3. Fond funciar -Terenurile agricole proprietate publică nu pot fi cuprinse în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prev.de Lg.18/1991.
Potrivit disp.art.136 din Constituţie, art.5 al.2 din Lg.18/1991, precum şi art.11 din Lg.213/1998, bunurile ce fac parte din proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, putând face doar obiectul dreptului de administrare potrivit art.11 al.2 din Lg.213/1998, actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilităţii dreptului de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută.
Potrivit disp.art.136 din Constituţie, art.5 al.2 din Lg.18/1991, precum şi art.11 din Lg.213/1998, bunurile ce fac parte din proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate, putând face doar obiectul dreptului de administrare potrivit art.11 al.2 din Lg.213/1998, actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilităţii dreptului de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută.
Doar în situaţia în care un bun proprietate publică este dezafectat şi trecut, în condiţiile legii, în domeniul privat al statului sau al unei unităţi administrative teritoriale, va putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Doar în situaţia în care un bun proprietate publică este dezafectat şi trecut, în condiţiile legii, în domeniul privat al statului sau al unei unităţi administrative teritoriale, va putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Decizia nr.779/R/2008.
Prin sent.civ.nr.537/2008 a Judecătoriei Vaslui a fost admisă acţiunea civilă formulată de Ministerul Apărării în contradictoriu cu Prefetul jud.Vaslui, Comisia Jud.Vaslui şi Comisia Locală Muntenii de Jos ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Instanţa a constatat nulitatea absolută a propunerii Comisiei Locale Munteni pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor referitor la suprafaţa de 11 ha. a hotărârii nr. 1145/2006 a Comisiei jud.Vaslui şi a Ordinului nr.577/2007 al Prefectului jud.Vaslui.
Instanţa a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Vaslui a reţinut următoarele:
Statul român, în calitatea sa de proprietar, prin Consiliul Superior al Agriculturii – Ordin 22905/1969, a dispus transferarea din administrarea operativă a întreprinderilor agricole de stat în administrarea operativă a Ministerului Forţelor Armate, suprafaţa de 291,9385 ha teren din care 191,9385 ha arabil şi 100 ha păşune, transfer realizat în fapt la data de 20.01.1969, conform procesului-verbal încheiat cu acea ocazie. Terenul trecut în acest mod în administrarea Ministerului Forţelor Armate pentru U.M. 01118 Vaslui a primit destinaţia de teren de instrucţie, respectiv poligon de tragere şi este inventariat sub nr. M.F. 106902 în “Inventar centralizat al bunurilor din domeniul public al statului” aprobat prin H.G. nr. 1705/29.11.2006.
Prin Hotărârea nr. 1145/2.11.2006 Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor validează propunerea Comisiei Locale Munteni-de-Jos, iar Ordinul nr. 577/16.11.2006 emis de Instituţia Prefectului hotărăşte restituirea în proprietatea comunei şi administrarea Primăriei Munteni-de-Jos a suprafeţei de 11,00 ha teren cu destinaţia de islaz comunal, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale (punctul – poligon de tragere).
Terenul ce face obiectul hotărârii nr. 1145/2006 a Comisiei Judeţene Vaslui şi al Ordinului Prefectului nr. 577/2006, în suprafaţă de 11 ha, face parte din terenul predat prin procesul-verbal din 4 octombrie 1921 Garnizoanei Vaslui pentru câmp de instrucţie şi poligon de tragere, necesar acesteia.
Ulterior, au avut loc schimbări de destinaţie a acestui teren, iar în 1968, prin Ordin al Preşedintelui Consiliului Superior al Agriculturii, este transferat în administrarea Ministerului Apărării, cu destinaţia de poligon de trageri.
Atât expertiza tehnică de specialitate, care identifică terenul, cât şi actele depuse atestă faptul că Unitatea Militară Vaslui funcţionează, iar terenul este folosit ca poligon de trageri (autorizaţie de funcţionare – fila 107, adresa nr. A-1256/02.07.2007 a Ministerului Apărării – fila 110, adresa nr. A/1879/22.10.2007 – fila 111, hotărârea nr. 19 a Consiliului Local Munteni-de-Jos – fila 112 şi P.U.G. al comunei Munteni-de-Jos – fila 113.
Mai mult decât atât, pârâtele nu au putut proba în nici un fel faptul că acest teren ar fi fost izlaz comunal.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 135 din României şi dispoziţiile Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, Anexa 1, pct. 23, s-a constatat că terenul în suprafaţă de 11 ha face parte din domeniul public al statului şi, prin urmare, este inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil şi că nu poate fi introdus în circuitul civil decât dacă este dezafectat din domeniul public (art. 4, alin. 5 din Legea 18/1991).
De asemenea, potrivit art. 5, alin. 2 din Legea nr. 18/1991 – republicată, privitoare la fondul funciar, terenurile aflate în domeniul public nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă potrivit legii sunt dezafectate din domeniul public.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de judecată a admis acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Locală de fond funciar Muntenii de Jos criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta arată că nu rezultă din nici un înscris că Ministerul Apărării ar fi predat terenul în suprafaţă de 11 ha. la IAS pentru a fi îndreptăţit să-l primească cu titlu gratuit.
Din conţinutul procesului verbal prin care a fost predat terenul la GAS Moara Greci, suprafaţa de 23 ha., se menţionează că terenul a fost ocupat de plantaţii de salcâmi şi cioate rămase”.
Procesul verbal de preluare în administrare operativă a celor 11 ha. nu constituie titlu prin care statul să dobândească valabil în proprietate terenul în litigiu.
Terenul a fost transmis la Ministerul Apărării doar în administrare operativă şi nu în proprietate.
Hotărârea Guvernului nr.1705/2006 atestă că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului, după ce au fost emise Hotărârea Comisiei Judeţene şi Ordinul Prefectului prin care se retrocedase terenul şi se realizează transferul din administrarea operativă a armatei în proprietatea comunei.
Această hotărâre de guvern atestă o stare de fapt.
Nu este adevărat că unitatea militară din Vaslui nu îşi mai desfăşoară activitatea.
De fapt, acest teren a fost islaz comunal anterior preluării de către stat, categoria de folosinţă fiind schimbată cât timp terenul s-a aflat în administrarea statului.
Deoarece statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, recurenta consideră că reclamanta nu are calitate procesuală activă şi nu poate sta în instanţă în nume propriu.
Ministerul Apărării a depus la dosar întâmpinare prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat.
Terenul în litigiu este parte a poligonului militar Vaslui, cazarma militară nr.1563 Vaslui, fiind un bun administrat de către acest minister din anul 1921, aşa cum rezultă dintr-un proces verbal din 1921. Statul român este titular al drepturilor de proprietate încă din 1920, prin exproprierea a două moşii.
Chiar dacă terenul a fost dat, în perioada 1950 – 1969 în administrare succesiv Ministerului Agriculturii şi Ministerului Apărării, această manifestare de voinţă a din partea titularului dreptului respectiv a statului român.
Intimatul arată că şi în raportul de expertiză s-a reţinut că terenul aparţine domeniului public că este evidenţiat la pct.23 din anexa 1 din lg.213/1998.
Ministerul Apărării arată, în continuare, că are calitate procesuală activă, deoarece, poate acţiona în judecată pentru apărarea dreptului de administrare.
Prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În anul 1921 s-a încheiat între Ministerul de Război şi Consiliul Agricol al jud.Vaslui un proces verbal de predare-primire privind, printre altele, şi suprafaţa de 79 ha. şi 8035 mp. teren situat la est de şoseaua naţională Bîrlad-Vaslui, la locul numit Văcărie” pentru înfiinţarea unui teren de instrucţie.
Prin ordinul nr.458/1958 al Ministerului Forţelor Armate s-a procedat la trecerea din administrarea Ministerului Forţelor Armate în administrarea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii o suprafaţă de 7503 ha. printre care şi terenul în litigiu (20 ha. arabil şi 3 ha teren neproductiv.).
Printr-un alt ordin din 1964, se transmitea terenul în suprafaţă de 22,7715 ha. din administrarea Ministerului Forţelor Armate în administrarea Consiliului Superior al Agriculturii, mai precis la GAS Moara Greci.
Printr-un ordin ulterior din 1969 cu nr.22905 a Consiliului Superior al Agriculturii s-a predat terenul de 11 ha. de la IAS la Ministerul Forţelor Armate.
Terenul a trecut în acest mod în administrarea Ministerului Forţelor Armate pentru UM 01118 Vaslui primind destinaţia de teren de instrucţie.
Este de necontestat faptul că acest teren deşi este administrat de Ministerul Apărării, face parte din proprietatea publică a statului.
Potrivit anexei 1, poz.23 din Lg.213/1998, domeniul public al statului cuprinse şi terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare.
Şi art.5 din Lg.18/1991 prevede că aparţin domeniului public terenurile pentru nevoile apărării”.
Referiri cu privire la proprietatea publică a statului se fac şi în art.136 al.3 din Constituţie.
Statul a devenit proprietarul suprafeţei de teren în litigiu încă din 1921, drept de proprietate ce a fost dobândit prin pentru cauză de utilitate publică (art.7 din Lg.213/1998).
Aşa cum a afirmat şi pârâta Comisia Locală Munteni pentru aplicarea Lg.18/1991, obiectul litigiului vizează, de fapt, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 11 ha.
Terenurile agricole proprietate publică nu pot fi cuprinse în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate instituită de Lg.18/1991.
Emiterea Hotărârii nr.1145/2006 a Comisiei jud.Vaslui precum şi Ordinul Prefectului nr.577/2007 s-a făcut cu încălcarea flagrantă a disp. Lg.18/1991, deoarece procedura acestei legi nu se aplică terenurilor proprietate publică a statului.
Legea prevede posibilitatea trecerii unor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ teritoriale, trecere care se face la cererea Consiliului Judeţean sau a Consiliului Local prin Hotărâre de Guvern. Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului sau al judeţelor, municipiilor sau comunelor sunt, potrivit art.23 din Lg.213/1998 de competenţa instanţelor de administrativ, fiind guvernate de norme de drept administrativ.
Prin Ordinul Prefecturii nr.577/2006 a fost restituită” în proprietatea comunei şi administrarea” Primăriei Muntenii de Jos, suprafaţa de 11 ha. teren.
Din cele arătate mai sus, rezultă că numai proprietarul terenului, respectiv statul român, putea dispune de acest teren. Tot el este cel care hotărăşte cui încredinţează terenul pentru exercitarea dreptului de administrare.
Fiind teren proprietate publică, acesta nu poate face obiectul constituirii vreunui drept de proprietate printr-un ordin al prefectului în favoarea com.Muntenii de jos.
Prin acelaşi ordin s-a trecut terenul din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Primăriei Muntenii de Jos.
Lg.213/1998 dispune ca pentru bunurile proprietate publică, statul, în calitatea sa de proprietar, poate da în administrare aceste bunuri prin hotărâre a Guvernului.
Terenul în litigiu se află în administrarea Ministerului Apărării în baza Ordinului nr.22905/1968 al Preşedintelui Consiliului Superior al Agriculturii transfer ce s-a finalizat la data de 20.01.1969 printr-un proces verbal de predare primire.
Constituit pe temeiul proprietăţii publice, ca natură juridică, dreptul de administrare, este un drept real, opozabil, ca orice drept real, erga omnes, în raporturile de drept civil.
Statul, prin Guvern, cu aprobarea Ministerului de resort poate, în exercitarea dreptului său de proprietate publică, să transfere, în interes public, bunurile sale proprietate publică, acest transfer fiind un drept exclusiv al proprietarului.
Odată ce dreptul de administrare are originea în dreptul de proprietate publică, el are aceleaşi caractere juridice ca şi acesta (drept inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil).
Potrivit disp.art.12 al.3 din lg.213/1998, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile în care i-a fost dat în administrare.
Titularul dreptului de administrare nu are drept de dispoziţie juridică asupra bunului însă are un drept de dispoziţie materială.
Dreptul de administrare va putea fi revocat dacă titularul nu-şi execută drepturile şi nu-şi exercită obligaţiile născute din actul de transmitere.
Potrivit art.12 al.3 partea a doua din lg.213/1998, revocarea dreptului de administrare presupune acordul titularului său.
O asemenea sancţiune este prevăzută şi de art.12 al.4 din Lg.213/1998, pentru litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, când titularul dreptului de administrare nu-şi îndeplineşte obligaţia de a arăta instanţei pe titularul dreptului de proprietate, potrivit disp.cod.pr.civilă.
În întâmpinarea depusă la dosar de către Comisia Locală de fond Funciar Munteni de Jos s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Apărării aducând ca argument şi faptul că acesta din urmă trebuia în baza disp. arătate anterior din lg.213/1998 să arate instanţei cine este titularul dreptului. Într-un astfel de litigiu statul are calitate procesuală, fiind reprezentat de Ministerul de Finanţe.
Acest argument, cu privire la cererea de arătare a titularului dreptului a fost reluat şi ca motiv de recurs.
Tribunalul constată, însă, că potrivit disp.art.64 cod pr.civ., cererea de arătare a titularului dreptului poate fi făcută numai de către pârât şi numai în cazul cererilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real, în măsura în care între pârât şi terţul arătat ca titular al dreptului real există un raport juridic cu privire la lucrul ce formează obiectul cererii.
Aşadar, art.64 cod pr.civ., limitează aplicabilitatea acestei forme de intervenţie forţată numai la cererile reale şi numai de către pârât.
Se poate uşor observa că Ministerul Apărării în calitate de administrator, avea calitatea de reclamant, nu de pârât, iar pe de altă parte, cererea formulată, priveşte o acţiune mixtă formulată în baza disp. speciale ale art.III din Titlul V al Lg.245/2005 şi nu o acţiune reală, aşa cum prevede art.64 cod pr.civ. (constatarea nulităţii hotărârii Comisiei Judeţene şi a ordinului prefectului).
Ministerul Apărării au calitatea procesuală activă de a solicita anularea Hotărârii Comisiei Judeţene pentru aplicarea Lg.18/1991 nr.1145/2006 şi Ordinul Prefectului nr.577/2007 deoarece această calitate trebuie raportată la disp.art.III din Lg.169/1997 de modificare şi completare a Lg.18/1991.
Astfel, potrivit disp.art.III pct.2 din Lg.169/1997, nulitatea poate fi invocată şi de orice persoană care justifică un interes legitim.
Din toate actele depuse la dosar precum şi din destinaţia terenului în litigiu, rezultă că Ministerul Apărării, ca titular al dreptului de administrare, are un interes legitim, respectiv apărarea dreptului de administrare.
Chiar dacă litigiul nu priveşte dreptul de administrare, reclamantul Ministerului Apărării poate sta în instanţă în nume propriu, având calitatea de reclamant în raport de disp.Lg.169/1997 astfel, cum au fost modificate prin titlul V, art. unic, pct.1 din Lg.247/2005. Chiar în condiţiile în care instanţa de fond nu a motivat, în detaliu şi mai ales în drept, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, tribunalul constată că pentru considerentele arătate mai sus, critica privind respingerea acestei excepţii este nefondată. Nici critica formulată de intimată cu privire la faptul că Ministerul Apărării nu desfăşoară activităţi de instrucţie pe acest teren, nu poate fi primită deoarece, numai titularul dreptului de proprietate poate controla modalitatea în care beneficiarul dreptului de administrare îşi îndeplineşte obligaţiile.
În cauză nu este incident nici art.44 din lg.18/1991.Potrivit acestui articol, terenurile provenite din fostele islazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care, în prezent sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi a municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere”.
Potrivit al.2 nerespectarea dispoziţiilor aliniatului precedent duce la trecerea de drept în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, după caz, a acestor terenuri”.
Chiar dacă terenul în litigiu ar fi fost într-o anumita perioadă izlaz comunal, Ministerul Apărării nu se află printre unităţile prevăzute de art.44 din Lg.18/1991.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat iniţial în considerente, acest teren este proprietate publică şi oricum nu poate face obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate aşa încât să-i fie aplicabil art.44 din Lg.18/1991.
Înscrisul invocat de către pârâtă şi aflat la fila 170 dosar de fond intitulat certificat” nu are relevanţă în cauză.
Aceasta deoarece acest înscris ar putea fi invocat într-un eventual proces cu actualul titular al dreptului de proprietar, respectiv statul român, într-o acţiune de valorificare a dreptului real de proprietate.
Pe de altă parte, din acest înscris, rezultă că s-a predat la GAS – Crasna de către com.Muntenii de Jos, suprafaţa de 168 ha. arabil din islaz în anul 1963.
Acest act nu face dovada dreptului de proprietate al com.Munteni.
În anul 1963, terenul în litigiu se afla, alături de o suprafaţă mai mare, de 7503 ha. în administrarea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii în baza ordinului nr.458/1958 a Ministerului Forţelor Armate.
Şi la acel moment tot statul era titularul dreptului de proprietate care a încredinţat un drept de administrare Ministerului Agriculturii.
Concluzionând, instanţa a constatat, că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate şi prin urmare, recursul a fost respins în baza art.312 cod pr.civ.
Instanţa a menţinut sent.civ.nr.537/2008 a Judecătoriei Vaslui sub toate capetele de cerere, însă cu indicarea temeiului juridic al admiterii acţiunii ca fiind dispoziţiile art.III, pct.1, lit.”a”, pct.ii coroborat cu pct.2 al art.III din Lg.169/1997, modificate prin Titlul V, articol unic, pct.1 din Lg.247/2005.
