea Constitutionala a statuat prin deciziile nr. 819, 829, 818/03.07.2008 si 1325/04.12.2008, ca dispozitiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative cu privire la prescriptia dreptului la actiune al reclamantilor pe o perioada cuprinsa între 01.04.2004 – 29.12.2005, este evident ca reclamantii nu pot solicita drepturi salariale pe o perioada mai mare de 3 ani, deci anterior datei de 29.12.2005, dreptul la actiune al reclamantilor fiind prescris.
Fata de aceste considerente, se va respinge actiunea reclamantilor ca nefondata.
