– O.G. nr. 6/2007
– O.G. nr. 10/2007
– Legea nr. 38/2002
– OG. nr. 38/2003.
Reclamantul, ca poliţist, are calitatea de funcţionar public cu statut special, potrivit Legii nr. 360/2002. în virtutea acestui statut special, reclamantul este salarizat printr-un act normativ special, respectiv O.G. nr. 38/2003, care nu este aplicabilă niciunei alte categorii de funcţionari publicii sau personal contractual. în mod reciproc, actele normative care reglementează salarizarea altor categorii de funcţionari publici, personal contractual sau magistraţi, nu sunt aplicabile reclamantului tocmai datorită statutului special al acestuia. în aceste condiţii, orice fel de analogie între actele normative care prevăd drepturi salariale este exclusă.
(Decizia nr. 1724 din 22.06.2009, Secţia a VlII-a administrativ şi fiscal)
Prin sentinţa civilă nr. 962 din 10.03.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul U.V.C., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex1, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
Instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul, poliţist în cadrul DGPMB, solicită acordarea majorărilor salariale de 7% începând cu 01.01.2007 şi 11% începând cu
01.10.2007, însă prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 6/2007 şi Ordonanţei de Guvern nr. 10/2007, care reglementează aceste creşteri salariale, nu sunt aplicabile poliţiştilor, ci strict personalului indicat expres în conţinutului acestora.
Reclamantul, prin reprezentantul său, a declarat recurs împotriva sentinţei, arătând că punctul de vedere al instanţei de fond este contrar prevederilor Ordonanţei de Guvern nr. 38/2003, care prevede că salariile poliţiştilor se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului bugetar.
Legal citaţi, intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând actele dosarului în raport cu susţinerile părţilor, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Reclamantul, ca poliţist, are calitatea de funcţionar public cu statut special, potrivit Legii nr. 360/2002. în virtutea acestui statut special, reclamantul este salarizat printr-un act normativ special, respectiv Ordonanţa de Guvern nr. 38/2003, care nu este aplicabilă niciunei alte categorii de funcţionari publicii sau personal contractual. în mod reciproc, actele normative care reglementează salarizarea altor categorii de funcţionari publici, personal contractual sau magistraţi, nu sunt aplicabile reclamantului tocmai datorită statutului special al acestuia. în aceste condiţii, orice fel de analogie între actele normative care prevăd drepturi salariale este exclusă.
în legătură cu prevederile art. 43 din Ordonanţa de Guvern nr. 38/2003, invocate în motivarea recursului, Curtea observă că textul menţionat face trimitere la prevederile generale, aplicabile tuturor categoriilor de bugetari, în timp ce ordonanţele de urgenţă pe care recurentul îşi fundamentează pretenţiile sunt aplicabile doar unor anumite categorii de bugetari, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, fiind inaplicabile recurentului pentru raţionamentul expus în paragraful anterior.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. pr. civ.
