Prin Ordinul nr. 355 din 30 mai 2005, emis de Prefectul judeţului Sibiu s-a constatat încetarea de drept a mandatului de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu al reclamantului începând cu data de 30 mai 2005. Temeiul în drept al actului emis îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) şi art. 91 alin. (4) Legea nr. 161/2003, iar actul s-a întemeiat pe referatul întocmit de subprefectul judeţului.
Analizând conţinutul Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, se constată că în sccţiunea a 4-a sunt prevăzute incompatibilităţile aleşilor locali. Astfel, la art. 87 lit. k) se menţionează că funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu orice altă activitate publică sau remunerată. în art. 88 sunt enumerate incompatibilităţile aleşilor locali, iar în art. 91 este descrisă procedura de urmat în cazul în care intervine situaţia de incompatibilitate. Este adevărat că textul legal se referă expres doar la calitatea de ales local, dar fiind cuprinsă în secţiunea privind incompatibilităţile această procedură se aplică şi în cazul funcţiilor publice. în situaţia existenţei stării de incompatibilitate persoana vizată poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate. Persoana devenită incompatibilă este obligată să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii. în situaţia în care nu sc renunţă la una din cele doua funcţii în termenul prevăzut de lege. Prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Oricc persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.
Este adevărat că procedura explicitată sc referă în special la aleşii locali, dar fiind cuprinsă în secţiunea privind incompatibilităţile sc aplică şi aleşilor locali cu funcţii din cadrul aparatului administrativ. Legea prevede sesizarea prefectului prin secretarul unităţii administrativ-teritoriale. dar aceeaşi lege nu instituie vreo sancţiune în cazul în care oricc persoană sesizează această incompatibilitate şi se adresează organului în drept să o constate. Secretarul îndeplineşte în acest caz rolul de intermediar în procedura
prevăzută de lege. fără a avea alte atribuţii exprese în acest sens, fiind persoana care efectuează lucrările de secretariat şi conducerea operativă a aparatului propriu de specialitate al prefectului. Faptul nedepunerii referatului la secretar nu afectează în nici un fel valabilitatea ordinului emis.
C.A. Alba-lulia, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 63 din 23 ianuarie 2006, în B.J.C.P.J. 2006, p. 251
Notă: Achiesăm la această soluţie, deşi „vina” pentru orice fel de discuţii o poartă legiuitorul. Aşadar, prefectul are competenţa de a emite ordinul care constată încetarea funcţiei, la propunerea secretarului care însă poate fi formulată după ce orice persoană are iniţiativă şi semnalează incompatibilitatea. Or, în această ipoteză, de vreme ce, pe de o parte exerciţiul competenţei poate fi declanşat la sesizarea oricărei persoane (sesizare care, astfel, poate să şi lipsească, întrucât nu este de conceput ca aceasta să fie un veritabil declanşator de competenţă1) iar, pe de alta, oricum ordinul trădează o competenţă legată, dar nu de propunere, ci de starea de fapt, căci se limitează la a constata o incompatibilitate şi, deci, încetarea unui mandat clin această cauză, propunerea în cauză nu poate fi nici conformă, nici consultativă ci doar facultativă. De aceea, pe bună dreptate a arătat Curtea că secretarul nu este în cauză decât un depozitar al unor eventuale iniţiative (sesizări) pe care este obligat să le transmită prefectului; în consecinţă, prin sesizarea depusă direct la prefect se încalcă o formalitate neescnţială, care nu poate atrage în niciun caz nulitatea ordinului pe acest motiv. De lege ferenda, textul ar trebui reformulat în sensul că emiterea ordinului se poate face clin oficiu sau la propunerea oricărei persoane interesate, care poate fi depusă la prefect ori la secretarul unităţii administrativ-teritoriale; în acest clin urmă caz, secretarul este obligat să transmită sesizarea prefectului.
