7. Funcţionar public – caz de incompatibilitate între funcţia publică deţinută şi cea de expert tehnic
Prin sentinţa civilă nr. 1151/2.11.2006 a Tribunalului Covasna, a fost respinsă acţiunea în administrativ formulată şi ulterior precizată de reclamanta N. I. cu domiciliul în mun. Sf. Gheorghe, str. Viitorului, nr.12, bl.3, sc. A, ap.12, jud. Covasna în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Covasna cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9, jud. Covasna pentru anularea dispoziţiei nr. 71 din 17 mai 2006 emisă de instituţia pârâtă precum şi pentru alte pretenţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că declaraţiile de interese ale reclamantei evidenţiază faptul că în anul 2003-2004 aceasta a desfăşurat activităţile remunerate ca expert tehnic judiciar, evaluări bunuri mobile în cadrul Tribunalului Covasna ( filele 176-177 dosar fond) iar în cea din anul 2005 a precizat că este membru al asociaţiilor profesionale a experţilor tehnici evaluatori şi a experţilor contabili autorizaţi ( fila 175 dosar fond ).
Plecând de la aceste declaraţii şi cunoscând restricţiile impuse de Legea nr. 161/2003, despre care a luat la cunoştinţă în data de 22.04.2006 ( fila 185 dosar fond ), reclamanta trebuia să informeze în scris despre activităţile concrete pe care le realizează în afara funcţiei de bază, ceea ce nu a înfăptuit. Or, starea de incompatibilitate a persistat şi reclamanta continuă să conteste că se afla într-o astfel de situaţie.
Conform art. 84 alin. 5) lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, constituie motiv de demitere din funcţie, situaţia în care incompatibil nu acţionează pentru încetarea unor astfel de activităţi în termen de 10 zile de la ivirea cazului şi se dispune prin act administrativ al conducătorului autorităţii publice.
Încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite pentru funcţionarii publici reprezintă abatere disciplinară în accepţiunea art. 65 alin82) lit. j din Legea nr. 188/1999, republicată şi se sancţionează în raport de prevederile aceleiaşi legi cu eliberarea din funcţia ocupată.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, raportat la sentinţa atacată şi la motivele de recurs invocate de recurentă, precum şi din prisma dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă se constată că, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
Susţinerile recurentei referitoare la neregularitatea sesizării comisiei de disciplină nu pot fi reţinut de curte ca fiind fondate, deoarece lipsa menţiunilor prevăzute de art. 24 din H.G. nr. 1210/2003 precum şi cele de la punctul 8.1 din O.M.F.P. nr. 1098/2004, nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. Cel mult, poate fi invocată nulitatea relativă a actului de sesizare, nulitate care este însă acoperită prin începerea cercetării abaterii disciplinare de către comisia de disciplină conform dispoziţiilor art. 27 alin.3 din H.G. nr. 1210/2003.
Nu pot fi reţinute, de asemenea, nici susţinerile recurentei referitoare la tardivitatea emiterii dispoziţiei nr. 71/17.05.2006 de către intimată, deoarece, abaterea disciplinară prevăzută la art. 65 alin.2 lit. j din Legea nr. 188/1999 republicată, a fost săvârşită de reclamantă în mod continuu chiar şi după sesizarea comisiei de disciplină, neavând relevanţă numărul şi data lucrărilor de expertiză efectuate de reclamantă ci calitatea sa de expert tehnic judiciar.
Ca atare, decizia atacată de reclamantă a fost emisă în termenul legal prevăzut de art. 65 alin.5 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Cu privire la motivele de recurs formulate de reclamantă pe fondul cauzei se constată că acestea nu sunt întemeiate, prima instanţă reţinând în mod corect starea de incompatibilitate între funcţia publică deţinută de reclamantă şi cea de expert tehnic.
Dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 161/2003 stabilesc cazurile de incompatibilitate ale funcţionarului public şi, chiar dacă printre acestea nu se prevede, în mod expres, interzicerea exercitării funcţiei de expert, incompatibilitatea rezultă din coroborarea cu dispoziţiile art. 96 alin.1 din aceeaşi lege. Conform acestor prevederi legale, funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar – artistice. Rezultă din aceste dispoziţii activităţile pe care le pot exercita funcţionarii publici în afară de funcţia publică deţinută precum şi faptul că nu pot să obţină venituri din alte activităţi independente decât din cele mai sus arătate.
Starea de incompatibilitate nu poate fi apreciată în funcţie de faptul producerii unor prejudicii instituţiei publice ci este prevăzută de lege în scopul asigurării transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.
Încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi constituie abatere disciplinară gravă care, conform art. 84 alin.5, lit. b din Legea nr. 188/1999 republicată şi atrage destituirea din funcţia publică, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a acţionat pentru încetarea acestui motiv. Faţă de gravitatea abaterii disciplinare săvârşită de reclamantă nu are relevanţă că aceasta nu a mai fost sancţionată sau că a avut bune calificative la locul de muncă.
S-a constatat în aceste condiţii că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt nefondate, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, curtea a respins recursul, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.Decizia nr. 30/R din 02 februarie 2007
