Anularea Deciziei de revocare a deciziei de avizare pozitivă privind accesul la informaţiile clasa secret de stat emisă de ORNISS, urmare a calificării litigiului dedus judecăţii ca fiind în legătură cu raporturile de serviciu ale reclamantului, atrage competenţa de soluţionare conform dispoziţiilor art.109 din Legea nr.188/1999, coroborate cu dispoziţiile art.IVdin Legea nr.2/2013
La data de 02.04.2013, reclamantul BCM, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Directorul General al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Comisar Şef de Poliţie Gelu Oltean, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi Directorul General al Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, în termen legal, în temeiul art. 15 prin raportare la condiţiile de admisibilitate reţinute de art. 14 din Legea 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, a formulat cerere de suspendare a executării actelor administrative reprezentate de Dispoziţia Directorului General al DGIPI nr. S/II /954/5.10.2012 şi respectiv Decizia Directorului General al ORNISS nr. S/15086/25.09.2012, măsura urmând să subziste până la soluţionarea irevocabilă a fondului privind nulitatea celor două acte administrative. în temeiul art. 451 alin. 1 din NCPC, în considerarea dispoziţiilor art. 28 din Legea 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocat.
In motivare, a arătat că până la 05.10.2012, data emiterii Dispoziţiei Directorului General al DGIPI nr. S/II/954, a deţinut funcţia de Şef Birou Contra Informaţii şi Securitate în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Dolj din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Datorită specificului activităţilor derulate în această calitate, a deţinut autorizaţie de acces la informaţiile clasificate secrete se stat, accesul fiindu-i revocat prin Decizia Directorului General al ORNISS nr. S/15086 din 25.09.2012 (măsură comunicată la 01.10.2012 prin Adresa nr. 1.181.454/ DJ/BC de către Diviziunea Management Integrat din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă).
La data de 9.10.2012, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă Diviziunea Management Resurse Umane îmi comunică prin adresa 1493858 împrejurarea că urmare a revocării avizului privind accesul la informaţii clasificate secrete de stat (prin Decizia nr. S/15086/25.09.2012 a Directorului General al ORNISS), prin Dispoziţia Directorului General al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/11/954, începând cu 5.10.2012, i-a fost retras sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, prin aceeaşi dispoziţie fiind pus la dispoziţia Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă pe o perioadă de 3 luni.
Motivele care au condus la retragerea autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă avea să i le reconfirme ca fiind cele indicate de către Şeful Serviciului de Protecţie Internă Dolj, (adresa nr. 1182520/9.10.2012) prin adresa nr. 963106/22.10.2012, respectiv situaţii de incompatibilitate reţinute de art. 160 lit. f şi g din Anexa la HG 585/2002.
La 30.10.2012, prin Raportul întocmit şi adresat Directorului General al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, a solicitat ca acesta să revină asupra Deciziei S/II/954/5.10.2012 în sensul revocării sale, apreciind totodată ca nefiind întemeiată nici Decizia nr. S/15086 din 25.09.2012 a Directorului Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, demers soluţionat negativ (adresa nr. 963.360/23.11. 2012), în cauză fiind apreciată ca legală măsura de punere la dispoziţie .
La data de 07 mai 2013, Directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ, dat fiind că reclamantul nu a formulat nicio plângere prealabilă emitentului actului administrativ atacat, în speţă ORNISS.
A mai invocat necompetenţei materiale a instanţei, potrivit alin. (l) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cazul de faţă, obiectul cererii de suspendare fiind actul administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice centrale – Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secret de Stat, care, potrivit actului normativ de organizare şi funcţionare (OUG nr. 153/2002, aprobată prin Legea nr. 101/2003) se organizează şi funcţionează ca instituţie publică având personalitate juridică în subordinea Guvernului României, cu autoritate la nivel naţional în domeniul securităţii informaţiilor clasificate, competenţa de soluţionare aparţinea curţii de apel de la domiciliul reclamantului sau de la cel al pârâtului.
Prin sentinţa nr. 7083 de la 05 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 1164/95/2012, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.C.M, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR – DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII ŞI PROTECŢIA INTERNĂ cu sediul în Bucureşti, str. Alexandru Beldiman, nr. 2-4, sector 5, DIRECTORUL GENERAL AL DIRECŢIEI GENERALE DE INFORMAŢII ŞI PROTECŢIE INTERNĂ DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR, COMISAR ŞEF DE POLIŢIE GELU OLTEAN cu sediul în Bucureşti, Alexandru Beldiman, nr. 2-4, – sector 5, OFICIUL REGISTRULUI NAŢIONAL AL INFORMAŢIILOR SECRETE DE STAT cu sediul în Bucureşti, Mureş, nr. 4, sector 5, DIRECTORUL GENERAL AL OFICIULUI REGISTRULUI NAŢIONAL AL INFORMAŢIILOR DE STAT cu sediul în Bucureşti, Mureş, nr. 4, sector 5, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Analizând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj invocată de intimată, instanţa a reţinut că prin acţiunea pendinte, reclamantul B.C.M a înţeles că conteste actele administrative reprezentate de Dispoziţia Directorului General al DGIPI nr. S/II /954/5.10.2012 şi Decizia Directorului General al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat nr. S/15086/25.09.2012.
Potrivit art. 3 pct. 1 din codul de procedură civilă, ,curţile de apel judecă în primă instanţă cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale”, iar art. 10 lin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ stabileşte în sarcina secţiilor de contencios administrativ ale curţilor de apel competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.
La redactarea acestui text s-a avut în vedere caracterul complex al litigiilor de contencios administrativ, competent de soluţionare a cauzelor de acest gen aparţinând secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului sau a curţii de apel, în funcţie de rangul emitentului actului de control contestat (autoritate publică locală sau autoritate publică centrală).
Conform dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 153/2002, ,Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, denumit în continuare ORNISS, se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului României şi în coordonarea directă a primului-ministru, cu autoritate la nivel naţional în domeniul securităţii informaţiilor clasificate ”.
Aşadar, este evidentă calitatea de autoritate publică centrală a pârâţilor O.R.N.I.S.S. şi a directorului general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, astfel încât competenţa de judecare a cauzei aparţine curţii de apel.
Deşi în cauză este atacată de către reclamant şi dispoziţia nr. S/II /954/5.10.2012, emisă de către directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, comisar şef de poliţie Gelu Oltean, care ar atrage competenta tribunalului, în raport cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 conform cărora, ,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”, se reţine că soluţionarea acestui capăt de cerere din acţiunea principală depinde de soluţia pronunţată cu privire la anularea deciziei emisă de către ORNISS, astfel încât capătă un caracter accesoriu, motiv pentru care revine curţii de apel competenţa de soluţionare a acţiunii, în integralitatea sa.
Faţă de toate aceste considerente, dat fiind că normele de procedură ce reglementează competenţa sunt de strictă interpretare, s-a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Instanţa a constatat, astfel, că excepţia de necompetenţă materială invocată de către pârât este întemeiată, a fost admisă în baza art. 248 Cod procedură civilă, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul B.C.M în favoarea Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 129 alin. 2 lit. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 133 alin. 3 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. 1110/54/2013, la data de 15.01.2013.
În şedinţă publică, reclamantul, prin apărătorul ales, a invocat necompetenţei materiale, excepţie de procedură asupra căreia se va pronunţa cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, Curtea de Apel – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine Tribunalului DOLJ – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea promovata, reclamantul B.C.M. a înţeles că conteste actele administrative reprezentate de Dispoziţia Directorului General al DGIPI nr. S/II /954/5.10.2012 şi Decizia Directorului General al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat nr. S/15086/25.09.2012.
Prin decizia S/15086/25.09.2012 emisa de ORNISS a fost revocata decizia de avizare pozitiva privind accesul la informaţii clasa secrete de stat iar prin dispoziţia DGIPI nr.S/II/954/05.10.2012 reclamantul a fost eliberat din funcţie şi pus la dispoziţia instituţiei, pana la identificarea unei funcţii corespunzătoare.
Problema de drept ce a determinat conflictul de competenta este aceea de a stabili daca revocarea autorizaţiei privind accesul la informaţii secrete de stat este un litigiu pur de contencios administrativ,situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ privind rangul autorităţii publice (locale sau centrale) sau este un litigiu ce are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public situaţie în care potrivit art. 109 din Legea 188/1999, modificata, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
Art. 36 alin.1,din acelaşi act normativ, prevede ca persoanele fizice cărora le-au fost încredinţate informaţii clasificate sunt obligate să asigure protecţia acestora, potrivit legii, şi să respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate.
De asemenea, alin.2 stabileşte ca obligaţiile prevăzute la alin. (1) se menţin şi după încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau profesionale, pe întreaga perioadă a menţinerii clasificării informaţiei iar alin.3 dispune ca persoana care urmează să desfăşoare o activitate sau să fie încadrată într-un loc de muncă ce presupune accesul la informaţii clasificate va prezenta conducătorului unităţii un angajament scris de păstrare a secretului.
Coroborând toate aceste dispoziţii legale, Curtea apreciază ca autorizaţia privind accesul la informaţii secrete de stat este strâns legata atât de persoana juridica ce deţine astfel de informaţii cat şi de raportul de munca,serviciu sau profesional a persoanei care urmează sa folosească informaţii clasificate.
In speţă, autorizaţia emisa de ORNISS a fost eliberata reclamantului în considerarea calităţii sale de funcţionar public cu statut special, angajat intr-o direcţie (structura ) speciala din cadrul M.A.I.
Ca aceasta autorizaţie este strict legata de raporturile de serviciu ale reclamantului reiese din faptul ca în urma revocării avizului privind accesul la informaţii clasificate secret de stat, acesta a fost eliberat din funcţia de sef Birou Contrainformaţii şi Securitate din cadrul S.I.P.I.Dolj şi pus la dispoziţia unităţii pe o perioada de 3 luni,in vederea identificării unei alte funcţii (fila 17 din dosarul tribunalului).
Totodată, ca urmare a revocării autorizaţiei, reclamantului i s-a retras şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate (fila 14 din acelaşi dosar).
Astfel,apreciind ca autorizaţia privind accesul la informaţii secrete de stat se emite doar persoanei care prin natura serviciului deţine informaţii clasificate şi este o componenta esenţiala în ceea ce priveşte locul de munca,funcţia,cariera şi salarizarea celui ce o deţine, Curtea apreciază ca revocarea acestei autorizaţii este o măsură ce tine de raportul de serviciu al funcţionarului public întrucât acestuia i se schimba locul de munca,funcţia şi salarizarea.
Or, în cazul litigiului ce tine de raportul de serviciu, nu are importanta rangul autorităţii publice, ci,doar calitatea de funcţionar public iar potrivit art.. 109 din Legea 188/1999, modificata, competenta de soluţionare a acestuia aparţine tribunalului.
In consecinţă,Curtea a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi constatând în temeiul art. 133 alin. .2 din NCPC existenta unui conflict de competenta, a înainta dosarul, conform art.134 şi art.135 din NCPC, la I.C.C.J.-Sectia Contencios Administrativ şi Fiscal în vederea soluţionării acestuia.
Prin Decizia nr.7309/15.11.2013 a ICCJ s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
(Dosar nr.1110/54/2013, Sentinţa Civilă nr.304/2013, şi Sentinţa ICCJ nr.7309/2013, rezumat judecător Alina Răescu)
