Împrejurarea că prin deciziile s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe nu reprezintă un impediment la executarea acesteia, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din României deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Referitor la momentul de la care se aplică sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sancţiunea se aplică de instanţa de la cererea reclamantului. În aceste condiţii, stabilirea sancţiunii este condiţionată de exercitarea dreptului recunoscut prin lege reclamantului, creditor al obligaţiei de executat, fără a opera de drept la momentul împlinirii termenului stabilit de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din lege.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3 din 30 octombrie 2008
Prin sentința civilă nr. 1/CA/CC/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul 425/103/2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții N.L. și N.C., în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei P. și Consiliul Local al comunei P., dispunându-se sancționarea pârâților cu amendă civilă egală cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data executării efective a sentinței civile nr. 95/CA/15.05.2007.
Totodată a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri, fiind obligați pârâții doar la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 95/CA/15.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț – secția comercială și de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 553/07.08.2007 a Curții de Apel Bacău, admițându-se cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții N.L. și N.C., au fost obligați Primarul comunei P. și Consiliul Local al comunei P. să îndeplinească procedura privind vânzarea spațiilor medicale inclusiv cu privire la Cabinetul Medical nr. 2 P. și pct. Sanitar R., conform dispozițiilor Legii nr. 236/2006.
Faptul că ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 95/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, Secția comercială și de contencios administrativ, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 879/09.10.2007 a declarat neconstituționale actele normative care au servit drept temei juridic pentru sentința civilă nr. 95/15.05.2007, nu schimbă cu nimic caracterul de titlu executoriu al hotărârii adoptate în perioada în care O.U.G. nr. 110/2005, aprobată și modificată prin Legea nr. 236/2006, a fost în vigoare.
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, referindu-se la procedura de executare, prin art. 24 alin. (1) stabilește că „executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.
Sentința civilă nr. 95/CA/25.05.2007 a rămas irevocabilă la data de 7.08.2007, prin decizia nr. 553/07.08.2007 a Curții de Apel Bacău – secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Primarul comunei P. și Consiliul Local al comunei P. aveau obligația ca, în cel mult 30 de zile calendaristice de la 7.08.2007, să procedeze la executarea hotărârii judecătorești. în cazul nerespectării termenelor stabilite prin art. 24 alin. (1), legiuitorul a prevăzut prin alin. (2) al art. 24 din actul normativ menționat anterior, sancțiuni împotriva persoanelor vinovate, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
întrucât pârâții nu și-au respectat – nici până în prezent – obligația impusă prin sentința civilă nr. 95/CA din 15.05.2007, rămasă irevocabilă, instanța a apreciat că apărările acestora nu au justificare legală, astfel că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a dispus sancționarea Primarului comunei P., Q.I. și a Consiliului Local al comunei P, cu amendă civilă egală cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data de 7.09.2007 și până la data executării efective.
în ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata a câte 100 lei fiecare, cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere, începând cu data de 7.09.2007 și până la data executării efective, instanța l-a respins având în vedere că pârâții, conformându-se dispozitivului sentinței civile nr. 95/CA/15.05.2007, au luat măsurile premergătoare necesare procedurii privind vânzarea spațiilor medicale către N.L. și N.C. Decizia nr. 871/09.10.2007 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinație de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 236/2006, efectele deciziei sus-menționate asupra pârâților, aceștia neavând studii juridice, dar și acțiunile în instanță, între aceleași părți, și anume dosar nr. 5208/103/2007 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 50/CA/15.02.2007, au tergiversat punerea în executare a sentinței civile nr. 95/CA/15.05.2007, rămasă irevocabilă.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanții N.L. și N.C. și pârâții Consiliul Local al comunei P. și Primarul comunei P., scutite de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea recursului, reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul datei de la care curge sancțiunea aplicată, ca fiind 7.09.2007, când trebuia executată sentința civilă 95/CA/2007, iar nu de la data rămânerii irevocabile a hotărârii recurate. Pe de altă parte, s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea privind despăgubirile, având în vedere că pârâții în mod abuziv și conștient au tergiversat finalizarea procedurii de vânzare, potrivit titlului executoriu, iar necunoașterea legii nu exonerează de obligația respectării acesteia, cu atât mai mult cu cât pârâții sunt organe ale autorității publice locale.
în motivarea recursului, pârâții au arătat că finalizarea procedurii de vânzare nu a avut loc datorită promovării de către reclamanți a unei alte acțiuni pentru cumpărarea și a altor spații cu destinație medicală. Declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 110/2005 și a Legii nr. 236/2006 a determinat lipsirea sentinței civile nr. 95/CA/15.05.2007 de suportul juridic ce îi conferea putere executorie.
Față de recursul reclamanților, intimații-pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că prin declararea neconstituționalității Legii nr. 236/2006 se află în imposibilitatea de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, nemaiexistând cadrul legal în baza căruia să acționeze.
Față de recursul pârâților, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului, având în vedere că litigiul invocat privea alte spații medicale decât cele vizate de sentința civilă nr. 95/CA/2007, iar decizia Curții Constituționale având putere numai pentru viitor, conform dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, nu produce efecte asupra sentinței civile nr. 95/CA/2007 care a rămas irevocabilă anterior declarării neconstituționalității Legii nr. 236/2006.
Pentru susținerea apărării intimații-reclamanți au depus înscrisuri: contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 122/28.02.2007 la BNP V.T., respectiv sub nr. 2879/15.10.2007 la BNP T.A.A., decizia civilă nr. 806/01.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304,art. 3041 C.proc.civ., instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 95/CA/15.05.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1850/103/2007, în sarcina pârâților aveau ca obiect inițierea unui proiect de hotărâre de completare a anexei H.C.L. nr. 41/2006 cu spațiile medicale – cabinet medical nr. 2 și pct. Sanitar R. – ce urmau a fi vândute în temeiul Legii nr. 236/2006, respectiv de îndeplinire a procedurii de vânzare a spațiilor medicale conform dispozițiilor Legii nr. 236/2006.
împrejurarea că prin deciziile Curții Constituționale nr. 870 și nr. 871/09.10.2007 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 110/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 236/2006, nu reprezintă un impediment la executarea acesteia, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
în condițiile în care procedura reglementată de O.U.G. nr. 110/2005 nu mai este aplicabilă, ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor ce o statuează, pârâții au posibilitatea executării obligației de vânzare a spațiilor medicale potrivit dispozițiilor de drept comune incidente în situația înstrăinării de imobile.
Nici motivul referitor la imposibilitatea finalizării procedurii de vânzare datorită promovării de către reclamanți a unei alte acțiuni pentru cumpărarea și a altor spații medicale nu este întemeiat, executarea obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 95/2007 nefiind condiționată sau într-o legătură de interdependență cu vocația reclamanților la dobândirea altor drepturi, pentru a justifica întreruperea derulării procedurii.
Cu privire la despăgubirile solicitate de către reclamanți pentru neexecutarea obligațiilor arătate, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța apreciază că esențială în rezolvarea problemei era dovedirea existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin neexecutare, în raport de care se impune a fi determinat cuantumul despăgubirilor. Cum în cauză nu a fost dovedite împrejurări de natură să releve existența și întinderea prejudiciului, în mod corespunzător nu pot fi acordate despăgubiri.
Susținerea reclamanților, referitoare la natura juridică a despăgubirilor de mijloc de constrângere a debitorilor pentru executarea obligațiilor, nu este întemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 24 alin. (2) din lege recunosc reclamanților dreptul la despăgubiri pentru întârziere, ca măsură de reparare a prejudiciului provocat de neexecutarea sau executarea cu întârziere. Măsura de constrângere pentru executarea obligației avută în vedere de legiuitor referitor la debitori este cea concretizată în amenda stabilită în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere.
Referitor la data de la care se aplică amenda instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică de instanța de executare la cererea reclamantului. în aceste condiții, stabilirea sancțiunii este condiționată de exercitarea dreptului recunoscut prin lege reclamantului, creditor al obligației de executat, fără a opera de drept la momentul împlinirii termenului stabilit de dispozițiile art. 24 alin. (1) din lege. în consecință, data stabilită pentru aplicarea sancțiunii prin considerentele sentinței recurate nu are fundament juridic și nu e susceptibilă de a produce efecte juridice.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., au fost respinse ambele recursuri ca nefondate.
