Supravieţuirea celei din urmă, chiar dacă reglemntarea cadru a fost înlocuită, cât timp prevederile referitoare la obiectul reglementării din hotărâre au fost preluate întocmai de noua reglementare prin lege
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2630 din 26 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI MARAMUREŞ în contradictoriu cu intimaţii CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI şi CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI MARAMUREŞ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin procesul verbal nr. 469 din 22.06.2009, Camera de Conturi MM a constatat o serie de abateri de la regularitate, efectuate de către reclamantă.
Pentru valorificarea acestui proces verbal Camera de Conturi a emis Decizia nr. 20/2009, prin care a stabilit măsurile de remediere a deficienţelor.
Contestaţia formulată de către reclamantă a fost respinsă prin încheierea nr. XI/10 din 26.10.2009, emisă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin 1 din Ordinul 617/2007 referitoare la obligaţia calculării, reţinerii şi virării de către angajator a contribuţiei datorate pentru asigurarea sănătăţii personalului, raportat la fondul de salarii realizat, constând în drepturile salariale şi drepturile asimilate acestora.
Susţinerile reclamantei privind exceptarea sa de la plata contribuţiilor de sănătate aferente stimulentelor primite de personalul propriu, nu au fost primite, raportat la împrejurarea că fondul de stimulare a personalului din instituţiile pentru protecţia mediului se constituie şi se acordă conform OUG nr. 125/2005 aprobată şi completată prin Legea nr. 165/2006, act normativ care prin art. 105 a abrogat Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului precum şi orice alte dispoziţii contrare, respectiv, HG nr. 2002/2004, care nu impuneau obligaţia de plată a contribuţiilor de a sănătăţii pentru sumele încasate cu titlu de stimulente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacat,e în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că HG nr. 2002/2004 ar fi abrogat implicit ca urmare a abrogării Legii nr. 137/1995 care a prevăzut iniţial constituirea fondului de stimulare.
Arată reclamanta că instanţa de fond a omis faptul că prevederile referitoare la constituirea fondului de stimulare au fost preluate integral de OUG nr.195/2005, respectiv, art. 23 alin 4 din acest act normativ.
Susţine reclamanta că în ipoteza în care s-ar aprecia că HG nr.2002/2004 ar fi abrogată implicit, nu s-ar mai putea proceda la repartizarea sumelor alocate cu titlu de stimulente întrucât criteriile de repartizare sunt prevăzute în HG nr. 2002/2004.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legal incidente, Curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al acordării stimulentelor a fost iniţial Legea nr. 137/1995 care a prevăzut constituirea fondului de stimulare.(art. 14 al. 3)
Pentru punerea în a acestor dispoziţii a fost emisă HG nr. 2002/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind constituirea şi utilizarea fondurilor destinate stimulării personalului din aparatul propriu al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi din unităţile subordonate acestuia, care prevede modalităţile de repartizare a fondului de stimulare a personalului aparţinând reclamantei.
Prin art. 23 alin 3 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, care a abrogat Legea nr. 137/1995, dispoziţiile legale referitoare la constituirea fondului de stimulare au fost păstrate integral.( „Autorităţile publice pentru protecţia mediului constituie un fond de stimulare a personalului prin utilizarea unui procent de 25%, obţinut din încasarea tarifelor prevăzute la alin. (1), iar diferenţa de 75% se varsă la bugetul de stat.”). Al. 4 al aceluiaşi articol prevede: ”Metodologia de utilizare a fondului de stimulare este stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.”
Faţă de această evoluţie legislativă, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că a avut loc o abrogare implicită a dispoziţiilor HG 2002/2004.
Trebuie remarcat că acest din urmă act normativ se referă în principal la identificarea criteriilor de determinare a modului de repartizare a fondului de stimulare a personalului reclamantei şi nu doar la modalitatea de impunere a acestui fond.
Dacă s-ar admite că a avut loc o abrogare implicită a HG nr. 2002/2004, dispoziţiile art. 23 alin 3 din OUG nr. 195/2005 nu ar mai avea finalitate.
Neexistând criterii de determinare în conţinutul OUG nr.195/2005 şi existând situaţia anterioară, în care aceste criterii au fost stabilite printr-un act normativ distinct (HG nr. 2002/2004), este corect a se considera că acest din urmă act normativ nu a fost abrogat, deoarece el are în vedere aceeaşi situaţie juridică reglementată de actul normativ ierarhic superior, respectiv, reglementează modalitatea de repartizare a fondului de stimulare.
În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul declarat reclamantă şi se va modifica în totalitate sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei. Se va anula procesul de constatare nr. 469 din
22.06.2009, decizia nr. 20 din 29.06.2009 a directorului Camerei de Conturi Maramureş şi încheierea nr. 10 din 26.10.2009 emisă de Consiliul de Soluţionare a Contestaţiilor din cadru Curţii de Conturi a României, cu consecinţa înlăturării măsurilor stabilite în sarcina reclamantei prin decizia nr. 20 /29.06.2009. (Judecător Delia Marusciac)
