Franciza contractuală. Aplicare asupra valorii creditului


– Cod procedură civilă: art. 274

Instanţa de fond a săvârşit o greşeală materială aplicând franciza contractuală de 3% asupra cuantumului sumei pretinse de către reclamantă cu titlu de despăgubiri şi nu din valoarea totală a creditului acordat de 6.000 lei aşa cum prevăd disp. cap. II pct. 2.5 din Contractul de încheiat de părţi înregistrat la recurentă sub nr. 14029 din 15 iunie 2005.

(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 273/2009,

nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 782 din 18 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta Banca C.A. Bistriţa împotriva pârâtei SC C.A. SA Sibiu prin Sucursala Bistriţa, şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1284,40 lei cu titlu de despăgubiri civile; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 119 lei cheltuielilor de judecată.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu potrivit art. 3041 C. pr. civ., instanţa constată că acesta este fondat urmând a fi admis în consecinţă, pentru considerentele ce urmează, iar hotărârea instanţei de fond va fi modificată în parte.

Prin hotărârea recurată instanţa de fond a admis în parte acţiunea comercială formulată de Banca CA Bistriţa în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA – Sucursala Cluj, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1284,40 lei cu titlu de despăgubiri, sumă rezultată prin scăderea din cuantumul pretins în acţiunea introductivă a contravalorii francizei.

Instanţa de fond a săvârşit o greşeală materială aplicând franciza contractuală de 3% asupra cuantumului sumei pretinse de către reclamantă cu titlu de despăgubiri şi nu din valoarea totală a creditului acordat de 6.000 lei aşa cum prevăd disp. cap. II pct.

2.5 din Contractul de asigurare încheiat de părţi înregistrat la recurentă sub nr. 14029 din 15 iunie 2005, sens în care va fi admis recursul declarat de către pârâtă, iar hotărârea va fi modificată în parte.

Deşi recurenta solicită prin recurs casarea hotărârii instanţei de fond şi reju-decarea cauzei nu îşi motivează cu nimic această solicitare, dar instanţa în aplicarea disp. art. 3041 C. pr. civ., reanalizând întreg materialul probator administrat în cauză, tribunalul apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică nefiind dat niciun motiv de casare ori modificare sub alte aspecte decât cele mai sus reţinute fiind dată cu o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi întemeiate pe probatoriul administrat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. pr. civ. va fi respins ca nefondat acest petit al recursului declarat de pârâtă menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

în temeiul art. 274 C. pr. civ., va fi respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care recursul a fost admis numai în ceea ce priveşte cuantumul exact al francizei pe care o datorează intimata

(judecător Părăuan loan).