C. proc. civ., art. 41 alin. (2)
Dacă plângerea contravenţională a fost formulată de către banca centrală, prin sucursala indicată în procesul-verbal de contravenţie ca având calitatea de contravenient, deci sucursala nu a introdus plângerea în nume propriu, această împrejurare poate fi analizată ca o lipsă a dovezii calităţii de reprezentant.
Pe de altă parte, sucursala poate sta în judecată în baza art. 41 alin. (2) C. proc. civ., având organe proprii de conducere, cu atât mai mult cu cât s-a indicat în procesul-verbal ca fiind contravenientă.
Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc.,
dec. civ. nr. 298/R/2005, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului l Bucureşti, petenta R.B. SA, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, a solicitat anularea procesului-verbal seria ONPCSB nr. 0000064 din 9 septem-
brie 2004, întocmit de intimată. In motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este nelegal întocmit, având în vedere că a fost amendată Sucursala municipiului Bucureşti, care nu are capacitate de exerciţiu, fapta nu este descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor, dreptul de a aplica sancţiunea contravenţională era prescris, iar fapta nu a fost corect reţinută.
Prin sentinţa civilă nr. 8136 din 25 octombrie 2004 a Judecătoriei sectorului l Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a petentei, iar plângerea a fost respinsă în consecinţă, reţinându-se că Sucursala municipiului Bucureşti, cea care a formulat plângerea, nu este persoană juridică.
Petenta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând casarea cu trimitere, motivând că hotărârea a fost dată cu încălcarea
normelor de competenţă, având în vedere că sediile părţilor nu sunt în sectorul 1, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât plângerea s-a judecat faţă de banca centrală, dar a fost admisă excepţia lipsei capacităţii sucursalei, iar motivarea hotărârii este contradictorie.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului, având în vedere că în sectorul 1 era o reprezentantă a petentei, deci Judecătoria sectorului 1 putea judeca, în conformitate cu art. 7 C. proc. civ., iar sucursala putea sta în judecată, conform art. 41 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria ONPCSB nr. 0000064 din 9 septembrie 2004, s-a aplicat R.B. SA, Sucursala municipiului Bucureşti, o amendă de 150.000.000 lei pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 656/2002, reţinându-se că nu a raportat operaţiunile bancare peste 10.000 euro şi nici cele suspecte. Plângerea contravenţională a fost formulată de către R.B. SA, prin Sucursala municipiului Bucureşti, după cum rezultă din conţinutul acesteia, deci sucursala nu a introdus plângerea în nume propriu, chiar dacă s-a reţinut în procesul-verbal că arc calitatca de contravenient. Instanţa de fond a apreciat în considerente că sucursala a formulat plângerea în nume propriu, având în vedere că nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că este împuternicită de banca centrală să o reprezinte în faţa instanţelor, dar această împrejurare putea fi analizată ca o lipsă a dovezii calităţii de reprezentant.
In schimb, instanţa de fond a indicat în tot cuprinsul hotărârii, practica, partea introductivă a considerentelor şi dispozitiv, că cererea a fost formulată de R.B. SA, ceea ce constituie o vădită contradicţie faţă de aprecierea că plângerea s-a formulat de sucursală în nume propriu. Mai mult, instanţa de fond a considerat că sucursala nu are capacitate de folosinţă, nefiind persoană juridică, dar a respins plângerea introdusă de R.B. SA, cea care are personalitate juridică. Deci instanţa de fond a analizat condiţiile de admisibilitate a plângerii faţă de o persoană, dar a respins plângerea faţă de o altă persoană. Pe de altă parte, sucursala putea sta în judecată în baza art. 41 alin. (2) C. proc. civ., având organe proprii de conducere şi, cu atât mai mult, cu cât s-a indicat în procesul-verbal ca fiind contravenientă.
Cu privire la competenţă, părţile au invocat dispoziţiile art. 5 şi art. 7 C. proc. civ. în susţinerea necompetenţei Judecătoriei sectorului 1, care nu este instanţa de la sediul acestora, respectiv în combaterea acestei excepţii, pentru că petenta avea o reprezentantă în acel sector,
însă în materie contravenţională competenţa este reglementată de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravenţională fiind judecată de judecătoria în raza căreia a fost săvârşită contravenţia. Din nota de constatare aflată la dosarul cauzei rezultă că fapta a fost constatată, deci şi săvârşită, la sediul din Calea Victoriei nr. 155, sector 1, astfel încât este neîntemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Insă subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond cuprinzând motive contradictorii, deci recursul a fost apreciat ca întemeiat şi a fost admis, fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., deoarece pricina a fost soluţionată fară a se intra în cercetarea fondului.
